ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.01.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2010

HOTĂRÂRE

28.01.2010

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatoarea C.E.C.A.P.P.T. a chemat

în judecată pe intimata Primăria Municipiului București prin Primar General,

solicitând să se constate că are calitate procesuală activă și este aceeași

persoană cu cea desființată abuziv și neconstituțional, prin Decretul nr. 358/1949,să

se dispună nulitatea absolută a donației realizate prin adresa administrativă

nr. 4275/1964, cu privire la imobilul din București, sector 1, precum și a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimată, contrar Legii nr.

85/1992 și Legii nr. 112/1995 și să se dispună anularea dispoziției nr. 2222

din 19 ianuarie 2004 emisă de intimată, cu consecința avizării favorabile a

măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobil.

În motivarea acțiunii,

contestatoarea a arătat în esență că în mod incorect și nelegal a fost respinsă

notificarea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001, considerându-se că

persoana juridică solicitantă nu este persoană îndreptățită și că nu a făcut

dovada dreptului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 104 din 4

februarie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a respins acțiunea ca

nefondată, reținând, că actele depuse în susținerea notificării nu au făcut

dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din București, sector 1 și

nici a calității de persoană juridică îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001.

S-a

mai reținut de tribunal că în baza

sentinței civile nr. 312 din 20 decembrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1

București, contestatoarea s-a înființat ca persoană juridică de drept privat

conform Legii nr. 21/1924, dar că pentru analizarea calității de persoană îndreptățită

trebuie avute în prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În aceeași ordine de idei,

tribunalul a reținut că deși petentei i s-a acordat personalitate juridică în anul

1996, nu există o altă hotărâre judecătorească care să ateste identitatea dintre

această nouă persoană juridică și vreunul dintre subiectele de drept

desființate prin art. 3 din Decretul nr. 358/1949, titulare ale patrimoniului

preluat care să cuprindă eventual și dreptul de proprietate asupra imobilului a

cărui restituire se solicită.

Prin decizia civilă nr. 1461 din 9

noiembrie 2005, pronunțată în dosar nr. 1413/2005, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă,

admis apelul declarat de apelanta C.E.C.A.P.P.P.T., a desființat sentința

tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, arătându-se

că prin sentința civilă nr. 312/1996 i-a fost acordată contestatoarei

personalitate juridică constatându-se că este succesoarea persoanei desființate

abuziv, prin Decretul nr. 358/1949, și că de altfel, Statutul contestatoarei

conține declarația acesteia în sensul că este continuatoarea C.E.C.A.P.P.P.T.

și a C.A.P.T.

După rejudecare, cererea a fost

respinsă ca neîntemeiată,

prin sentința civilă nr. 1666 din 7 decembrie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

în dosarul nr. 5874/3/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că din actele depuse nu rezultă că petenta ori autoarea sa

ar fi avut calitatea de proprietar al imobilului în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 120 A din 8 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală,

admis apelul declarat de contestatoare, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare la același tribunal, apreciind că hotărârea nu este motivată

deoarece nu analizează în mod concret probatoriul administrat, iar pe de altă

parte, pentru că nu a stăruit prin toate mijloacele legale în stabilirea

regimului juridic al imobilului și nu a soluționat excepțiile cu care fusese

investită.

Prin sentința civilă nr. 1697 din 29

octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

în dosarul nr. 26250/3/2007,

a fost respinsă ca nefondată cererea, reținând în ceea ce privește excepțiile

invocate de contestatoare prin cererea depusă la data de 21 februarie 2005, că

în realitate este vorba despre apărări de fond, referitoare la calitatea

procesuală activă a contestatoarei și la autoritatea de lucru judecat pe acest

aspect a sentinței civile nr. 312/1996.

Pe fondul cauzei, referitor la

calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită potrivit art. 3 alin. (1),

lit. c) din Legea nr. 10/2001, tribunalul

constatat că sentința civilă nr. 312

din 20 decembrie 1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București prin care

contestatoarea s-a înființat ca persoană juridică de drept privat, nu conține

vreo mențiune în sensul constatării identității dintre aceasta și C.E.C.A.P.P.T.

și C.A.P.T.

Tribunalul a subliniat faptul că hotărârile

prin care se acordă

personalitate juridică

nici nu se bucură de autoritate de lucru judecat în condițiile

art. 37 C.

proc. civ., fiind soluționate în cadrul unei proceduri necontencioase.

Împotriva acestei din urmă sentințe

a declarat apel petenta care arată că nu este de acord cu mențiunea privind

„lipsa dovezii de identitate cele două „Case" deoarece a produs aceste dovezi

prin depunerea de documente, precum procesul-verbal al grupului de inițiativă,

Statutul Casei,

acordul Ministerului

Comunicațiilor, acordul RA R. și acordul RA

P.R.".

mai precizat apelata că în alte cauze le-a fost acceptată această identitate și

au prezentat aceleași documente doveditoare ca și în prezenta cauză, depunând

în acest sens la dosar hotărâri judecătorești.

Prin

decizia civilă nr. 413 din 12 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.E.C.A.P.T., cu

sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 1697 din 29 octombrie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că încheierea din 9 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București a dispus înscrierea în Registrul Special al Asociațiilor

și Fundațiilor, că petenta C.E.C.A.P.P.T. este una și aceeași persoană juridică

cu cea desființată prin Decretul Prezidențial nr. 358/1949 și reconstituită

Legii nr. 122/1996.

