ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 840/2019

Ședința publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța din data de 18 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, în contradictoriu cu pârâții A. Săcele - Societate Cooperativă de Consum de grad 1, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentației cadastrale întocmite pentru imobilul construcție Magazin nr. cadastral x, situat în localitatea Corbu, județul Constanța, precum și radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiași imobil.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 28 și art. 36 din Legea nr. 7/1996, art. 13 alin. (1) lit. n), art. 5 alin. (2) și art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 634/2006, art. 98 alin. (2) din Ordinul 700/2014, art. 894 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7099 din 15 iunie 2017, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța și, pe cale de consecință a fost respinsă cererea reclamantei Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

A fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de radiere, a lipsei calității procesuale active și pasive și a lipsei de interes.

A fost admisă excepția inadmisibilității și pe cale de consecință respinsă ca inadmisibilă cererea de constatare a nulității absolute a documentației cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța în contradictoriu cu pârâții A. Săcele și S.C. B. S.R.L..

A fost respinsă cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta. Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța în contradictoriu cu pârâta A. Săcele.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța.

Prin decizia civilă nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța împotriva sentinței civile nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată astfel: în favoarea intimatei A. Săcele suma de 1000 RON și în favoarea intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 750 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a formulat recurs Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în fond și apel și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Astfel, reclamanta a descoperit o fraudă gravă cu ocazia înscrierii în cartea funciară a unui imobil proprietatea sa, iar instanța nu motivează de ce punctul 1 din acțiune, referitor la frauda întocmirii documentației cadastrale și înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, respectiv utilizarea autorizației în copie xerox, care nici măcar nu era a pretinsului titular ar fi de competența organele penale ori "mijloacele civile", or, în cazul de față, când fapta penală s-a prescris, recurenta susține că mijloacele civile sunt tocmai instanțele civile tribunal și curtea de apel, cărora s-a adresat prin prezenta acțiune.

În acest sens, se susține că instanța, din greșeală, a definit frauda gravă și falsul vizibil drept neconcordanță, pentru a justifica frauda. Ori, când a fost pus semn de egalitate între proprietar C. (înscris în autorizația de construire) și proprietar A. (înscris în documentația cadastrală și respectiv Cartea Funciară) la prima înscriere, recurenta consideră că nu mai este vorba de neconcordanță, ci este un fals grosolan, o fraudă gravă menținută ca valabilă printr-o hotărâre judecătorească dată în apel, în numele legii.

Mai susține recurenta că pentru prima înscriere, legea este imperativă, incomodă pentru autorii fraudei, fiind obligatorie autorizația de construire în original sau copie legalizată și că nici în documentația cadastrală și nici în mapa OCPI nu există nici autorizația de construire, nici procesul-verbal de recepție construcție în original sau copie legalizată. Există doar o copie xerox, nici măcar a pretinsului proprietar A., ci a C. - predecesoarea D.

Printr-o gravă eroare, instanța de apel a trecut cu vederea această uriașă fraudă înfăptuită de cadastrist și registrator, prin care, în mod practic, au constituit titlu de proprietate altei persoane decât cea înscrisă în autorizația de construire.

Astfel, acțiunea în constatare a nulității documentației cadastrale este acțiunea de constatare a nevalabilității titlului pe care este grefată acțiunea de radiere (desființare) a primei înscrieri frauduloase.

Paradoxal, deși instanța de apel reține că documentația cadastrală constituie un act de constatare a unei situații reale din teren, respectiv de identificare și deși constată că autorizația indică un alt proprietar, susține că acțiunea de constatare a falsului și fraudei ar fi inadmisibilă. Astfel, instanța ridică la rang de lege prin hotărârea pronunțată frauda grosolană înfăptuită de cadastrist, registrator și A., constituiți într-o adevărată echipă organizată pentru fraudarea imobiliară a reclamantei.

Instanțele de fond și apel au nesocotit faptul că acțiunea reclamantei tinde la constatarea nevalabilității titlului pentru A., întrucât a utilizat actele C. pentru prima înscriere în Cartea Funciară, sens în care solicită instanței de recurs să constate că instanțele de fond și apel nu au judecat pe fond primul capăt de cerere, întrucât sunt dovezi suficiente și solide pentru a proba falsul și frauda grosolane înfăptuite de cele trei persoane - cadastrist, registrator și A..

