ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3513/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești (urmare a declinării de competență pronunțată prin decizia nr. 502 din 24 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița), petenta B.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimații G.A.A.V., G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C., G.M., Comisia Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar, Comisia Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția Silvică T. revizuirea deciziei civile nr. 1065 pronunțată la data de 7 octombrie 2008 de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 478/283/2007, anularea acestei decizii și rejudecarea pricinii ca urmare a faptului că revizuenta are calitatea de succesoare pentru C.G.

și Ec.G., recunoscută de către instanțele de judecată prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia nr. 687/2007 a aceleiași instanțe. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii s-a susținut că prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia nr. 687/2007 a aceluiași Tribunal s-a stabilit calitatea de succesoare a petentei B.D.C. pentru C.G. și Ec.G., iar prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008, a cărei revizuire se solicită, instanța a stabilit că nu face dovada calității de succesoare după L.G., C.G., E.G. și V.G., G.G. și Ec.G., motiv pentru care a înțeles să respingă cererea de intervenție.

S-a arătat că, în ce privește calitatea de succesoare a revizuentei și dobândirea drepturilor corespunzătoare, prin retransmitere, de la C.G., acestea au fost confirmate irevocabil prin decizia civilă nr. 557/2008 a Tribunalului Dâmbovița și decizia civilă nr. 687/2007 a aceleiași instanțe. În aceste condiții, este evident că decizia supusă revizuirii, care neagă drepturile succesorale menționate contravine autorității de lucru judecat a statuărilor sub acest aspect cuprinse în hotărâri irevocabile. S-a susținut că în speță, se regăsesc cerințele revizuirii reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Aceasta, întrucât considerentele din cele două hotărâri anterioare nu au doar funcția de a explica soluția din dispozitiv, ci au o existență de sine-stătătoare, prin aceea că ele conțin dezlegări asupra unor aspecte litigioase supuse judecății (calitatea de succesor după Ec.G.

și C.G.). Fiind vorba de rezolvarea diferită dată unui aspect incidental al judecății, aceasta se reflectă în considerentele hotărârilor iar nu în dispozitivele acestora, ceea ce înseamnă nesocotirea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, impunându-se așadar, anularea celei de-a doua hotărâri, cu consecința reluării judecății (și respectiv dezlegării jurisdicționale anterioare). Prin decizia nr. 72 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire, constatând că nu sunt întrunite elementele prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că, în situația existenței triplei identități între litigiile soluționate prin hotărârile a căror contrarietate se invocă, respectiva contrarietate trebuie să privească dispozitivele hotărârilor, iar nu considerentele lor, rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire izvorând din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin mai multe hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității de lucru judecat, precum și a dificultății create de imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași cauză. În acest caz de revizuire instanța sesizată nu face o judecată propriu-zisă, nu examinează care dintre cele două hotărâri contradictorii e justă, ci anulează doar pe cea pronunțată ulterior pentru că e data cu încălcarea puterii de lucru judecat.

Raportat la cele menționate, Curtea a constatat că între litigiul soluționat prin decizia nr. 1065 din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și aspectele soluționate prin deciziile nr. 557/2008 și 687/2007, pronunțate de aceeași instanță nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză, necesară în cazul motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, litigiul soluționat prin deciziile nr. 557/2008 și nr. 687/2007, precum și sentința nr. 1150/2006 a Judecătoriei Pucioasa au avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul agricol de 1 ha situat în pct. V. și 6 ha teren agricol situat în pct. V.P., pe care reclamanta B.D., în contradictoriu cu Comisia Locală de fond funciar B., Comisia Județeană de fond funciar D. și intervenientul G.A.A.V., l-a solicitat în calitate de succesor prin retransmitere din averea defunctelor C.G.

și Ec.G., ca succesoare ale autorului lor I.G., pe când decizia nr. 1065/2008 a fost pronunțată de aceeași instanță într-un litigiu prin care petenții G.A.A.V., G.N.V.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C. și G.M., în calitate de succesori ai autorului lor, If.G., în contradictoriu cu intervenienta B.D.C.

