ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3513/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3513/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești (urmare a declinării de competență pronunțată prin decizia

nr. 502 din 24 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița), petenta B.D.C. a solicitat,

în contradictoriu cu intimații G.A.A.V., G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E.,

A.C., G.M., Comisia Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar, Comisia Județeană

D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția

Silvică T. revizuirea deciziei civile nr. 1065 pronunțată la data de 7

octombrie 2008 de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 478/283/2007, anularea

acestei decizii și rejudecarea pricinii ca urmare a faptului că revizuenta are calitatea

de succesoare pentru C.G. și Ec.G., recunoscută de către instanțele de judecată

prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia nr. 687/2007

a aceleiași instanțe.

În drept, cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a

susținut că prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia

nr. 687/2007 a aceluiași Tribunal s-a stabilit calitatea de succesoare a petentei

B.D.C. pentru C.G. și Ec.G., iar prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008, a cărei

revizuire se solicită, instanța a stabilit că nu face dovada calității de succesoare

după L.G., C.G., E.G. și V.G., G.G. și Ec.G., motiv pentru care a înțeles să respingă

cererea de intervenție.

S-a arătat că, în ce privește

calitatea de succesoare a revizuentei și dobândirea drepturilor corespunzătoare,

prin retransmitere, de la C.G., acestea au fost confirmate irevocabil prin decizia

civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia civilă nr. 687/2007 a aceleiași

instanțe.

În aceste condiții, este

evident că decizia supusă revizuirii, care neagă drepturile succesorale menționate

contravine autorității de lucru judecat a statuărilor sub acest aspect cuprinse

în hotărâri irevocabile.

S-a susținut că în speță,

se regăsesc cerințele revizuirii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Aceasta, întrucât considerentele

din cele două hotărâri anterioare nu au doar funcția de a explica soluția din dispozitiv,

ci au o existență de sine-stătătoare, prin aceea că ele conțin dezlegări asupra

unor aspecte litigioase supuse judecății (calitatea de succesor după Ec.G. și C.G.).

Fiind vorba de rezolvarea

diferită dată unui aspect incidental al judecății, aceasta se reflectă în considerentele

hotărârilor iar nu în dispozitivele acestora, ceea ce înseamnă nesocotirea efectului

pozitiv al autorității de lucru judecat, impunându-se așadar, anularea celei de-a

doua hotărâri, cu consecința reluării judecății (și respectiv dezlegării jurisdicționale

anterioare).

Prin decizia nr. 72

din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins cererea de revizuire, constatând că nu sunt întrunite

elementele prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că,

în situația existenței triplei identități între litigiile soluționate prin hotărârile

a căror contrarietate se invocă, respectiva contrarietate trebuie să privească dispozitivele

hotărârilor, iar nu considerentele lor, rațiunea reglementării acestui motiv de

revizuire izvorând din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca urmare

a soluționării aceleiași cauze prin mai multe hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea

autorității de lucru judecat, precum și a dificultății create de imposibilitatea

executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași cauză.

În acest caz de revizuire

instanța sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele

două hotărâri contradictorii e justă, ci anulează doar pe cea pronunțată ulterior

pentru că e data cu încălcarea puterii de lucru judecat.

Raportat la cele menționate,

Curtea a constatat că între litigiul soluționat prin decizia nr. 1065 din 07

octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și aspectele soluționate prin

deciziile nr. 557/2008 și 687/2007, pronunțate de aceeași instanță nu există tripla

identitate de obiect, părți și cauză, necesară în cazul motivului de revizuire reglementat

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, litigiul soluționat

prin deciziile nr. 557/2008 și nr. 687/2007, precum și sentința nr. 1150/2006 a

Judecătoriei Pucioasa au avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate

pentru terenul agricol de 1 ha situat în pct. V. și 6 ha teren agricol situat în

pct. V.P., pe care reclamanta B.D., în contradictoriu cu Comisia Locală de fond

funciar B., Comisia Județeană de fond funciar D. și intervenientul G.A.A.V., l-a

solicitat în calitate de succesor prin retransmitere din averea defunctelor C.G.

și Ec.G., ca succesoare ale autorului lor I.G., pe când decizia nr. 1065/2008 a

fost pronunțată de aceeași instanță într-un litigiu prin care petenții G.A.A.V.,

G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C. și G.M., în calitate de succesori ai

autorului lor, If.G., în contradictoriu cu intervenienta B.D.C. și intimatele Comisia

Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană D. pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 650,10 ha teren cu vegetație forestieră

situat pe muntele T. - comuna M., precum și suprafața de 55,42 ha teren cu vegetație

forestieră situat pe muntele P. - comuna M.