Mai susține recurenta că a depus la dosar dovezi care nu au fost luate în considerare, respectiv la dosarul de fond a fost depus și un act deosebit de important, Protocolul din 18 mai 1992, prin care E. (succesoarea C.) a predat în administrare către A. o serie de imobile printre care și imobilul din litigiu, iar instanțele nu s-au pronunțat asupra acestei dovezi zdrobitoare prin care am probat faptul că A. era deținător precar, având imobilul în folosință, sub forma de administrare, de la C. (E.).

Recurenta arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de teniei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a fost încălcat art. 47 din Legea 7/1996 "Cererea de înscriere va fi însoțită de înscrisul original sau copia legalizată a actului sau faptului juridic; art. 55 din Legea 7/1996 "Dreptul de proprietate dobândit prin construire se înscrie în baza unui certificat prin care se atestă că imobilul a fost edificat în conformitate cu autorizația de construire eliberată conform legii, precum și a unei documentații cadastrale".

A fost nesocotit art. 31 din Legea 7/1996:

"Cuprinsul cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară".

Recurenta susține că atât Legea nr. 109/1996 cât și Legea nr. 1/2005 au fost publicate în Monitorul Oficial și deci trebuiau aplicate de instanță și cunoscute de echipa de autori ai fraudei. A mai fost încălcat flagrant art. 969 precedentul C. civ. (art. 1270 noul C. civ.):

"Convențiile legal făcute au putere de lege între părți".

Au fost, de asemenea, nesocotite de către instanță prevederile art. 5 alin. 2 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006 care prevede:

"în cazul imobilelor aflate la prima înregistrare pentru care nu se poate realiza identificarea amplasamentului și limitele acestuia, în conformitate cu elementele tehnice conținute în actul de proprietate, puse la dispoziție de proprietar, persoana autorizată nu realizează documentația".

Aceste dispoziții imperative de a nu se înregistra fără piesa Autorizație de construire în original sau copie legalizată a fost încălcată de Oficiul de Cadastru (OCPI) în mod grosolan, iar instanța a considerat că nu are calitate procesuală pasivă, invocând Decizia ICCJ nr. 72/2007.

Or, această decizie se referă la procesele care au ca obiect plângeri și nu la acțiuni având ca obiect eradicarea actelor frauduloase efectuate de echipe mixte (pretinși proprietari, cadastriști, registratori) prevăzute chiar de C. civ. la art. 915.

În acest caz, lipsa autorizației în original sau copie legalizată pe numele A. nu mai poate fi "neconcordantă" cum o califică sentința apelată, ci o fraudă grosolană, mai ales că a fost utilizată o copie xerox a altei persoane - C..

Or, dacă la cel de-al doilea capăt de cerere, radierea, OCPI într-adevăr nu are calitate procesuală pasivă, conform Deciziei ICCJ nr. 72/2007, la primul capăt de cerere acesta are calitate deplină să participe în calitate de pârât, să explice de ce filiera de funcționari ai OCPI care au instrumentat prima înscriere în Cartea Funciară, au acceptat înregistrarea unei documentații întocmite în baza unui xerox al altei persoane, nulă de drept, și fără piesa de bază, autorizația de construire în original sau copie legalizată pe numele A..

Prin urmare, pentru primul capăt de cerere OCPI are calitate procesuală pasivă, iar pentru cel de-al doilea, respectiv radierea, OCPI nu are calitate procesuală pasivă, așa cum a stabilit Înalta Curte prin Decizia nr. 72/2007.

Prin întâmpinarea depusă la 30 iulie 2018, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON, conform chitanței aflate la dosar recurs.

Prin întâmpinarea depusă la 30 august 2018, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Intimata-pârâtă Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a depus la 1 august 2018 întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea recursului raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., precum și nulitatea recursului față de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a depus la 30 august 2018 răspuns la întâmpinarea A. Săcele și la întâmpinarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța, prin care solicită să se constate că susținerile acestora sunt neîntemeiate, motiv pentru care trebuie respinse.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 5 noiembrie 2018, părțile nedepunând punct de vedere.

Analizând admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie prin care instanța de apel a respins apelul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța împotriva sentinței civile nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, într-un litigiu având ca constatarea nulității documentației cadastrale pentru un imobil și radierea unei înscrierii în cartea funciară.

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, hotărârea pronunțată de judecătorie împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi atacată numai cu apel.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de apel fiind definitivă nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. Săcele - Societatea Cooperativă de Consum de Grad 1, conform chitanței aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța împotriva deciziei nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. Săcele - Societatea Cooperativă de Consum de Grad 1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2019.