ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4630/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.P.N. a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgoviște solicitând anularea dispoziției nr. 4351 din 23 august 2004, prin care i s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 9850 mp, situat în Târgoviște. Prin sentința nr. 767 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată în cauză, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada că autorul reclamantului a fost proprietarul terenului solicitat. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1069 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, prin care a fost schimbată în tot sentința.

S-a dispus anularea dispoziției contestate, constatându-se apoi dreptul reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 9850 mp situat la adresa menționată, evaluat la suma de 1.047.634 lei, prin raportul de expertiză efectuat de ing. E.A. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că autorul reclamantului, defunctul M.P. a figurat înscris în registrul agricol cu un teren în suprafață de 1,27 ha, în schimbul căruia i-a fost repartizat terenul situat în str. N., în suprafață de 9850 mp. S-a constatat apoi că acest teren a fost expropriat conform decretelor nr. 35/1974, 302/1970 și 898/1965, fiind utilizat ulterior pentru construcția unor blocuri, străzi, curți și o școală.

Și pentru că nu este posibilă deci restituirea în natură, a fost recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru întregul teren. Împotriva acestei decizii, Primăria Municipiului Târgoviște a declarat recursul de față, întemeiat fiind pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că petiționarei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mult mai mare comparativ cu suprafața cu care era înregistrat autorul său. Se consideră că în mod greșit pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în situația în care probele au fost depuse în timpul procesului, iar reclamantul nu a depus diligențe în susținerea pretențiilor sale, în faza administrativă de soluționare a notificărilor.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează. În primul rând se constată că primul motiv de recurs, nu se poate regăsi în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., ce au în vedere interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate. Se susține că i s-a recunoscut reclamantului dreptul de despăgubiri pentru o suprafață de teren, mai mare decât aceea deținută de autorul său. Acesta nu constituie decât o cauză de netemeinicie, ce nu poate fi examinată pe calea extraordinară de atac a recursului, în situația în care pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobată ulterior prin Legea nr. 219/2005.

Tot astfel nu este de admis nici cel de-al doilea motiv de recurs privitor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Rezultă că textul nu distinge între datele de depunere a actelor, nu cere ca reclamantul să facă anumite diligențe în susținerea pretențiilor sale, simpla soluție de a cădea în pretenții fiind de natură a determina obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În textul următor, art. 275 C. proc. civ. este prevăzută posibilitatea exonerării pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, în anumite situații, ce nu se regăsesc în speță.

Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Târgoviște împotriva deciziei nr. 1069 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.