Reținând că între litigiul

soluționat prin decizia a cărei revizuire se cere și cele în care au fost pronunțate

deciziile nr. 687 din 28 mai 2007 și nr. 557/2008 ale Tribunalului Dâmbovița nu

există tripla identitate necesară pentru întrunirea autorității de lucru judecat,

s-a concluzionat asupra caracterului nefondat al cererii de revizuire formulate

de revizuenta B.D.C.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către revizuenta B.D.C., care a formulat următoarele critici:

- Instanța a apreciat

în mod greșit că litigiile în care s-au pronunțat deciziile supuse analizei nu au

avut același obiect și aceleași părți.

Astfel, în ambele litigii

este parte litigantă, în contradictoriu cu care s-a solicitat recunoașterea dreptului,

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate D. (singura abilitată

să valideze dreptul de proprietate al celor care au formulat cerere de restituire),

împrejurarea că au figurat și alte părți care au invocat drepturi la aceleași moșteniri

fiind lipsită de relevanță, atâta timp cât în fiecare litigiu contradictorialitatea

s-a manifestat în realitate, în raport de Comisia județeană de fond funciar.

- În speță, contrarietatea

între hotărâri a fost susținută nu prin raportare la dispozitivele acestora, ci

la considerente, care conțin modalități diferite de soluționare asupra aceluiași

aspect incidental, dedus judecății prealabil cercetării fondului, respectiv, calitatea

de moștenitoare a revizuentei la succesiunea defunctei C.G. (mama lui I.G.) și Ec.G.

(fiica lui If.G.).

În acest fel, chestiunea

litigioasă judecată de către instanțe prin decizia nr. 557/2008 și decizia nr. 687/2007

este contrazisă de considerentele deciziei nr. 1065/2008, producându-se o încălcare

a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În drept, au fost invocate

dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând criticile formulate,

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente,

care vin să substituie în parte, motivarea primei instanțe.

Promovând cerere de revizuire

fundamentată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta B.D.C. a pretins

că prin decizia nr. 1065/2008 a Tribunalului Dâmbovița (a cărei anulare s-a solicitat)

a fost nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat dedus din decizia

nr. 687/2007 a Tribunalului Dâmbovița și din decizia nr. 557/2008 a aceleiași instanțe

(pronunțate în recurs, în urma rejudecării cauzei, ca urmare a casării cu trimitere

dispuse prin decizia nr. 687/2007).

S-a susținut că, ceea

ce s-a statuat jurisdicțional diferit în cele două litigii a fost calitatea de succesorare

a revizuentei de pe urma C.G. și Ec.G., cu consecințe asupra calității acesteia

de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor

terenuri, conform Legii nr. 18/1991.

Or, din considerentele

hotărârilor a căror contrarietate se invocă rezultă că în primul litigiu, reclamanta

B.D.C. a pretins reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor Ec.,

If. și C.G.

Prin decizia nr. 557

din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița (care a definitivat litigiul ca urmare

a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 687/2007 a aceleiași instanțe),

s-a statuat într-adevăr, în mod irevocabil, faptul că reclamanta B.D.C. este moștenitoare,

prin retransmitere succesorală, de pe urma autorilor C.G. și Ec.G., fiind astfel,

îndreptățită la reconstituire pentru 6 ha teren în pct. V.P. și pentru 6 pogoane

teren la pct. L.

În cel de-al doilea litigiu

însă, finalizat prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dâmbovița,

petenții G.A.A.V., G.N.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C., A.C. și G.M., formulând plângere

împotriva hotărârii Comisiei Județene D. de fond funciar, au solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate (pentru 650,10 ha teren cu vegetație forestieră situat

pe numtele T. și 55,42 ha teren cu vegetație forestieră situat pe muntele P.) de

pe urma autorului If.G.

Așadar, cauza dreptului

a cărui valorificare s-a pretins prin intermediul celor două acțiuni a fost diferită,

astfel încât împrejurarea că în primul litigiu s-a recunoscut dreptul la reconstituirea

dreptului de proprietate reclamantei B.D.C. (dar de pe urma autorilor C.G. și Ec.G.),

iar în cel de-al doilea litigiu (în care a figurat ca intervenientă) i s-a negat

dreptul la reconstituire, nu situează hotărârile în poziție de contrarietate, întrucât

era vorba de un izvor al dreptului (cauza juridică) diferit.