și intimatele Comisia Locală M. de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 650,10 ha teren cu vegetație forestieră situat pe muntele T. - comuna M., precum și suprafața de 55,42 ha teren cu vegetație forestieră situat pe muntele P. - comuna M. Reținând că între litigiul soluționat prin decizia a cărei revizuire se cere și cele în care au fost pronunțate deciziile nr. 687 din 28 mai 2007 și nr. 557/2008 ale Tribunalului Dâmbovița nu există tripla identitate necesară pentru întrunirea autorității de lucru judecat, s-a concluzionat asupra caracterului nefondat al cererii de revizuire formulate de revizuenta B.D.C.

Decizia a fost atacată cu recurs de către revizuenta B.D.C., care a formulat următoarele critici: - Instanța a apreciat în mod greșit că litigiile în care s-au pronunțat deciziile supuse analizei nu au avut același obiect și aceleași părți. Astfel, în ambele litigii este parte litigantă, în contradictoriu cu care s-a solicitat recunoașterea dreptului, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate D. (singura abilitată să valideze dreptul de proprietate al celor care au formulat cerere de restituire), împrejurarea că au figurat și alte părți care au invocat drepturi la aceleași moșteniri fiind lipsită de relevanță, atâta timp cât în fiecare litigiu contradictorialitatea s-a manifestat în realitate, în raport de Comisia județeană de fond funciar.

- În speță, contrarietatea între hotărâri a fost susținută nu prin raportare la dispozitivele acestora, ci la considerente, care conțin modalități diferite de soluționare asupra aceluiași aspect incidental, dedus judecății prealabil cercetării fondului, respectiv, calitatea de moștenitoare a revizuentei la succesiunea defunctei C.G. (mama lui I.G.) și Ec.G. (fiica lui If.G.). În acest fel, chestiunea litigioasă judecată de către instanțe prin decizia nr. 557/2008 și decizia nr. 687/2007 este contrazisă de considerentele deciziei nr. 1065/2008, producându-se o încălcare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente, care vin să substituie în parte, motivarea primei instanțe.

Promovând cerere de revizuire fundamentată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta B.D.C. a pretins că prin decizia nr. 1065/2008 a Tribunalului Dâmbovița (a cărei anulare s-a solicitat) a fost nesocotit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat dedus din decizia nr. 687/2007 a Tribunalului Dâmbovița și din decizia nr. 557/2008 a aceleiași instanțe (pronunțate în recurs, în urma rejudecării cauzei, ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 687/2007). S-a susținut că, ceea ce s-a statuat jurisdicțional diferit în cele două litigii a fost calitatea de succesorare a revizuentei de pe urma C.G. și Ec.G., cu consecințe asupra calității acesteia de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, conform Legii nr. 18/1991.

Or, din considerentele hotărârilor a căror contrarietate se invocă rezultă că în primul litigiu, reclamanta B.D.C. a pretins reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor Ec., If. și C.G. Prin decizia nr. 557 din 29 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița (care a definitivat litigiul ca urmare a casării cu trimitere dispuse prin decizia nr. 687/2007 a aceleiași instanțe), s-a statuat într-adevăr, în mod irevocabil, faptul că reclamanta B.D.C. este moștenitoare, prin retransmitere succesorală, de pe urma autorilor C.G. și Ec.G., fiind astfel, îndreptățită la reconstituire pentru 6 ha teren în pct. V.P. și pentru 6 pogoane teren la pct. L. În cel de-al doilea litigiu însă, finalizat prin decizia nr. 1065 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dâmbovița, petenții G.A.A.V., G.N.M., G.V., G.D.R., G.I.M., M.C., A.C.

și G.M., formulând plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene D. de fond funciar, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (pentru 650,10 ha teren cu vegetație forestieră situat pe numtele T. și 55,42 ha teren cu vegetație forestieră situat pe muntele P.) de pe urma autorului If.G. Așadar, cauza dreptului a cărui valorificare s-a pretins prin intermediul celor două acțiuni a fost diferită, astfel încât împrejurarea că în primul litigiu s-a recunoscut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei B.D.C. (dar de pe urma autorilor C.G. și Ec.G.), iar în cel de-al doilea litigiu (în care a figurat ca intervenientă) i s-a negat dreptul la reconstituire, nu situează hotărârile în poziție de contrarietate, întrucât era vorba de un izvor al dreptului (cauza juridică) diferit.

