ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 211/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 211/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
cererii
de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea de
revizuire formulată de reclamanta revizuenta
C.E.C.A..P.P.
T. s-a solicitat, în contradictoriu cu
intimatul-pârât M.B. prin P.G., anularea
deciziei nr. 6706 din 17 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția civilă și de
proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut
de art. 322 pct. 7 C. proc civ.
În fapt s-a
susținut că decizia atacată se află in contradicție cu
jurisprudența Înaltei Curți de casație
și Justiție cât privește constatarea că reclamanta este una si
aceiași persoană juridică cu persoana juridica
desființată prin Decizia nr.
358/1949
și reconstituită ulterior conform Legii nr. 122/1996. S-au invocat in acest
sens deciziile civile nr. 855 din 26 ianuarie 2006, nr. 8902 din 4 noiembrie 2005,
nr.
5514 din 22 iunie 2006, nr. 5737 din 18 mai 2009 pronunțate de Înalta
Curte de Casație și Justiție în acțiuni
formulate
de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul, pentru recuperarea
fostelor
proprietăți.
S-a mai invocat
că prin încheierea din 9 mai 2001, pronunțată
de Judecătoria sector 1 București
în dosarul nr. 212/PJ/1996, încheiere
definitivă,
s-a constatat că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu C.E.C.A.P.
P.T.T., persoană juridică distinctă
potrivit cu legea „Casei” promulgată prin Decretul
Regal nr. 275/1939 și
desființată
prin Decretul Prezidențial nr. 358/1949, persoana juridică
reconstituită ulterior conform Legi nr. 122/1996,
prin sentința civilă nr.
312/20
decembrie 1996 pronunțată în același dosar al Judecătoriei sectorului 1
București.
Analizând
decizia atacată în raport de motivul de revizuire
invocat se
constata ca cererea de revizuire este întemeiată urmând a fi
admisă pentru considerentele ce
urmează.
Prin decizia civilă nr. 6706/2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul pârâtului M.B. prin P.G., a
fost casată
decizia 792/2008 a Curții de
Apel București si a fost respins apelul
reclamantei C.E.C.A.P.P.
P.T.T.
formulat împotriva sentinței civile
nr. 266 din 20 iunie 2002 a
Tribunalului București.
Motivul
respingerii apelului reclamantei si al admiterii apelului
pârâtului l-a constituit aprecierea
instanței de recurs in sensul că reclamanta nu a făcut dovada identității sale
cu persoana juridica
desființată abuziv din
anul 1949 care a deținut în proprietate imobilul
situat în București, str. Cuparului, compus din teren de 327m
2
si
clădire.
Ca urmare,
casându-se decizia 792/ din 28 octombrie 2008 s-a menținut sentința
civilă 266 din 20
noiembrie 2007 promulgată de Tribunalul București prin care s-a
respins, ca
neîntemeiată, contestația reclamantei împotriva dispoziției
nr. 3002 din 24
mai 2004 emisă de primarul general al capitalei în soluționarea
notificării nr. 631 din 5 august 2001.
Reapreciind
situația de fapt și de drept instanța de recurs a constatat
că în cauză
reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor prevăzute
de Legea nr.
10/2001 în sensul că identitatea între reclamanta, care solicită prin
procedura Legii
nr. 10/2001 un bun și fosta proprietară a bunului pretins astăzi,
este constatată
printr-o hotărâre separată și care să poată conduce la
concluzia că reclamanta este persoană îndreptățită
la restituite în înțelesul legii speciale incidente în cauză.
Reclamanta s-a mai judecat anterior cu
pârâtul M.
B. prin P.G., în procedura
specială a legii 10/2001
pentru
recuperarea unor bunuri ce au aparținut fostei C.E.C.A.P.P.T.T.
Cauzele s-au
soldat cu pronunțarea unor decizii în recurs, cele invocate de revizuentă ca al
doilea element de contrarietate, prin care s-
a dezlegat definitiv și irevocabil
problema de drept a calității reclamantei de persoană îndreptățită în înțelesul
Legii nr. 10/2001. S-a constatat astfel că în
momentul acordării personalității juridice reclamantei
(prin sentința
civilă 312 din 20 decembrie 1996),
s-au avut în vedere actele constitutive potrivit
cărora reclamanta este continuatoarea și succesoarea persoanei juridice
desființată în mod abuziv prin Decizia nr. 358/1949. S-a reținut totodată,
potrivit
art. II din Statutul acestei persoane juridice, că scopul
declarat al
reclamantei este acela de a
recupera fizic sau prin echivalent bunurile ce
au aparținut persoanei
juridice și a cărei activitate a fost întreruptă în mod abuziv.
