ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4182/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta N.C. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 19613/2006 emisă de aceasta, recunoașterea calității de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 și acordarea drepturilor bănești conferite de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cerere care i-a fost respinsă pe motiv că, nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 271 din 11 mai 2007 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 19613 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, materialul probator relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantei, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 345/2002. Cât privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că aceasta nu este în culpă procesuală, pretențiile reclamantei referitoare la acest aspect fiind respinse. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând în esență că, în mod greșit instanța i-a acordat reclamantei drepturi începând cu data de 1 decembrie 2005, întrucât noile dovezi au fost prezentate în cursul procesului, hotărârea emisă de pârâtă și anulată ulterior de instanță, fiind corectă și legală. Recursul este nefondat. Art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 menționează că, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate. Utilizarea termenilor „persoană cetățean român” în contextul general al titlului actului normativ incident în cauză, conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, determinând părăsirea localității de domiciliu, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999. Totodată, art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G.

nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este cea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Legea nu prevede locul în care persoana strămutată sau refugiată trebuia să se stabilească, ca urmare a exercitării persecuțiilor etnice. În cauză, din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat, de teama persecuțiilor etnice, urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea C. în localitatea T. Astfel, martora P.F. a declarat că momentul refugiului reclamantei corespunde lunii noiembrie 1940, după arestarea de către trupele hortyste a tatălui reclamantei, primar al comunei. În același sens, martora J.L.

a învederat instanței că în anul 1942 când familia sa s-a refugiat în localitatea Turda, a cunoscut familia reclamantei care se afla deja în această localitate. Mai trebuie menționat și faptul că numita F.M., sora reclamantei, beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, în baza acelorași probațiuni, emițându-i-se hotărârea nr. 17345 din 13 mai 2005. Față de cele de mai sus, se constată că hotărârea instanței de obligare a pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945 și de a-i acorda drepturile bănești începând cu data de 1 decembrie 2005 este temeinică și legală, recursul declarat în cauză fiind nefondat și urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 271 din 11 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.