Împrejurarea că în considerentele celei de-a doua decizii se reține că B.D.C. nu este succesoare după L.G. (care, la rândul ei ar fi moștenit prin retransmitere succesorală pe C.G.) nu a fost elementul determinant în adoptarea soluției, pentru a se putea pretinde că intră în autoritate de lucru judecat (ca o chestiune prealabilă ce s-a impus cercetării fondului) și că ar contraveni astfel, autorității de lucru judecat dată asupra acestei chestiuni prin hotărârea anterioară. Aceasta, întrucât ceea ce s-a impus analizei prioritare în litigiul dezlegat prin decizia nr. 1065/2008 a fost calitatea de moștenitori de pe urma autorului If.G. Or, prin hotărârile a căror autoritate sub aspectul efectului pozitiv o invocă revizuenta, a fost tranșat jurisdicțional și pe aceasta s-a grefat rezolvarea dată pretenției de reconstituire a dreptului de proprietate, calitatea de moștenitor prin retransmitere, în favoarea reclamantei-revizuente, de pe urma C.G.

și Ec.G. Nu s-a dezbătut în acel proces îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului If.G., pentru a putea pretinde că prin soluția adoptată, instanța ar fi contravenit celor statuate anterior. Astfel, în ce o privește pe numita C.G., aceasta a fost nora lui If.G. (deci, fără vocație succesorală la moștenirea acestuia), iar în ce o privește pe Ec.G. (sora lui I.G., tatăl L.G.), cea de-a doua cerere de reconstituire a proprietății a vizat anumite terenuri (menționate în actul de partaj intervenit în anul 1939, ca urmare a sistării indiviziunii de pe urma defunctului G.G.). Ca atare, stabilindu-se într-o primă judecată faptul că reclamanta B.D.C. beneficiază de dispozițiile Legii nr. 18/1991 datorită unor transmisiuni succesorale succesive, indicându-se ca ultimi autori (de la care ar fi pornit lanțul succesiunilor succesive) pe C.G.

și Ec.G., nu înseamnă că implicit ar fi fost avuți în vedere autori anteriori celor menționați (în speță, If.G.). Este motivul pentru care, contrar susținerilor recurentei, cea de-a doua decizie a cărei anulare s-a cerut, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a celor anterioare, statuarea din conținutul considerentelor acesteia (referitoare la nedovedirea calității de pe urma L.G.) fiind lipsită de relevanță și neavând astfel aptitudinea de considerent determinant care să intre în autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere al soluției adoptate (fundamentate pe calitatea de succesori, prin retransmitere, de pe urma autorului If.G.). Or, considerentele „indiferente” în adoptarea soluției, care nu fac corp comun cu dispozitivul întrucât nu-l explicitează și nu reprezintă susținerea necesară a acestuia, nu intră în autoritatea de lucru judecat.

Drept urmare, nu se poate susține că este vorba despre statuări diferite asupra unor chestiuni prealabile judecății fondului, de natură să influențeze și să determine soluția asupra acestuia, de așa natură încât în mod nelegal, să se ajungă la rezolvări diferite, deși fundamentul pretențiilor l-ar fi reprezentat același aspect incidental care și-ar fi găsit o tranșare jurisdicțională opusă. În realitate, fiind vorba în cele două litigii, de valorificarea unor pretenții decurgând din transmisiuni succesorale provenite de la alți autori, este lipsit de relevanță faptul că este negată reclamantei (interveniente) o calitate succesorală recunoscută în primul proces, câtă vreme aceasta oricum nu ar fi impus soluția în a doua judecată.

Rezultă că în speță nu a avut loc, așa cum se pretinde, o nesocotire a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat dedusă din prima hotărâre de care se prevalează revizuenta. Prezentele considerente vin să substituie, în parte, motivarea primei instanțe, axată în principal, pe analiza efectului negativ, extinctiv al autorității de lucru judecat (cu tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ.). În consecință, constatându-se că nu a avut loc încălcarea autorității de lucru judecat, remediul procesual oferit de dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident, astfel încât cererea de revizuire a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată. Ca atare, recursul declarat prezintă critici nefondate și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B.D.C. împotriva deciziei nr. 720 din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentă la 5.500 RON cheltuieli de judecată către intimații G.A.A.V., G.N.V.M., G.D.R., G.I.M., M.C.E., A.C., G.M. și G.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.