ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2007,

reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii

din 20 august 2007, recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 mai 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că reclamanta a fost

nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a suferit prejudicii în urma refugierii

forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților

este nelegală.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând, în esență, că declarațiile de martori

trebuie să fie clare și să se susțină reciproc, ceea ce nu este cazul în speță.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945,

a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea

de domiciliu.

Prin persoană strămutată

în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, din declarațiile

martorilor A.A. și L.L., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă

depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

că reclamanta împreună cu familia sa au fost obligați să se refugieze din localitatea

C., județul Cluj în localitatea G., județul Cluj datorită persecuțiilor etnice,

începând cu luna noiembrie 1940, până în mai 1945.

Deși la dosarul cauzei

au fost depuse declarațiile autentificate a doi martori, precum și acte de stare

civilă, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus menționate

și pentru a vedea astfel dacă reclamanta-intimată era îndreptățită la acordarea

drepturilor compensatorii, instanța de fond a procedat și la audierea nemijlocită

a martorei A.A.

De altfel, martora A.A.

este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, cum rezultă din hotărârea nr.

AA/2003 depusă la dosar.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza

a doua din C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 115 din 29 ianuarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.