ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4792/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 10 decembrie 2007, reclamantul D.I.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea

hotărârii nr. 11609 din 28 octombrie 2003, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile

acordate în baza prevederilor legale menționate, întrucât s-a născut la 25

august 1944 pe timpul refugiului familiei sale, din localitatea Satu Mare la

Brașov și apoi la Ormeniș, refugiu survenit ca urmare a persecuțiilor etnice la

care au fost supuși după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele

horthyste.

Prin sentința civilă nr. 450/2008 din 26

mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului D.I.G., a anulat hotărârea nr. 11609

din 28 octombrie 2003 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 25 august 1944 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

septembrie 2004.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului

părinților săi, ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice exercitate în

perioada respectivă, care au determinat părăsirea localității de domiciliu.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința pronunțată de

instanța de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze

de drepturile acordate potrivit actelor normative menționate, întrucât nu era

născut la data strămutării părinților săi, neavând cum să-și schimbe domiciliul

și să sufere persecuții pe considerente etnice, întrucât s-a născut pe un

teritoriu aparținând statului român.

Examinându-se sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței

menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

În cauză, prin actele de stare civilă și

declarațiile martorilor L.F. și S.G., reclamantul a făcut pe deplin dovada

faptului că s-a născut la 25 august 1944, în localitatea Ormeniș Brașov, pe

timpul refugiului părinților săi, din localitatea Satu Mare, ca urmare a

persecuției etnice la care au fost supuși după cedarea Ardealului de Nord, în

urma Dictatului de la Viena.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că

reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, situată în teritoriile ocupate

vremelnic de trupele horthyste, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor

exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles să acorde

o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum

prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze

de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Câtă vreme reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada de

strămutare a părinților săi, nu există nicio justificare ca aceasta să fie

exclus de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Înalta Curte consideră irelevant motivul de recurs potrivit căruia

reclamantul nu ar fi îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate,

întrucât s-ar fi născut pe un teritoriu aflat sub administrația statului român

și nu avea cum să sufere persecuți de natură etnică. Prin decizia nr. XLI (41)

din 7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile

unite, s-a statuat că măsurile reparatorii prevăzute de Ordonanța nr. 105/1999

se acordă cetățenilor români, „indiferent dacă la data strămutării aveau

domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub

ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați

ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația

altui stat”.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 450/2008 din 26 mai 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.