ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând instanței anularea Hotărârii nr. 20796 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiat în perioada 25 august 1944 – 6 martie 1945 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile bănești conferite de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei prin cererea nr. 59706 din 22 iunie 2006, stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, cerere ce i-a fost respinsă prin hotărârea contestată în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 269 din 11 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj și în consecință: a dispus anularea Hotărârii nr. 20796 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 01 septembrie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul se încadrează în ipoteza normei legale cuprinse în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind refugiat din motive etnice urmare a forțării de către trupele hortyste a frontierei de stat a României și a înaintării inclusiv în zona în care locuia reclamantul cu familia sa.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat că în lipsa ocupației hortyste nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate, care să fi constituit motive al plecării. Recursul este nefondat. Din declarațiile martorilor în fața instanței rezultă realitatea refugiului familiei reclamantului, în perioada septembrie 1944 – aprilie 1945, din Câmpia Turzii, ca urmare a intrării trupelor maghiare în această localitate, în localitatea Vale, județul Sibiu. Martorii au relatat situația concretă a acelor zile, faptul că au fost arse case, printre care și cea a familiei reclamantului, iar altele au fost devastate. Martorii cunosc despre refugiul reclamantului și al familiei acestuia din constatări personale, întrucât au plecat împreună în refugiu, fiind vecini ulterior în localitatea Vale din Sibiu.

Temerea de persecuție etnică din partea trupelor hortyste a fost generată de atrocitățile comise de acestea în zona cedată a Ardealului de Nord, urmare a Dictatului de la Viena. Susținerile recurentei sunt contrare celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, statuează: „În aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată cu modificări și completări din Legea nr. 189/2000, cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menționat.

În consecință, având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 269 din 11 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2007.