ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8536/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Dâmbovița la plata de 23 decembrie 2003, reclamanta G.E. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgoviște,

anularea dispoziției emisă de aceasta prin care i-a fost respinsă notificarea

nr. 433/2001 având ca strict cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru terenul în suprafață de 402 mp situat în Târgoviște, județul

Dâmbovița.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu ar fi

dovedit calitatea sa de moștenitor al defunctei V.E., deși a atașat notificării

înscrisurile doveditoare ale calității sale de persoană îndreptățită.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 284 din 21 aprilie 2004, a admis

contestația, a anulat dispoziția nr. 3554 din 8 decembrie 2003 emisă de

Primarul municipiului Târgoviște și a constatat că reclamanta este îndreptățită

la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 402 mp teren

situată în Târgoviște.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în baza certificatului de moștenitor nr. 66 din 22 iunie

2000 și a testamentului olograf depus la dosar, reclamanta a dovedit că este

unica moștenitoare a defunctei V.E. proprietatea terenului în discuție,

proprietate ce a dobândit-o în urma partajului voluntar din 22 iulie 1934

înregistrat la Grefa Tribunalului Dâmbovița și preluată ulterior de stat în mod

abuziv, situație în care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 2226

din 13 august 2004, a respins ca nefondat apelul Primăriei municipiului

Târgoviște, prin Primar.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs Primăria municipiului Târgoviște, prin Primar susținând că

soluțiile pronunțate în cauză sunt greșite în condițiile în care reclamanta nu

a făcut dovada preluării abuzive a imobilului și instanței nu au dispus

efectuarea unei expertize care să stabilească dacă există identitate între

terenul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent și cel

din actul de partaj voluntar din 22 iulie 1934.

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar se constată că recursul este nefondat, întrucât în mod just s-a

reținut de către instanța de apel că aspectele invocate nu afectează

legalitatea hotărârii în condițiile în care aceste împrejurări nu au fost

contestate, singurul motiv pentru care notificarea a fost respinsă l-a

constituit lipsa calității reclamantei de moștenitor al autoarei sale.

Drept urmare, recursul declarat în

cauză se privește a fi nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgoviște, prin

Primar împotriva deciziei civile nr. 2226 din 13 august 2004 a Curții de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28

octombrie 2005.