Această încheiere nu are însă forța probantă necesară

pentru

cerința

impusă de art. 3 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001, referitoare la

calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la restituire. În realitate,

în baza Legii nr. 122/1996 contestatoarea nu a fost

reînființată,

așa cum se precizează în încheiere,

ci a fost

înființată

prin acordarea personalității

juridice, astfel cum este menționat în sentința civilă nr. 312 din 20 decembrie

1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în baza Legii nr. 21/1924 și a

Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc. Această

din urmă lege, lege specială în domeniu, prevede la art. 2 alin. (1), limitativ,

în ce poate consta obiectul de activitate al acesteia, respectiv „(1) obiectul

de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaților îl constituie, în

exclusivitate, acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora”, libertatea

pe care o acordă legea membrilor fondatori fiind, conform art. 6 aceea de a stabili

prin statutele proprii modul de asociere, de organizare și funcționare a

caselor de ajutor reciproc, iar scopul nu poate fi decât circumscris obiectului

pentru care legea a reglementat posibilitatea înființării caselor de ajutor

reciproc. Cum în privința persoanelor juridice se aplică principiul

specialității capacității de folosință, înseamnă că aceasta nu poate avea decât

drepturi și obligații care se circumscriu scopului pentru care a fost

înființată, în cazul de față dedus din lege, în exclusivitate, acordarea de

împrumuturi cu dobândă către membrii acestora. Prin urmare, chiar dacă prin

statut aceasta își propune ca scop principal recuperarea bunurilor care au

aparținut C.E.C.A.P.P.P.T. și C.A.P.T., acesta nu poate fi reținut cu valoarea

probatorie arătată, câtă vreme contravine legii speciale care a permis

înființarea Casei.

Trebuie

subliniat faptul că în dreptul românesc nu există instituția resuscitării

persoanei juridice desființate și că o simplă declarație (cuprinsă în statut

sau în procesul-verbal, chiar preluată într-o încheiere dată în cadrul unei

proceduri necontencioase) nu este suficientă pentru a aprecia că,

contestatoarea este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată prin

Decretul Prezidențial nr. 358/1949 și contravine regulilor care se aplică

probațiunii în privința succesiunii persoanelor juridice. A accepta că o simplă

declarație dovedește continuitatea, ar putea avea grave consecințe în ceea ce

privește stabilitatea și securitatea circuitului civil.

Așa

cum a reținut și instanța de fond, contestatoarea nu a făcut nici dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului, aspect care, dată fiind natura

cauzei, este în strânsă legătură și cu chestiunea de drept analizată anterior. În

aceste condiții, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă contestația

formulată împotriva Dispoziției nr. 2222 din 19 ianuarie 2004 emisă de

Municipiul București prin Primarul General, motiv pentru care în temeiul art.

296 C. proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta C.E.C.A.P.P.T. care a învederat

următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate.

În

primul rând, motivarea deciziei, deși este un riguros expozeu teoretic, nu are

consistența unei veritabile motivări de respingere, fără legătură cu situația

din dosar, iar Legea nr. 10/2001 stabilește fără echivoc persoanele

îndreptățite la restituire.

mai susține incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel

a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat anterior și a

încălcat puterea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare.

Astfel

se susține că în cauză s-a pronunțat anterior și a decis irevocabil prin

decizia nr. 1461 din 9 noiembrie 2005 Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, că subscrisa C.E.C.A.P.P.P.T. este continuatoarea și succesoarea de

drept a persoanei juridice desființate abuziv în 1949.

Argumentul

lipsei probațiunii identității reclamantei – ca persoană juridică desființată

vine în contradicție cu constanta jurisprudențială a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, precum și cu alte hotărâri judecătorești ce au decis irevocabil în

sensul existenței identității de persoană juridică. De altfel, Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a mai pronunțat pe cererea de revizuire cu care a fost

învestită, prilej cu care a pronunțat decizia nr. 9445 din 20 noiembrie 2006.

Ultimele

critici vizează incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

6 și 7 C. proc. civ., deoarece nu s-ar fi pronunțat pe aspecte ce țin de dovada

dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în motivarea deciziei

instanței referindu-se doar la aspecte legate de calitate.

Analizând

recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Prin

sentința civilă nr. 1697 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă cererea reclamantei ca

nefondată, reținând că în ce privește excepțiile invocate de contestator prin

cererea depusă la 21 februarie 2005, acestea sunt apărări de fond, referitoare

la calitatea procesuală activă a reclamantei, și la autoritatea de lucru

judecat.

fondul cauzei, s-a considerat că prin sentința invocată i s-a acordat doar

personalitate juridică contestatoarei, dar nu s-a constatat și identitatea

acesteia cu persoana juridică desființată, neexistând nici o altă hotărâre

judecătorească definitivă care să ateste identitatea dintre această nouă

persoană juridică și vreunul dintre subiectele de drept desființate și titulare

ale patrimoniului preluat în anul 1949.

Susținerile

recurentei C.E.C.A.P.P.T. în ceea ce privește calitatea sa procesuală sunt

fondate:

Prin

decizia civilă nr. 1461 din 9 noiembrie 2005 Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a stabilit că numita C.E.C.A.P.P.T. este continuatoarea și

succesoarea de drept a persoanei juridice desființate abuziv în 1949. Aceeași

instanță, prin decizia civilă nr. 120 A din 18 mai 2007 a reținut calitatea de continuatoare a apelantei contestatoare a C.E.C.A.P.P.P.T., desființată

în mod abuziv prin Decretul nr. 358/1949. În considerentele aceleiași decizii

de casare s-a reținut că instanța de fond a analizat numai cea de a doua

condiție ce trebuia îndeplinită în mod cumulativ pentru constatarea calității

de persoană îndreptățită și anume aceea de proprietar al imobilului preluat

abuziv de stat; de asemenea ea avea obligația de a soluționa excepțiile cu care

a fost investită.

Sub

acest aspect, prima instanță greșit s-a pronunțat în sensul respingerii

cererii, considerând că excepțiile invocate sunt „simple apărări de fond”.

Procedând

astfel, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea deciziei și a