ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6645/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1289 din 4 octombrie 2006,

Tribunalul Dâmbovița a admis contestația formulată de petiționara M.E., în

contradictoriu cu pârâta Prefectura Dâmbovița și pe cale de consecință: a

anulat dispoziția nr. 5500 din 15 august 2005 emisă de pârâtă; a constatat că

petiționara este îndreptățită la măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești

pentru imobilele demolate din Târgoviște.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

petiționara M.E. a făcut dovada atât cu privire la calitatea de moștenitoare

față de autorul B.N. cât și față de autoarea soră N.B. Că, de asemenea,

petiționara a făcut dovada calității de proprietară ai autorilor săi pentru

imobilele revendicate și care sunt prevăzute în actul de vânzare-cumpărare nr.

5950 din 29 august 1939 și în certificatul de moștenitor nr. 138/1963.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 5 din

11 ianuarie 2007 a respins apelul declarat de pârâta Prefectura județului

Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1289 din 4 octombrie 2006 a

Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata M.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că

petiționara a făcut dovada calității sale de moștenitoare a autorilor săi

respectiv, tatăl său B.N. și sora sa N.B., ulterior căsătorită și devenită

N.I.M. și că imobilele autorilor săi au fost preluate de stat.

De asemenea, s-a reținut că petiționara a făcut dovada

identității dintre imobilul situat în strada R. nr. 11 și cu cel situat în

strada M. nr. 11 că imobilul situat în strada S. nr. 32 este unul și același cu

cel situat în strada R. nr. 40.

Împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a declarat recurs Prefectura județului

Dâmbovița, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece:

- Reclamanta nu a făcut dovada proprietății cu privire

la imobilul situat în municipiul Târgoviște strada R. nr. 11 și a acelui situat

în municipiul Târgoviște strada D. nr. 40.

- Instanțele în mod greșit au reținut că imobilul

situat în strada M. nr. 11 este unul și același cu cel situat în strada N. nr.

15, ambele din municipiul Târgoviște.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta

M.E.

a solicitat în condițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001, în calitate de

fiică moștenitoare a autorului B.N. și soră a autoarei N.B. să fie despăgubită

cu privire la imobilele situate în municipiul Târgoviște, strada R. nr. 11 și

strada D., imobile care au fost demolate în 1976.

Reclamanta a făcut dovada că imobilele menționate au

aparținut autorilor B.N. și N.B., cu contractul de partaj voluntar de bunuri

imobile din 20 august 1955, f.16 d. fond din care rezultă că reclamanta este

fiica autorului B.N. și soră a autoarei N.B., care datorită căsătoriei apare

sub numele de N.I.M., cu procesul verbal nr. 656 din 12 noiembrie 1954, f.15 d.

fond din care rezultă că reclamanta este moștenitoarea autorului (tată) B.N.,

precum și cu certificatul de moștenitor nr. 138 din 2 mai 1963, f.13 d. fond

din care rezultă că este sora autoarei N.B., devenind moștenitoare pentru

imobilele în litigiu.

Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză,

f.78-84 d. fond, a identificat imobilele în litigiu și a stabilit că acestea se

află în municipiul Târgoviște strada R. nr. 11 și strada D. nr. 40.

Instanțele în mod judicios au statutat că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru

imobilele menționate.

Deși din tranzacția existentă în dosarul de apel f-5,

rezultă că atât autorul N.B. cât și autorul S.B., le-au revenit imobile situate

în municipiul Târgoviște, totuși în cauză este vorba de alte imobile pentru

care s-a recunoscut reclamantei dreptul la măsuri reparatorii.

Așadar, față de cele reținute, Înalta Curte constată

că motivele de recurs invocate nu se ciscumscriu temeiurilor de drept prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință urmează ca recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Prefectura județului Dâmbovița împotriva deciziei nr. 5 din 9 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie

2007.