ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 10 septembrie 2007, reclamantul Z.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea

hotărârii nr. 22091 din 23 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile

acordate potrivit actelor normative amintite, deoarece, împreună cu mama sa, a

fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuției de

natură etnică exercitată după ocuparea Ardealului de Nord de către trupele

horthyste.

Prin sentința civilă nr. 250 din 27

februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Z.I., a anulat

hotărârea nr. 22091 din 23 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o

să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28 ianuarie 1942

– 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 aprilie 2007.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză,

rezultă că reclamantul a făcut dovada refugierii împreună cu mama sa, din

localitatea de domiciliu, Ghiolți, județul Cluj, în localitatea Geaca, urmare a

persecuțiilor de natură etnică exercitate de autoritățile maghiare din acea

perioadă. Instanța de fond a mai avut în vedere că, deși reclamantul nu a

prezentat înscrisuri oficiale privind refugierea familiei sale, martorii

audiați au relatat aspecte relevante privind acest refugiu.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința pronunțată de

instanța de fond, considerând că nu s-a manifestat maximă diligență și nu s-au

administrat toate probele pentru aflarea adevărului. Apreciază că declarațiile

de martori sunt lipsite de claritate, insuficiente și precare. În opinia

recurentei, declarațiile ar trebui să cuprindă aceleași date care să

evidențieze data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării,

localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Examinându-se sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței

menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Potrivit prevederilor cuprinse în O.G.

nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, dovada încadrării în situațiile la

care se referă această ordonanță se poate face prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

În cauză, se observă că instanța de fond

a reținut în mod corect, pe baza materialului probator administrat, că

refugierea reclamantului împreună cu familia s-a datorat persecuției etnice la

care au fost supuși.

Nu poate fi primită critica recurentei,

potrivit căreia pentru a putea fi luate în considerare, declarațiile de martor

trebuie să cuprindă aceleași elemente precise (localitatea de plecare, motivul

plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu). În

aprecierea acestor declarații de martor trebuie să se țină seama atât de

complexitatea evenimentelor istorice la care se face referire, de perioada

îndelungată de timp care s-a scurs de la acestea, cât și de vârsta înaintată a

martorilor.

Nu există motive pentru a-l exclude pe

reclamant de la beneficiul drepturilor acordate, potrivit legii, iar

argumentele de ordin general invocate de recurentă nu sunt de natură să

determine o altă concluzie decât cea la care a ajuns instanța de fond.

Rezultă că instanța fondului a pronunțat

o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca

nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 250 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.