ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 668/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 28.03.2016, sub nr. x/2016, declinată prin sentința civilă nr. 11994/19.10.2016 în favoarea Tribunalului Constanța, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum (U.J. C. civ.) Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea, A. S.R.L. și B., constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/11.11.2011 la BNP C..

Prin sentința civilă nr. 2120/20.12.2017, Tribunalul Constanța a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul B. ca fiind îndreptată împotriva unui subiect de drept lipsit de legitimare procesuală pasivă și a respins integral, ca nefondată, acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local Agigea și A. S.R.L., obligând reclamanta la plata sumelor de 840 de RON - în favoarea pârâtei Comuna Agigea, respectiv 3.000 de RON - către societatea pârâtă A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales).

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel Uniunea Județeană a Cooperației de Consum (U.J. C. civ.) Constanța.

Prin decizia nr. 326 din data de 14 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul promovat de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum (U.J. C. civ.) Constanța, împotriva sentinței civile nr. 2120/20.12.2017, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații - pârâți Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea și Consiliul Local Al Comunei Agigea, A. S.R.L și B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Comuna Agigea, prin Primar.

Împotriva deciziei nr. 326 din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Uniunea Județeană a Cooperației de Consum (U.J. C. civ.) Constanța.

Recurenta invocă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că deși U.J. C. civ. este proprietara construcțiilor, intimata nu a notificat-o despre intenția de a scoate la vânzare terenul de sub construcții.

Cu referire la puterea lucrului judecat invocată în decizia recurată în raport de decizia nr. 33/29.01.2015 din dosarul nr. x/2013, se arată că U.J. C. civ. nu a fost parte în acest dosar ca atare, hotărârea nu îi este opozabilă.

Recurenta arată că a invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a HCL 459/14.12.2010 potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurenta invocă și faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 107 din Legea nr. 1/2005 și art. 123 alin. (3) și (4) din Legea nr. 215/2001 deoarece autoritatea locală a vândut un teren unei societăți care nu a participat la licitație, respectiv A. S.R.L

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de Decizia nr. 52/2018 a ÎCCJ.

Intimata Comuna Agigea a formulat întâmpinare prin care a susținut că motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este indicat doar formal fără a fi urmat de critici de nelegalitate.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 6 și 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum (U.J. C. civ.) Constanța a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că motivele invocate în cererea de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

De asemenea, intimații A. S.R.L și B., precum și intimații Comuna Agigea, Primarul Comunei Agigea, Consiliul Local al Comunei Agigea au depus puncte de vedere la raport, prin care au achiesat la concluziile acestuia, solicitând anularea recursului întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursurilor.

La termenul din 18 martie 2020, Înalta Curte s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., pe care o va respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, în contextul publicării în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019 a deciziei Curții Constituționale nr. 874 din 18 decembrie 2018, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va respinge excepția, reținând că admisibilitatea căii de atac a recursului se determină prin raportare la cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României la 20 iulie 2017.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că este vorba de o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, evaluabilă în bani conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., iar decizia instanței de apel a fost pronunțată la 14 iunie 2018, după publicarea în Monitorul Oficial, la 20 iulie 2017, a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a CurțiiConstituționale, astfel că în prezenta cauză nu este incident pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de către recurenta-reclamantă, deoarece recursul nu cuprinde critici referitoare la nemotivarea sau insuficienta motivare a hotărârii sau critici concrete din care să rezulte caracterul contradictoriu al unor considerente în drept sau acele considerente străine de natura pricinii.

De asemenea, cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin criticile referitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 107 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, recurenta-reclamantă susține că nu a fost notificată cu oferta de vânzare a terenului, fiindu-i încălcat dreptul de preemțiune, iar contractul de vânzare a fost încheiat cu altă persoană decât cea care a participat la licitație.

Aceste susțineri expuse de recurenta-reclamantă sunt în contradicție cu situația de fapt reținută în speță, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv răspunsul - adresă nr. 607 din 23.07.2010 emis de D., proprietarul cunoscut al bunurilor imobile deținute pe terenul ce urma a fi scos la licitație, așa cum rezulta din evidențele comunei Agigea, prin care a comunicat autorității locale Primăria comunei Agigea că este de acord ca în schimbul terenului scos la vânzare să primească în compensare un alt teren aflat pe raza aceleiași localități; acesta nu a înștiințat Primăria cu privire la transmiterea bunului în patrimoniul recurentei.

Prin urmare, argumentele expuse de către recurenta-reclamantă nu se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 107 din Legea nr. 1/2005, ci privesc doar aspecte factuale în legătură cu modalitatea de sesizare a societății cooperative în vederea exercitării dreptului de preemțiune.

În felul acesta se tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situații de fapt, în raport de care să se aprecieze de către instanța de recurs că au fost încălcate dispozițiile legale mai sus evocate, sub aspectul procedurii de exercitare a dreptului de preemțiune.

Totodată, recurenta reia în cererea de recurs susținerile ce vizează legalitatea procesului-verbal de adjudecare a terenului și a licitației organizate în acest sens, aspecte care constituie critici de netemeinicie ale hotărârii și care nu mai pot face obiect de analiză în recurs, cale extraordinară de atac.

Astfel, criticile care tind la schimbarea situației de fapt reținute în etapele procesuale anterioare nu pot fi analizate, neîncadrându-se în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În această situație, sancțiunea care intervine este anularea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța (U.J. C. civ. Constanța) împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM CONSTANȚA (U.J. C. civ. CONSTANȚA) împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.