ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 439/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Centrul Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii, anularea Hotărârii Ministerului Culturii, nr. 5161/11.12.2014, în sensul admiterii în totalitate a contestației înregistrate sub nr. x și 5161/09.10.2014 și, în principal, obligarea Centrului la a analiza cererea sale privind înscrierea proiectului "B." la sesiunea de concurs 2014, la acordarea punctajului cuvenit și, în cazul în care punctajul acordat va permite, să acorde creditul aferent. În subsidiar a cerut anularea în parte a Hotărârii CNC nr. 228/26.09.2014, în ceea ce privește proiectele selecționate pentru filme de lung metraj de ficțiune, și obligarea Centrului la anularea sesiunii de concurs și organizarea unei noi sesiuni de concurs pentru selecția proiectelor cinematografice la categoria filme de lung metraj de ficțiune.

Prin Hotărârea nr. 5161/11.12.2014, Comisia de soluționare a contestației din cadrul pârâtului Ministerul Culturii a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Centrului Național al Cinematografiei nr. 228/26.09.2014.

Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1462 din 25 mai 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a făcut referire la încălcarea obligației de a realiza producția cinematografică, care nu poate avea consecința interzicerii fără limită a participării la sesiunile de concurs, apreciind că mod greșit prima instanță a apreciat faptul că depășirea termenului contractual va fi sancționată și după realizarea filmului.

De asemenea, recurenta a considerat că este supusă unui tratement discriminatoriu care poate fi sancționat și de către instanță, nu numai de o anchetă a Consiliului Concurenței, câtă vreme i se opun interdicții care nu sunt opuse altor producători aflați exact în aceeași situație, afirmând, totodată, că autoritățile publice nu au un drept nelimitat de apreciere.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu consecința obligării Centrului la analizarea cererii privind înscrierea proiectului "B." la sesiunea de concurs 2014, la acordarea punctajului cuvenit și, în cazul în care punctajul acordat va permite, să acorde creditul afferent.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Centrul Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii au invocat inadmisibilitatea recursului în raport cu prevederile art. 50 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 39/2005, iar, pe fond, intimatul Centrul Național al Cinematografiei a solicitat respingerea căii de atac.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza

Încheierii de ședință din data 6 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2018, termen fixat în completul de filtru pentru admisibilitatea în principiu a recursului, s-a dispus comunicarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005, formulate de recurentă, stabililindu-se termen, în completul de filtru, pentru 16 aprilie 2018.

Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2018, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-reclamantă și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 39/2005, suspendând judecata recursului.

Prin Decizia nr. 603 din 10 octombrie 2019, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate formulată.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă în cauză, potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, fiind fixat termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, care constituie temeiul cererii de chemare în judecată, potrivit cărora:

"(1) Nerespectarea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanță privind acordarea creditului direct pentru producție și dezvoltare de proiect poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la anunțarea rezultatelor sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii și Identității Naționale.

(2) Prin ordin al ministrului culturii și identității naționale se numește o comisie de soluționare a contestațiilor formată din 5 membri.

(3) Comisia de soluționare a contestațiilor se pronunță în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestațiilor.

(4) Hotărârile comisiei de contestație pot fi atacate la Curtea de Apel București, în 30 de zile de la comunicare.

(5) Decizia Curții de Apel București emisă în soluționarea acestor contestații este definitivă și irevocabilă."

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. din 20 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.