ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea precizată ce a format obiectul
dosarului nr.
776/COM/2006 al Tribunalului
Bihor Oradea, secția comercială
și de contencios administrativ și
fiscal, reclamanta SC
O.P. SRL Spinuș a
acționat în judecată pe
pârâtele
Banca R. SA, sucursala Oradea, SC
D.C. SRL Bălanca și M.D.A. în
contradictoriu cu care a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să se
constate și să se dispună următoarele:
-
nulitatea
absolută a contractului de ipotecă încheiat între
reclamantă SC C.P. SRL Spinuș și
Banca R. SA, sucursala Oradea;
-
radierea
înscrierilor din C.F.N.D.F. nr. 16 Nojorid a înscrisurilor
cu privire la ipoteca înscrisă sub CI în
favoarea SC
D.C. SRL Bălanca pentru suma de
40.000 Euro, cu dobânzi, costuri aferente,
interdicție de
înstrăinare și
grevare, respectiv revenirea la situația anterioară;
-
nulitatea
absolută a procesului-verbal de licitație nr. 240 din 13
mai 2005;
-
radierea din C.F.N.D.F.
16 Nojorid a SC D.C.
SRL Bălanca de sub B 6
cu constatarea nulității
actului de
adjudecare la licitație nr. 245206 și a încheierii de
întabulare nr.
16547/2005;
-
obligarea
pârâtei de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul
împreună cu toate construcțiile, constând în
hală industrială, depozit hală,
rezervor subteran cu o suprafață construită la sol de 1623 mp, teren total de
2872 mp înscris
în C.F.N.D.F. 16 Nojorid cu nr. cadastral al parcelei 16. S-au
solicitat și cheltuieli de judecată.
În
cursul soluționării cauzei la instanța de fond, pârâta SC
Banca R. SA, sucursala Oradea, a
invocat excepția
prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei și pe fondul
cauzei a solicitat să se
respingă acțiunea introductivă la instanță, ca
neîntemeiată.
Prin sentința
comercială nr. 585/COM/2006 din 14
septembrie
2006 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția
comercială și de contencios-administrativ și
fiscal, excepția
invocată a fost
respinsă, fiind de asemenea respinsă și acțiunea
reclamantei, cu
obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 lei
cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC D.G.
SRL Bălanca.
Pentru a hotărî
astfel instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de împrumutat
și bancă în calitate de împrumutător s-a încheiat contractul de credit bancar,
linie de credit nr. 05020193 din 23 mai 2002, pentru suma de 40.000 Euro pe o
perioadă de 6 luni, contract valabil încheiat, anterior acordării căruia
întocmindu-se documente preliminare legale, cu semnătura olografă inclusiv a
asociatului unic al societății.
S-a mai reținut de
către instanța de fond că întrucât societatea împrumutată nu și-a onorat
obligațiile contractuale asumate, banca împrumutătoare a procedat la executare
silită, încât acțiunea reclamantei s-a respins pentru nerespectarea
contractului menționat.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a
fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios-administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27/2007 A/C din 27 martie
2007, reținându-se că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art.
304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și i-a adus următoarele critici:
-
hotărârea recurată a
reluat automat aspectele privind calitatea administratorului unic de
administrator și calitatea de administrator a numite M.D.A., dând pe de altă
parte o interpretare greșită contractului de mandat;
-
nu s-a ținut cont în
hotărârea recurată că Banca R., căreia i s-a cerut sprijinul în obținerea unui
fond de rulment mai mare de 35.000 Euro, a refuzat mărirea plafonului și a
propus administratorului P.D. încheierea unei noi linii de credit având ca
garanție imobilul din Nojorid, fără aprobarea asociatului unic S.F. și în
absența consimțământului titularului dreptului de proprietate asupra imobilului
la semnarea actului autentic de constituire a ipotecii;
-
nu a ținut seama de
faptul că asupra contractului de garanție imobiliară grevează nulitatea absolută,
cu atât mai mult cu cât asociatul unic a semnat biletul la ordin în valoare de
40.000 Euro în numele societății drept garanție pentru credit, sens în care s-a
pronunțat atât literatura de specialitate clasică cât și
cea recentă. A precizat că înțelege să invoce
înscrierea în fals a
semnăturii administratorului P.D.
Recursul reclamantei este
nefondat.
Critica de nelegalitate din
recurs vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. respectiv când
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii nu este întemeiată.
Hotărârea instanței
de apel este corect motivată, la pronunțarea acesteia instanța de apel a
reținut argumente de logică juridică întemeiate pe texte de lege. A fost verificată
atât legalitatea cât și temeinicia hotărârii primei instanțe.
S-a reținut astfel
corect că ipoteca la linia de credit de 40.000 Euro s-a constituit de către
titularul dreptului real, adică persoana juridică SC O.P. SRL al cărei
consimțământ a fost dat în mod valabil prin semnătura administratorului său cu
plenitudinea puterilor de administrare și reprezentare, raportat la prevederile
art. 75 și art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În hotărârea sa instanța
de apel a reținut că în condițiile în care atât biletul la ordin emis pentru
garantarea liniei de credit cât și cel emis pentru garantarea dobânzilor fiind
semnate atât de asociatul unic cât și de administrator, scot din discuție
ipoteza lipsei consimțământului, respectiv a nulității actelor încheiate.
Nu este întemeiat
nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța
interpretând în mod greșit actul
juridic
dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic
al acestuia. In speță actele juridice avute în vedere de instanțele anterioare
au fost contractul de ipotecă, contractele de
credit,
actele adiționale la a cestea, actele de eșalonare, ori recurenta
reclamantă
nu a precizat concret în ce constă schimbarea naturii ori înțelesului acestora.
Toate aceste acte
valabil încheiate de părți au fost corect interpretate și au condus la
concluzia culpei reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce a
determinat respingerea apelului acestuia.
Motivul de recurs
întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea este
lipsită de temei legal ori a fost dată
cu
aplicarea greșită a legii este de asemenea nefondat.
Prin
hotărârea recurată, instanța de apel a făcut aplicarea întocmai a prevederilor
legale; a reținut corect că în temeiul art. 70 din Legea nr. 31/1990 toate
operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate a
societății se vor face de administratori.
În ce privește referirea la înscrierea în fals, cum recurenta nu a
contestat în nici o
formă actele de executare efectuate în baza
contractului de credit nu se poate deduce că
recurenta nu a recunoscut valabilitatea semnăturii administratorului pe acest
contract ori pe celelalte documente subsecvente.
În
aceste împrejurări și făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
recursul reclamantei fiind neîntemeiat se va respinge
cu această mențiune.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC
C.P. SRL Spinuș împotriva deciziei nr.
27/2007-A/C din 27 martie 2007 a Curții de Apel
Oradea, secția
comercială, de
contencios-administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.