Împrejurarea că în considerentele

celei de-a doua decizii se reține că B.D.C. nu este succesoare după L.G. (care,

la rândul ei ar fi moștenit prin retransmitere succesorală pe C.G.) nu a fost elementul

determinant în adoptarea soluției, pentru a se putea pretinde că intră în autoritate

de lucru judecat (ca o chestiune prealabilă ce s-a impus cercetării fondului) și

că ar contraveni astfel, autorității de lucru judecat dată asupra acestei chestiuni

prin hotărârea anterioară.

Aceasta, întrucât ceea

ce s-a impus analizei prioritare în litigiul dezlegat prin decizia nr. 1065/2008

a fost calitatea de moștenitori de pe urma autorului If.G.

Or, prin hotărârile a

căror autoritate sub aspectul efectului pozitiv o invocă revizuenta, a fost tranșat

jurisdicțional și pe aceasta s-a grefat rezolvarea dată pretenției de reconstituire

a dreptului de proprietate, calitatea de moștenitor prin retransmitere, în favoarea

reclamantei-revizuente, de pe urma C.G. și Ec.G.

Nu s-a dezbătut în acel

proces îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului

If.G., pentru a putea pretinde că prin soluția adoptată, instanța ar fi contravenit

celor statuate anterior.

Astfel, în ce o privește

pe numita C.G., aceasta a fost nora lui If.G. (deci, fără vocație succesorală la

moștenirea acestuia), iar în ce o privește pe Ec.G. (sora lui I.G., tatăl L.G.),

cea de-a doua cerere de reconstituire a proprietății a vizat anumite terenuri (menționate

în actul de partaj intervenit în anul 1939, ca urmare a sistării indiviziunii de

pe urma defunctului G.G.).

Ca atare, stabilindu-se

într-o primă judecată faptul că reclamanta B.D.C. beneficiază de dispozițiile Legii

nr. 18/1991 datorită unor transmisiuni succesorale succesive, indicându-se ca ultimi

autori (de la care ar fi pornit lanțul succesiunilor succesive) pe C.G. și Ec.G.,

nu înseamnă că implicit ar fi fost avuți în vedere autori anteriori celor menționați

(în speță, If.G.).

Este motivul pentru care,

contrar susținerilor recurentei, cea de-a doua decizie a cărei anulare s-a cerut,

nu încalcă autoritatea de lucru judecat a celor anterioare, statuarea din conținutul

considerentelor acesteia (referitoare la nedovedirea calității de pe urma L.G.)

fiind lipsită de relevanță și neavând astfel aptitudinea de considerent determinant

care să intre în autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere al soluției adoptate

(fundamentate pe calitatea de succesori, prin retransmitere, de pe urma autorului

If.G.).

Or, considerentele „indiferente”

în adoptarea soluției, care nu fac corp comun cu dispozitivul întrucât nu-l explicitează

și nu reprezintă susținerea necesară a acestuia, nu intră în autoritatea de lucru

judecat.

Drept urmare, nu se poate

susține că este vorba despre statuări diferite asupra unor chestiuni prealabile

judecății fondului, de natură să influențeze și să determine soluția asupra acestuia,

de așa natură încât în mod nelegal, să se ajungă la rezolvări diferite, deși fundamentul

pretențiilor l-ar fi reprezentat același aspect incidental care și-ar fi găsit o

tranșare jurisdicțională opusă.

În realitate, fiind vorba

în cele două litigii, de valorificarea unor pretenții decurgând din transmisiuni

succesorale provenite de la alți autori, este lipsit de relevanță faptul că este

negată reclamantei (interveniente) o calitate succesorală recunoscută în primul

proces, câtă vreme aceasta oricum nu ar fi impus soluția în a doua judecată.

Rezultă că în speță nu

a avut loc, așa cum se pretinde, o nesocotire a efectului pozitiv al autorității

de lucru judecat dedusă din prima hotărâre de care se prevalează revizuenta.

Prezentele considerente

vin să substituie, în parte, motivarea primei instanțe, axată în principal, pe analiza

efectului negativ, extinctiv al autorității de lucru judecat (cu tripla identitate

de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ.).

În consecință, constatându-se

că nu a avut loc încălcarea autorității de lucru judecat, remediul procesual oferit

de dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident, astfel încât cererea

de revizuire a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată.

Ca atare, recursul declarat

prezintă critici nefondate și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuenta B.D.C. împotriva deciziei nr. 720 din 15 octombrie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentă la

5.500 RON cheltuieli de judecată către intimații G.A.A.V., G.N.V.M., G.D.R., G.I.M.,

M.C.E., A.C., G.M. și G.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie

2010.