ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea precizată ce a format obiectul dosarului nr. 776/COM/2006 al Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O.P. SRL Spinuș a acționat în judecată pe pârâtele Banca R. SA, sucursala Oradea, SC D.C. SRL Bălanca și M.D.A. în contradictoriu cu care a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească să se constate și să se dispună următoarele: - nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat între reclamantă SC C.P. SRL Spinuș și Banca R. SA, sucursala Oradea; - radierea înscrierilor din C.F.N.D.F. nr. 16 Nojorid a înscrisurilor cu privire la ipoteca înscrisă sub CI în favoarea SC D.C.

SRL Bălanca pentru suma de 40.000 Euro, cu dobânzi, costuri aferente, interdicție de înstrăinare și grevare, respectiv revenirea la situația anterioară; - nulitatea absolută a procesului-verbal de licitație nr. 240 din 13 mai 2005; - radierea din C.F.N.D.F. 16 Nojorid a SC D.C. SRL Bălanca de sub B 6 cu constatarea nulității actului de adjudecare la licitație nr. 245206 și a încheierii de întabulare nr. 16547/2005; - obligarea pârâtei de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul împreună cu toate construcțiile, constând în hală industrială, depozit hală, rezervor subteran cu o suprafață construită la sol de 1623 mp, teren total de 2872 mp înscris în C.F.N.D.F. 16 Nojorid cu nr. cadastral al parcelei 16. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În cursul soluționării cauzei la instanța de fond, pârâta SC Banca R. SA, sucursala Oradea, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei și pe fondul cauzei a solicitat să se respingă acțiunea introductivă la instanță, ca neîntemeiată. Prin sentința comercială nr. 585/COM/2006 din 14 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios-administrativ și fiscal, excepția invocată a fost respinsă, fiind de asemenea respinsă și acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC D.G. SRL Bălanca.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de împrumutat și bancă în calitate de împrumutător s-a încheiat contractul de credit bancar, linie de credit nr. 05020193 din 23 mai 2002, pentru suma de 40.000 Euro pe o perioadă de 6 luni, contract valabil încheiat, anterior acordării căruia întocmindu-se documente preliminare legale, cu semnătura olografă inclusiv a asociatului unic al societății. S-a mai reținut de către instanța de fond că întrucât societatea împrumutată nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, banca împrumutătoare a procedat la executare silită, încât acțiunea reclamantei s-a respins pentru nerespectarea contractului menționat.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios-administrativ și fiscal, prin decizia nr. 27/2007 A/C din 27 martie 2007, reținându-se că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și i-a adus următoarele critici: - hotărârea recurată a reluat automat aspectele privind calitatea administratorului unic de administrator și calitatea de administrator a numite M.D.A., dând pe de altă parte o interpretare greșită contractului de mandat; - nu s-a ținut cont în hotărârea recurată că Banca R., căreia i s-a cerut sprijinul în obținerea unui fond de rulment mai mare de 35.000 Euro, a refuzat mărirea plafonului și a propus administratorului P.D.

încheierea unei noi linii de credit având ca garanție imobilul din Nojorid, fără aprobarea asociatului unic S.F. și în absența consimțământului titularului dreptului de proprietate asupra imobilului la semnarea actului autentic de constituire a ipotecii; - nu a ținut seama de faptul că asupra contractului de garanție imobiliară grevează nulitatea absolută, cu atât mai mult cu cât asociatul unic a semnat biletul la ordin în valoare de 40.000 Euro în numele societății drept garanție pentru credit, sens în care s-a pronunțat atât literatura de specialitate clasică cât și cea recentă. A precizat că înțelege să invoce înscrierea în fals a semnăturii administratorului P.D. Recursul reclamantei este nefondat.

Critica de nelegalitate din recurs vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii nu este întemeiată. Hotărârea instanței de apel este corect motivată, la pronunțarea acesteia instanța de apel a reținut argumente de logică juridică întemeiate pe texte de lege. A fost verificată atât legalitatea cât și temeinicia hotărârii primei instanțe. S-a reținut astfel corect că ipoteca la linia de credit de 40.000 Euro s-a constituit de către titularul dreptului real, adică persoana juridică SC O.P. SRL al cărei consimțământ a fost dat în mod valabil prin semnătura administratorului său cu plenitudinea puterilor de administrare și reprezentare, raportat la prevederile art. 75 și art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În hotărârea sa instanța de apel a reținut că în condițiile în care atât biletul la ordin emis pentru garantarea liniei de credit cât și cel emis pentru garantarea dobânzilor fiind semnate atât de asociatul unic cât și de administrator, scot din discuție ipoteza lipsei consimțământului, respectiv a nulității actelor încheiate. Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. In speță actele juridice avute în vedere de instanțele anterioare au fost contractul de ipotecă, contractele de credit, actele adiționale la a cestea, actele de eșalonare, ori recurenta reclamantă nu a precizat concret în ce constă schimbarea naturii ori înțelesului acestora.

Toate aceste acte valabil încheiate de părți au fost corect interpretate și au condus la concluzia culpei reclamantei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce a determinat respingerea apelului acestuia. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii este de asemenea nefondat. Prin hotărârea recurată, instanța de apel a făcut aplicarea întocmai a prevederilor legale; a reținut corect că în temeiul art. 70 din Legea nr. 31/1990 toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate a societății se vor face de administratori. În ce privește referirea la înscrierea în fals, cum recurenta nu a contestat în nici o formă actele de executare efectuate în baza contractului de credit nu se poate deduce că recurenta nu a recunoscut valabilitatea semnăturii administratorului pe acest contract ori pe celelalte documente subsecvente.

În aceste împrejurări și făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei fiind neîntemeiat se va respinge cu această mențiune. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.P. SRL Spinuș împotriva deciziei nr. 27/2007-A/C din 27 martie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.