ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8834/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1186 din 14

noiembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul S.P.I., în contradictoriu cu Primăria

municipiului Târgoviște, a anulat dispoziția nr. 4056 din 3 martie

2005 și a constatat că reclamantul este îndreptățit la

restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren, iar pentru restul

de 233 mp teren s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că

imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989 se restituie, de regulă, în natură.

În prezenta cauză, pentru terenul în

suprafață de 473 mp, preluat abuziv, prin dispoziția

contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

sub forma titlurilor de valoare nominală, însă cu probele

administrate s-a făcut dovada că suprafața de 240 mp teren este

liberă și poate fi restituită în natură.

În condițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, pentru restul suprafeței de teren, de 233 mp, pe care sunt

edificate construcții, reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii în echivalent.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia

civilă nr. 43 din 24 martie 2006, a respins apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe și a fost obligată apelanta să

plătească intimatului suma de 750 lei noi cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de

regulă, se restituie în natură, acordându-se măsuri reparatorii

în echivalent numai dacă restituirea în natură nu este posibilă.

Față de concluziile raportului de

expertiză întocmit de ing. D.M., suprafața de 240 mp teren este

liberă, putând fi restituită în natură. Terenul în

suprafață de 240 mp nefiind afectat de căi de acces, așa

cum susține apelanta, corect prin sentința apelată s-a dispus

restituirea în natură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta Primăria municipiului Târgoviște care, invocând art. 304 pct.

9 C. proc. civ., arată că, anterior emiterii dispoziției

contestate, dând eficiență art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003, a

identificat terenul, stabilind destinația lui actuală, cu verificarea

existenței unor amenajări subterane.

Susține recurenta, că expertul trebuia

să verifice și suprafața terenului și să

stabilească dacă măsura restituirii în natură nu

afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor

subterane, context în care instanța de apel trebuia să dispună

completarea probelor administrate la prima instanță.

Se mai susține, că a precizat în

declarația de apel că pentru bunul expropriat proprietarul a primit

despăgubiri în sumă de 1064 lei și a depus la dosar adresa nr.

904 A din 20 ianuarie 2005, care atestă faptul exproprierii bunului în

baza Decretului nr. 254/1974 și primirii despăgubirilor. De aceea,

instanțele, conform art. 11.2 din H.G. 498/2003, trebuiau să se

pronunțe cu privire la rambursarea sumei primite cu titlu de

despăgubiri.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a cerut

să se respingă recursul, susținând că suprafața de 240

mp teren este liberă, iar față de constatarea că pentru

suprafața de 233 mp teren este îndreptățit la despăgubiri,

recurenta, și nu instanța, poate să facă compensarea

sumelor.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate

care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

constată că este fondat.

Prin sentința pronunțată de tribunal,

păstrată prin decizia atacată, s-au nesocotit prevederile art.

11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar,

suprafața de 473 mp teren, care face obiectul procesului, a fost

preluată de stat prin expropriere, cu stabilirea despăgubirii în

valoare de 1064 lei, calculată la prețul unitar de 2,25 lei pentru un

metru pătrat.

Recurenta nu a depus la dosar înscrisuri care să

ateste efectuarea unor amenajări subterane pe suprafața de 240 mp

teren, liberă conform constatărilor expertului, iar intimatul-reclamant,

fără să nege încasarea sumei, a susținut că recurenta

(și nu instanța) poate să facă compensarea cu

despăgubirea ce urmează să o primească pentru

suprafața de 233 mp teren.

În privința despăgubirii primite pentru

imobilul preluat de stat, restituit în natură persoanei

îndreptățite, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispune

„dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire,

restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume

reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu

coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare”.

Față de lipsa înscrisurilor care să

ateste efectuarea unor amenajări subterane de utilitate publică,

corect s-a constatat prin sentința tribunalului, păstrată prin

decizia atacată, dreptul intimatului-reclamant la restituirea în

natură a suprafeței de 240 mp teren, însă, greșit nu s-a

stabilit că restituirea în natură este condiționată de

rambursarea sumei primite pentru această suprafață de teren (240

mp x 2,25 lei), actualizată conform textului citat.

În raport de prevederile art. 11 din Legea nr.

10/2001, dacă dreptul la restituirea în natură este stabilit prin

hotărâre judecătorească, obligația rambursării sumei

primite trebuie stabilită prin aceeași hotărâre, care se execută

în limita măsurilor înscrise în dispozitiv.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de

pârâtă va fi admis și va fi casată decizia atacată.

Se va admite apelul declarat de pârâtă și

se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că restituirea

în natură a suprafeței de 240 mp teren este condiționată de

rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite pentru

această suprafață de teren, actualizată conform art. 11 din

Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Târgoviște împotriva deciziei civile nr. 43 din

24 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, pe care o casează.

Admite apelul declarat de

pârâtă și schimbă în parte sentința civilă nr. 1186

din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că

restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren este

condiționată de rambursarea sumei reprezentând valoarea

despăgubirii primite pentru această suprafață de teren,

actualizată.

Păstrează restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2006.