ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7273/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 16

decembrie 2005, H.M. a solicitat anularea dispozițiilor nr. 6302 și 6303,

ambele din 22 noiembrie 2005 emise de Primăria municipiului Târgoviște și

stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situația imposibilității

restituirii în natură a imobilelor situate în Târgoviște, județul Dâmbovița.

În motivarea contestației, a arătat că este moștenitorul defuncților

H.A.(mamă) și H.E. (soră) conform certificatelor de moștenitor nr. 1868/1996 și

nr. 1842/1991 cât și a testamentului autentificat sub nr. 5148/1991, și că

acestea au fost proprietare ale imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu,

preluate de Statul Român prin expropriere.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 878 din 21 iunie

2006, a admis în parte contestația formulată de H.M., a anulat dispozițiile cu

nr. 6302/2005, nr. 6303/2005 și nr. 3099/2006, emise de intimată și a constatat

că H.M. este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele

demolate situate în Târgoviște; a constatat îndreptățirea contestatorului la

măsuri reparatorii pentru imobilele demolate și faptul că notificările

formulate cu privire la terenurile aferente imobilelor construcții, nu au fost

soluționate contestația fiind prematur introdusă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, că preluarea imobilelor de către stat s-a făcut în mod abuziv, acestea

încadrându-se în dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, că s-a

făcut dovada calității de proprietar a antecesorilor contestatorului cât și a

calității de moștenitor al acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatorul H.G.M. și

intimata Primăria municipiului Târgoviște.

Prin apelul declarat, contestatorul H.M. a susținut, că în dispozițiile

art. 6302 din 22 noiembrie 2005 și 6303 din 22 noiembrie 2005 emise de intimată

au fost trecute două imobile la o singură adresă, respectiv pentru imobilul

construcție din str. R. nr. 17, fără terenul aferent, în realitate fiind vorba

despre două imobile separate situate pe str. R., la numerele 15 și 17, având

aceeași proprietară pe nume H.A.

În ceea ce privește dispoziția nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, a arătat

că a făcut dovada dreptului de proprietate a sorei sale H.E., atât asupra

construcției cât și a terenului situat în str. R. nr. 4.

Intimata Primăria municipiului Târgoviște a criticat sentința atacată ca

fiind nelegală și netemeinică, întrucât contestatorul nu a făcut dovada

proprietății imobilului situat în str. R. nr. 4 cu acte juridice translative de

proprietate, iar referitor la notificările nr. 714/2001 și 718/2001 pentru care

au fost solicitate despăgubiri, nu au fost administrate dovezi cu privire la

vicierea consimțământului prin violență.

În cauză, instanța de apel, a dispus efectuarea unei expertize topo,

având ca obiective identificarea terenurilor, poziționarea pe schița de plan și

stabilirea valorii în echivalent a acestora.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia nr. 168 din 5 aprilie 2007, a admis apelul declarat de

contestatorul H.G., a desființat în parte sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare pentru capătul de cerere referitor la stabilirea măsurilor

reparatorii pentru terenurile situate în Târgoviște, str. R. nr. 4, 15 și 17.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de intimata Primăria municipiului

Târgoviște, împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, că prima instanță a

pronunțat o hotărâre nelegală, atunci când a apreciat că notificările formulate

de contestator cu privire la imobilele terenuri, nefiind soluționate, cererea

este prematur introdusă, aceasta având obligația de a se pronunța pe fondul

cauzei.

Referitor la apelul declarat de intimată, a constatat că prima instanță

a analizat corect probatoriile administrate stabilind dreptul contestatorului

la măsuri reparatorii pentru imobilele situate în str. R. nr. 4, nr. 15 și nr.

17 din municipiul Târgoviște.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs primarul municipiului

Târgoviște invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate recurenta a susținut că în mod

greșit, instanța de apel a reținut că imobilele au fost expropriate, atât timp

cât pe numele autoarei intimatului a fost eliberată autorizația de demolare,

existând și cererea formulată în acest scop.

Conținutul cererii atestă ideea că H.A. nu a solicitat demolarea

imobilului în litigiu sub presiunea autorităților de la acea vreme.

Printr-o altă critică de nelegalitate, recurenta a învederat că

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea măsurilor reparatorii în

ceea ce privește terenurile situate în str. R. nr. 15 și nr. 17 este de

asemenea greșită.

Sub acest aspect, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată

l-a constituit anularea actelor administrative prin care s-a respins

solicitarea contestatorului, încălcându-și astfel principiul disponibilității.

Expertiza administrată în cauză a stabilit că terenurile în litigiu au

făcut obiectul legii fondului funciar, astfel încât nu se impunea trimiterea

cauzei spre o nouă judecată.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate

abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie de

regulă în natură, în condițiile prezentei legi.

Întrucât incidența „preluării abuzive” nu se prezumă atât unitatea

deținătoare competentă să soluționeze notificarea, cât și instanța de judecată

investită ulterior, sunt obligate să aprecieze, pe bază de probe, dacă

împrejurarea respectivă se încadrează în prevederile legii, în sensul

îndreptățirii la măsuri reparatorii, a proprietarilor ori antecesorilor lor ale

căror imobile au fost preluate abuziv.

În speță, atât prima instanță cât și cea de apel au lămurit pe bază de

dovezi că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv.

Sub acest aspect, instanțele au analizat forța juridică probantă a

conținutului cererii prin care H.A., la data de 17 martie 1976, solicită

demolarea propriilor locuințe, cu motivarea că acestea au intrat în zona

centrală de sistematizare a municipiului Târgoviște.

În aceste condiții, rezultă fără putință de tăgadă că au fost încălcate

dispozițiile constituționale de la acea vreme, de către autoritățile locale

care au procedat la exproprierea forțată fără întocmirea vreunei documentații

pentru emiterea unui decret de expropriere, astfel încât ambele instanțe au

apreciat corect, că cele două imobile au fost preluate abuziv.

Nici critica vizând încălcarea principiului disponibilității, întrucât

obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea actelor

administrative nu este fondată.

Prin contestația formulată, H.M. a solicitat anularea dispozițiilor nr.

6302 din 22 noiembrie 2005 și nr. 6303 din 22 noiembrie 2005, emise de

recurentă și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în situația

imposibilității compensării ori a restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul

prezentei cauze.

Întrucât prima instanță, nu s-a pronunțat și asupra imobilelor terenuri,

respingând contestația ca prematur formulată, în mod corect a procedat la

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat de pârâtul primarul municipiului Târgoviște va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul primarul municipiului Târgoviște împotriva deciziei nr. 168

din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.