ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 902 din data de 25.04.2017, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de instanță, din oficiu, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Moreni, în baza art. 196 alin. (1), raportat la art. 194 lit. d) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii recurate.

Prin încheierea din data de 17 mai 2018, în temeiul disp. art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 902 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Primăria Moreni.

În ședința publică din 14.05.2019 Curtea de Apel Ploiești a invocat excepția perimării recursului și a rămas în pronunțare pe care o va analiza cu prioritate, conform art. 247 și 248 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 603 pronunțată în data de 14 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 902 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Primăria Moreni.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a declarat recurs la data de 27 mai 2019, reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, apreciind că singura vinovată pentru lăsarea în nelucrare a dosarului este chiar instanța de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Înalta Curte reține că decizia nr. 603 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 14 mai 2019. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 20 mai 2019, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat la instanța de fond la data de 29 mai 2020, acesta fiind transmis prin poștă la data de 27 mai 2019.

Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 27 mai 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 mai 2019.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 603 din 14 mai 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2020.