ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1198/2017

Decizia nr. 1198/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 27 decembrie 2016, A. a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/120/2016, (precizând ulterior Dosarul nr. y/120/2016) fiind invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că există două hotărâri potrivnice, date de instanțe deosebite, în una și aceeași pricină, respectiv Sentința nr. 592 din data de 27 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Decizia nr. 1918 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Sentința instanței de fond în Dosarul nr. y/120/2016

Prin Sentința civilă nr. 592 din data de 27 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile și a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.; a fost obligată pârâta Primăria Moreni să procedeze la înregistrarea cererii adresate de reclamant la data de 1 februarie 2016, precum și la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru refuzul nejustificat de înregistrare a unei cereri ce i-a fost adresate.

2.2. Decizia instanței de recurs în Dosarul nr. y/120/2016

Prin Decizia nr. 1918 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria Moreni, a fost casată în parte Sentința nr. 592 din 27 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița și, în urma rejudecării cauzei a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în sensul că a fost obligată pârâta să procedeze la înregistrarea cererii adresate de reclamant la data de 1 februarie 2016. Instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale, fiind menținute dispozițiile referitoare la soluția dată excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

II. Decizia Înaltei Curți

Înalta Curte constată că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Noul C. proc. civ., având în vedere data formulării acțiunii introductive la instanța de fond (15 februarie 2016).

Examinând cererea de revizuire în raport cu hotărârile atacate, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, rezultă că este nefondată cererea de revizuire, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;”.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile mai sus arătate este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, să fie vorba de aceeași pricină, aceleași părți, în aceeași calitate.

În cauza de față, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât sentința și decizia, ce fac obiectul analizei în cauza de față, sunt hotărâri pronunțate în aceeași cauză, dar în etape procesuale diferite, respectiv fond și recurs, astfel încât hotărârea definitivă este cea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Având în vedere situația de fapt prezentată, Înalta Curte constată că nu există hotărâri potrivnice, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate în susținerea cererii.

Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziția arătată se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că în dosarele arătate, în care au fost pronunțate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorității de lucru judecat.

Aceasta întrucât litigiul soluționat în Dosarul nr. y/120/2016 are o singură hotărâre definitivă, cea a Curții de Apel Ploiești, care a pronunțat Decizia nr. 1918 din 23 noiembrie 2016.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 592 din data de 27 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a Deciziei nr. 1918 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2017.

Procesat de GGC - LM