În acest sens
s-au pronunțat deciziile invocate si anexate la dosar si
anume:
- decizia nr. 855/26I2006
a
Înaltei curți de
Casație și Justiție
prin care s-a admis
recursul reclamantei împotriva deciziei 701/ A din
26 aprilie 2005 a Curții de
Apel
București, a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile
nr. 878/F/2004 și trimisă cauza spre rejudecare la
Tribunalul București pentru greșita apreciere a art. 3 lit. c) din Legea nr.
10/2001 cât privește
calitatea reclamantei de persoană îndreptățită;
- decizia nr. 8902
din 4 noiembrie 2005 a
Înaltei
Curți de Casație și Justiție
prin care s-a
respins recursul pârâtului M.B. împotriva
deciziei nr. 692/
A din 25 aprilie 2005
a Curții de Apel București prin care s-a stabilit calitatea
reclamantei de persoană îndreptățită față de
calitatea conferită acesteia
prin
sentința civilă nr. 312/1996 a Judecătoriei sectorului 1, București;
- decizia nr.
5514 din 22 iunie 2006 a
Înaltei
Curți de Casație și Justiție
prin care s-a
respins recursul P.G. al M.B. împotriva
deciziei civile nr. 609 din 19 decembrie 2003 a
Curții de Apel București;
- decizia nr.
5185 din 15 decembrie 2000 a
Înaltei
Curți de Casație și Justiție
prin care s-a
stabilit că reclamanta este, în temeiul sentinței civile nr. 312/1996,
continuatoarea fostei proprietare a imobilului
revendicat.
Este de reținut că în același sens,
s-a statuat asupra calității
reclamantei de
succesoare si continuatoare a fostei C.E.C.A.P.P.T.T. și prin
decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție nr. 1275 din 13 februarie 2004 prin care s-a
soluționat o acțiune în procedura legii 10/2001 a reclamantei în
contradictoriu și cu un alt pârât, S.B.E. din
Eforie
Nord.
Se constată
așadar că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Există hotărâri definitive
contradictorii,
pe de o
parte, decizia atacată (nr. 6706/2009) prin care s-a statuat că nu există o
hotărâre expresă de constatare a identității între reclamantă si fosta Casă de
economii si asigurări a personalului P.T.T.,
pentru a abilita reclamanta să
revendice
în procedura Legii nr. 10/2001 un bun ce a aparținut acelei Case și,
respectiv, pe de altă parte, deciziile pronunțate
în alte cauze între aceleași
părți (nr.
855/2006, nr. 8902/2005, nr. 5514/2005, nr. 5185/2000).
Hotărârile
potrivnice sunt pronunțate în aceeași pricină
și anume
contestații ale reclamantei împotriva
dispoziției emisă de P.G.
al M.B. în
soluționarea unei notificări de
revendicare
a unui bun imobil ce a fost preluat abuziv din patrimoniul
C.E.C.A.P.P.T.T. împrejurarea că fiecare proces
din cele mai sus enumerate
a privit
un alt imobil nu este de natura să înfrângă identitatea pricinii,
contradictorialitatea de soluții privind în mod precis, in toate cauzele în
discuție, calitatea reclamantei de persoană
îndreptățită în sensul Legii nr.10/
2001.
Hotărârile sunt
date in dosare diferite,
cum s-a ilustrat mai sus.
În procesul în
care s-a pronunțat hotărârea atacată nu s-a invocat excepția autorității de
lucru judecat, referitor la deciziile invocate. Se
constată, de
asemenea, că efectul produs de sentința civilă nr. 312/1996 a
fost analizat nu din perspectiva
acestei excepții ci din perspectiva insuficienței probante a celor constatate
prin acea sentință, instanța
apreciind că
indiferent de faptul că reclamantei i s-a acordat calitatea de
continuatoare a fostei Case de economii, aceasta
nu conduce la concluzia
că se poate
aprecia că în cauză sunt întrunite condițiile Legii nr. 10/2001
privind
calitatea de persoană îndreptățită.
În cauză s-a cerut anularea ultimei hotărâri
pronunțate (nr.
6706/2009) și care se află
în contradicție cu cele anterioare.
Pentru
considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,
constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
s-a admis cererea de revizuire și s-a anulat decizia civilă
nr. 6706 din 17 iunie 2009 pronunțată de
Înalta
Curte de Casație și Justiție,
în dosarul nr.
14/3/2007 și a
fixat termen și s-a
fixat termen la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de
revizuire, formulată de revizuenta, reclamanta
C.E.C.A.P.P.P.
T. împotriva deciziei civile nr. 6706
din 17 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007.
Anulează decizia
6706/2009.
Fixează termen
la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 ianuarie 2010.