ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 211/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată de reclamanta revizuenta C.E.C.A..P.P. T. s-a solicitat, în contradictoriu cu intimatul-pârât M.B. prin P.G., anularea deciziei nr. 6706 din 17 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007. În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc civ. În fapt s-a susținut că decizia atacată se află in contradicție cu jurisprudența Înaltei Curți de casație și Justiție cât privește constatarea că reclamanta este una si aceiași persoană juridică cu persoana juridica desființată prin Decizia nr. 358/1949 și reconstituită ulterior conform Legii nr. 122/1996.

S-au invocat in acest sens deciziile civile nr. 855 din 26 ianuarie 2006, nr. 8902 din 4 noiembrie 2005, nr. 5514 din 22 iunie 2006, nr. 5737 din 18 mai 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în acțiuni formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul, pentru recuperarea fostelor proprietăți. S-a mai invocat că prin încheierea din 9 mai 2001, pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr. 212/PJ/1996, încheiere definitivă, s-a constatat că reclamanta este una și aceeași persoană juridică cu C.E.C.A.P. P.T.T., persoană juridică distinctă potrivit cu legea „Casei” promulgată prin Decretul Regal nr. 275/1939 și desființată prin Decretul Prezidențial nr. 358/1949, persoana juridică reconstituită ulterior conform Legi nr. 122/1996, prin sentința civilă nr. 312/20 decembrie 1996 pronunțată în același dosar al Judecătoriei sectorului 1 București.

Analizând decizia atacată în raport de motivul de revizuire invocat se constata ca cererea de revizuire este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează. Prin decizia civilă nr. 6706/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul pârâtului M.B. prin P.G., a fost casată decizia 792/2008 a Curții de Apel București si a fost respins apelul reclamantei C.E.C.A.P.P. P.T.T. formulat împotriva sentinței civile nr. 266 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București. Motivul respingerii apelului reclamantei si al admiterii apelului pârâtului l-a constituit aprecierea instanței de recurs in sensul că reclamanta nu a făcut dovada identității sale cu persoana juridica desființată abuziv din anul 1949 care a deținut în proprietate imobilul situat în București, str. Cuparului, compus din teren de 327m 2 si clădire.

Ca urmare, casându-se decizia 792/ din 28 octombrie 2008 s-a menținut sentința civilă 266 din 20 noiembrie 2007 promulgată de Tribunalul București prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația reclamantei împotriva dispoziției nr. 3002 din 24 mai 2004 emisă de primarul general al capitalei în soluționarea notificării nr. 631 din 5 august 2001. Reapreciind situația de fapt și de drept instanța de recurs a constatat că în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în sensul că identitatea între reclamanta, care solicită prin procedura Legii nr. 10/2001 un bun și fosta proprietară a bunului pretins astăzi, este constatată printr-o hotărâre separată și care să poată conduce la concluzia că reclamanta este persoană îndreptățită la restituite în înțelesul legii speciale incidente în cauză.

Reclamanta s-a mai judecat anterior cu pârâtul M. B. prin P.G., în procedura specială a legii 10/2001 pentru recuperarea unor bunuri ce au aparținut fostei C.E.C.A.P.P.T.T. Cauzele s-au soldat cu pronunțarea unor decizii în recurs, cele invocate de revizuentă ca al doilea element de contrarietate, prin care s- a dezlegat definitiv și irevocabil problema de drept a calității reclamantei de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001. S-a constatat astfel că în momentul acordării personalității juridice reclamantei (prin sentința civilă 312 din 20 decembrie 1996), s-au avut în vedere actele constitutive potrivit cărora reclamanta este continuatoarea și succesoarea persoanei juridice desființată în mod abuziv prin Decizia nr. 358/1949.

S-a reținut totodată, potrivit art. II din Statutul acestei persoane juridice, că scopul declarat al reclamantei este acela de a recupera fizic sau prin echivalent bunurile ce au aparținut persoanei juridice și a cărei activitate a fost întreruptă în mod abuziv. În acest sens s-au pronunțat deciziile invocate si anexate la dosar si anume: - decizia nr. 855/26I2006 a Înaltei curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva deciziei 701/ A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel București, a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 878/F/2004 și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul București pentru greșita apreciere a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 cât privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită; - decizia nr. 8902 din 4 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul pârâtului M.B.

împotriva deciziei nr. 692/ A din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel București prin care s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită față de calitatea conferită acesteia prin sentința civilă nr. 312/1996 a Judecătoriei sectorului 1, București; - decizia nr. 5514 din 22 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul P.G. al M.B. împotriva deciziei civile nr. 609 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel București; - decizia nr. 5185 din 15 decembrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că reclamanta este, în temeiul sentinței civile nr. 312/1996, continuatoarea fostei proprietare a imobilului revendicat. Este de reținut că în același sens, s-a statuat asupra calității reclamantei de succesoare si continuatoare a fostei C.E.C.A.P.P.T.T.

și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1275 din 13 februarie 2004 prin care s-a soluționat o acțiune în procedura legii 10/2001 a reclamantei în contradictoriu și cu un alt pârât, S.B.E. din Eforie Nord. Se constată așadar că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Există hotărâri definitive contradictorii, pe de o parte, decizia atacată (nr. 6706/2009) prin care s-a statuat că nu există o hotărâre expresă de constatare a identității între reclamantă si fosta Casă de economii si asigurări a personalului P.T.T., pentru a abilita reclamanta să revendice în procedura Legii nr. 10/2001 un bun ce a aparținut acelei Case și, respectiv, pe de altă parte, deciziile pronunțate în alte cauze între aceleași părți (nr. 855/2006, nr. 8902/2005, nr. 5514/2005, nr. 5185/2000).

Hotărârile potrivnice sunt pronunțate în aceeași pricină și anume contestații ale reclamantei împotriva dispoziției emisă de P.G. al M.B. în soluționarea unei notificări de revendicare a unui bun imobil ce a fost preluat abuziv din patrimoniul C.E.C.A.P.P.T.T. împrejurarea că fiecare proces din cele mai sus enumerate a privit un alt imobil nu este de natura să înfrângă identitatea pricinii, contradictorialitatea de soluții privind în mod precis, in toate cauzele în discuție, calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/ 2001. Hotărârile sunt date in dosare diferite, cum s-a ilustrat mai sus. În procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, referitor la deciziile invocate.

Se constată, de asemenea, că efectul produs de sentința civilă nr. 312/1996 a fost analizat nu din perspectiva acestei excepții ci din perspectiva insuficienței probante a celor constatate prin acea sentință, instanța apreciind că indiferent de faptul că reclamantei i s-a acordat calitatea de continuatoare a fostei Case de economii, aceasta nu conduce la concluzia că se poate aprecia că în cauză sunt întrunite condițiile Legii nr. 10/2001 privind calitatea de persoană îndreptățită. În cauză s-a cerut anularea ultimei hotărâri pronunțate (nr. 6706/2009) și care se află în contradicție cu cele anterioare. Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., s-a admis cererea de revizuire și s-a anulat decizia civilă nr. 6706 din 17 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 14/3/2007 și a fixat termen și s-a fixat termen la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire, formulată de revizuenta, reclamanta C.E.C.A.P.P.P. T. împotriva deciziei civile nr. 6706 din 17 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007. Anulează decizia 6706/2009. Fixează termen la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.