ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2017

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța a solicitat revizuirea Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 813/118/2016 pe care o consideră potrivnică Deciziei nr. 140 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2012.

În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, revizuenta invocă faptul că există dispoziții potrivnice în raport cu Decizia nr. 140 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Astfel, se susține că Curtea de Apel a decis că Primarul este cel care, prin acțiune trebuie să demoleze zidul edificat fără autorizație de construcție în incinta Complexului Turistic Dobrogea, și tot aceeași Curte de Apel a decis irevocabil că Primarul nu poate fi obligat să ia măsuri legale în vederea desființării zidului.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată următoarele.

Revizuenții au solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 22 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 813/118 din 8 februarie 2016 la Tribunalul Constanța, reclamanta U.J.C.C. CONSTANȚA a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța și A. solicitând instanței să dispună obligarea Primarului să solicite instanței demolarea zidului edificat de pârâtul A., fără avize ISU și celelalte cerute de Legea nr. 50/1991, precum și fără autorizație de construire și să fie obligat A. să desființeze lucrările de construcție realizate în mod ilegal.

Prin Sentința nr. 648 din 19 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins excepția necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți și de instanță din oficiu.

A respins acțiunea exercitată de reclamanta U.J.C.C. CONSTANȚA, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANȚA și pârâtul A., ca inadmisibilă.

A dispus obligarea reclamantului la plata către pârâtul Primarul Municipiului Constanta a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.J.C.C. Constanța.

Prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2017, Curtea de Apel Constanța a respins recursul declarat de recurenta U.J.C.C. CONSTANȚA, împotriva Sentinței civile nr. 648 din 19 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANȚA, și A., ca nefondat.

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Constanța sub nr. 25871/212/2012, reclamanta U.J.C.C. Constanța a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. ca instanța de judecată să îl oblige să sisteze lucrările și să demoleze zidul edificat fără autorizație de construcție în incinta Complexului Turistic Dobrogea proprietatea reclamantei ce blochează intrarea în subsolul tehnic al complexului. În caz de refuz, a mai solicitat reclamanta, aceasta să fie autorizată să îl demoleze pe cheltuiala pârâtului.

Prin Sentința civilă nr. 4233 din 22 martie 2013 a Judecătoriei Constanța s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, apelanta U.J.C.C. Constanța.

Prin Decizia civilă nr. 108 din 10 octombrie 2013 Tribunalul Constanța a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U.J.C.C. CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu opinia majoritară, a respins recursul promovat de recurenta reclamantă UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM CONSTANȚA împotriva sentinței civile nr. 108 din 10 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatul pârât A., ca nefondat.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Constanța), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți care sunt în aceeași situație ca și revizuenții, aceștia din urmă nu pot obține anularea Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1), (2), art. 28 alin. (2), art. 29 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, excepție ridicată de revizuentă, Înalta Curte reține următoarele.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitative prevăzute de lege, fără a se declanșa, așadar, un nou litigiu, ci doar o etapă procesuală a aceleiași cauze. În conformitate cu prevederile art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În raport cu aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează fondul cauzei, în această etapă procesuală, este condiționată de stabilirea în prealabil a admisibilității cererii de revizuire.

În consecință, întrucât excepția de neconstituționalitate nu vizează un text de lege ce constituie însuși temeiul cererii de revizuire sau condițiile de admisibilitate a acesteia, ci un text aplicabil fondului cauzei, care poate fi reexaminat doar după ce se constată că cererea respectivă este admisibilă, instanța reține că excepția invocată nu este admisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu litigiul al cărui obiect îl constituie revizuirea sentinței primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentă.

Respinge cererea de revizuire formulată de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Constanța împotriva Deciziei nr. 22 din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2017.

Procesat de GGC MM