ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2010

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4640 din 22 septembrie 2010 Prin sentința civilă nr. 756 Tribunalul Dâmbovița a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta B.E.N.G. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgoviște. S-a dispus anularea dispoziției nr. 3568 din 8 decembrie 2003, emisă de Primăria Târgoviște. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită să i se acorde măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 22,5 ha teren arabil situat în Municipiul Târgoviște, zona cartier micro VI.

In considerentele sentinței s-a reținut că dreptul de proprietate al autoarei reclamantei și calitatea juridică de moștenitor legal al acesteia rezultă din actul de partaj autentificat la 3 martie 1935, în care se menționează că autoarea reclamantei primise în proprietate și averea constituită în formă de dotă prin actul de partaj autentificat și din actele de stare civilă, suprafața de teren rezultând din referatul din 2 iunie 1955 întocmit de Sfatul Popular că a fost cedată U.M. Târgoviște. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria Târgoviște, care a fost respins prin decizia civilă nr. 404 din 24 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești cu motivarea că reclamanta este moștenitoarea legală a mamei sale R.E., calitate în care a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 22,5 ha teren situat pe raza orașului, drept dovedit cu actul de partaj voluntar, teren preluat de stat prin referatul fostului Sfat popular la 2 iunie 1955, act care nu reprezintă donație.

Reclamanta nu a fost beneficiara unui alt tip de reparație. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Primăria Târgoviște, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că petiționarei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha în baza Legii nr. 18/1991 și a primit despăgubiri bănești pentru suprafața de 18,33 ha, în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că terenul solicitat nu este identic cu cel pentru care i s-a soluționat favorabil cererea. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de la 14 martie 2007 judecarea recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 C. proc. civ., măsură menținută și la termenul din 21 mai 2008, consecință a nedepunerii certificatului de moștenitor de pe urma decesului intimatei B.E.N.G.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen pentru discutarea excepției perimării. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, epuizându-se și termenul de suspendare al perimării conform art. 250 alin. (2) C. proc. civ. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, perimarea sancționează neglijența manifestată prin abandonarea procesului. În speță, deși legal citat recurentul nu s-a prezentat în instanță la termenul din data de 22 septembrie 2010, fixat pentru soluționarea cererii și nici succesorii intimatei B.E.N.G.

Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc. civ. a fost constatată perimarea cererii de recurs.