ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8834/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1186 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.P.I., în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgoviște, a anulat dispoziția nr. 4056 din 3 martie 2005 și a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren, iar pentru restul de 233 mp teren s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură.

În prezenta cauză, pentru terenul în suprafață de 473 mp, preluat abuziv, prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală, însă cu probele administrate s-a făcut dovada că suprafața de 240 mp teren este liberă și poate fi restituită în natură. În condițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru restul suprafeței de teren, de 233 mp, pe care sunt edificate construcții, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 43 din 24 martie 2006, a respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe și a fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 750 lei noi cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de regulă, se restituie în natură, acordându-se măsuri reparatorii în echivalent numai dacă restituirea în natură nu este posibilă. Față de concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. D.M., suprafața de 240 mp teren este liberă, putând fi restituită în natură. Terenul în suprafață de 240 mp nefiind afectat de căi de acces, așa cum susține apelanta, corect prin sentința apelată s-a dispus restituirea în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Târgoviște care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arată că, anterior emiterii dispoziției contestate, dând eficiență art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003, a identificat terenul, stabilind destinația lui actuală, cu verificarea existenței unor amenajări subterane. Susține recurenta, că expertul trebuia să verifice și suprafața terenului și să stabilească dacă măsura restituirii în natură nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane, context în care instanța de apel trebuia să dispună completarea probelor administrate la prima instanță. Se mai susține, că a precizat în declarația de apel că pentru bunul expropriat proprietarul a primit despăgubiri în sumă de 1064 lei și a depus la dosar adresa nr. 904 A din 20 ianuarie 2005, care atestă faptul exproprierii bunului în baza Decretului nr. 254/1974 și primirii despăgubirilor.

De aceea, instanțele, conform art. 11.2 din H.G. 498/2003, trebuiau să se pronunțe cu privire la rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, susținând că suprafața de 240 mp teren este liberă, iar față de constatarea că pentru suprafața de 233 mp teren este îndreptățit la despăgubiri, recurenta, și nu instanța, poate să facă compensarea sumelor. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat. Prin sentința pronunțată de tribunal, păstrată prin decizia atacată, s-au nesocotit prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, suprafața de 473 mp teren, care face obiectul procesului, a fost preluată de stat prin expropriere, cu stabilirea despăgubirii în valoare de 1064 lei, calculată la prețul unitar de 2,25 lei pentru un metru pătrat. Recurenta nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste efectuarea unor amenajări subterane pe suprafața de 240 mp teren, liberă conform constatărilor expertului, iar intimatul-reclamant, fără să nege încasarea sumei, a susținut că recurenta (și nu instanța) poate să facă compensarea cu despăgubirea ce urmează să o primească pentru suprafața de 233 mp teren.

În privința despăgubirii primite pentru imobilul preluat de stat, restituit în natură persoanei îndreptățite, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispune „dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare”. Față de lipsa înscrisurilor care să ateste efectuarea unor amenajări subterane de utilitate publică, corect s-a constatat prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, dreptul intimatului-reclamant la restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren, însă, greșit nu s-a stabilit că restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei primite pentru această suprafață de teren (240 mp x 2,25 lei), actualizată conform textului citat.

În raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, dacă dreptul la restituirea în natură este stabilit prin hotărâre judecătorească, obligația rambursării sumei primite trebuie stabilită prin aceeași hotărâre, care se execută în limita măsurilor înscrise în dispozitiv. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis și va fi casată decizia atacată. Se va admite apelul declarat de pârâtă și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren este condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite pentru această suprafață de teren, actualizată conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgoviște împotriva deciziei civile nr. 43 din 24 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, pe care o casează. Admite apelul declarat de pârâtă și schimbă în parte sentința civilă nr. 1186 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren este condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite pentru această suprafață de teren, actualizată. Păstrează restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.