ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2010

I.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4640 din 22

septembrie 2010

Prin sentința civilă nr. 756 Tribunalul Dâmbovița a dispus admiterea

cererii formulate de reclamanta B.E.N.G.

în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgoviște.

S-a dispus anularea dispoziției nr. 3568 din 8

decembrie 2003, emisă de Primăria Târgoviște. S-a constatat că reclamanta este

îndreptățită să i se

acorde măsurile reparatorii în echivalent prevăzute

de Legea nr.

10/2001 pentru suprafața de 22,5

ha teren arabil situat în Municipiul

Târgoviște, zona cartier micro VI.

In considerentele sentinței s-a

reținut că dreptul de proprietate al

autoarei

reclamantei și calitatea juridică de moștenitor legal al acesteia

rezultă

din actul de partaj autentificat la 3 martie 1935, în care se

menționează că autoarea reclamantei primise în

proprietate și averea

constituită în formă de dotă prin actul de partaj

autentificat și din

actele de stare civilă,

suprafața de teren rezultând din referatul din 2

iunie 1955 întocmit de

Sfatul Popular că a fost cedată U.M. Târgoviște.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria Târgoviște, care a

fost respins prin decizia civilă nr. 404 din 24 martie 2005 a

Curții de Apel Ploiești cu motivarea că reclamanta

este moștenitoarea

legală a mamei

sale R.E., calitate în care a solicitat

despăgubiri pentru suprafața de 22,5 ha teren situat pe raza orașului,

drept

dovedit cu actul de partaj voluntar, teren preluat de stat prin

referatul fostului Sfat popular la 2 iunie 1955,

act care nu reprezintă

donație.

Reclamanta nu a fost beneficiara unui alt tip de reparație.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs Primăria

Târgoviște,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

petiționarei i-a fost reconstituit dreptul de

proprietate pentru 10 ha în

baza

Legii nr. 18/1991 și a primit despăgubiri bănești pentru suprafața

de 18,33 ha, în condițiile în care la dosarul

cauzei nu au fost depuse

dovezi din care să rezulte că terenul solicitat

nu este identic cu cel pentru care i s-a soluționat favorabil cererea.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de la 14

martie 2007 judecarea recursului a fost suspendată conform

prevederilor art. 243 C. proc. civ., măsură menținută

și la termenul din 21 mai 2008, consecință a nedepunerii certificatului de

moștenitor

de pe urma decesului intimatei B.E.N.G.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen pentru

discutarea excepției perimării.

Potrivit art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. cererea de chemare în

judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire, și orice altă cerere de

reformare

sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an,

epuizându-se și termenul de

suspendare al perimării conform art. 250

alin. (2) C. proc. civ. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

perimarea

se poate constata și din oficiu.

Așadar, perimarea sancționează

neglijența manifestată prin

abandonarea procesului.

În speță, deși legal citat

recurentul nu s-a prezentat în instanță la

termenul din data de 22

septembrie 2010, fixat pentru soluționarea

cererii

și nici succesorii intimatei B.E.N.G.

Cum dosarul a fost lăsat în

nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și

art. 252 alin. (1) C. proc. civ. a fost

constatată perimarea cererii de

recurs.