ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3302/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3302/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1118 din 17 septembrie 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

admis contestația formulată de reclamanții contestatori P.P.G., P.I.A. și D.Z.,

în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S., Municipiul Cluj-Napoca, Comisia Locală

de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Cluj Napoca prin primar, și SC H.P. SRL,

succesoare a SC V.I. SA, a anulat decizia nr. 28 din 15 februarie 2007 a A.V.A.S.

A dispus restituirea în

natură, către reclamanții contestatori, a imobilului constând în: apartamentele

X și Y situate în Municipiul Cluj Napoca, str. H., înscrise în C.F. nr. XX Cluj

Napoca, nr. topo 9881/2/I și nr. X2.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul, a reținut că:

Prin acțiunea din data

de 17.03.2007, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă,

reclamanții P.P.G., P.I.A. și D.Z. au chemat în judecată pe pârâtele A.V.A.S., Comisia

Locala Pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 Cluj Napoca prin primar și SC Vel Pitar

SA R Vâlcea - sucursala Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța să dispună modificarea Deciziei AVAS nr. 28 din 15 februarie 2007 și

să dispună restituirea în natură a imobilelor solicitate și anume apartamentele

l și 2 situate în Cluj Napoca, str. H. nr. 36, înscrise în CF nr. XX Cluj-Napoca

nr. topo X1 și X2.

În motivarea acțiunii

reclamanții au învederat instanței că Legea nr. 10/2001, republicată, în art. 29

prevedea că imobilele preluate abuziv de stat care se evidențiază în patrimoniul

societăților comerciale privatizate se restituie prin echivalent (despăgubiri).

Legea nr. 247/2005 a abrogat art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, prin

art. 66 Titlul I din această lege, având ca efect aplicarea regulii de restituire

în natură și în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat evidențiate în patrimoniul

societăților comerciale.

Prin sentința civilă

nr. 896 din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva deciziei

nr. 28 din 15 februarie 2007 formulată de reclamanții P.P.G., P.I.A. și D.Z. în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Din preambulul acestei

sentințe, s-a reținut că Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtelor SC V.I. SA București și Comisia Locală pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă

nr. 396 din 14 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanții

reclamanți P.P.G., P.I.A. și D.Z., împotriva sentinței civile nr. 896 din 19

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul

nr. 9636/3/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă A.V.A.S.

Prin decizia civilă

nr. 1544 din 13 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și proprietate intelectuală în Dosarul nr. 9636/3/ 2007, s-a admis

recursul declarat de reclamanții P.P.G., P.I.A. și D.Z. împotriva deciziei civile

nr. 396 din 154 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

în Dosarul nr. 9636/3/2007, s-a casat decizia, s-a admis apelul formulat de reclamanți

împotriva sentinței civile nr. 896 din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare

la același Tribunal.

Înalta Curte de Casație

și Justiție a reținut, în esență, că în speță, trebuia să se verifice aplicabilitatea

art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, respectiv să se stabilească dacă

imobilele au fost preluate cu sau fără titlu valabil de către stat și, respectiv,

dacă la data formulării notificării imobilele erau deja evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale integral privatizate cu respectarea legii.

Cu ocazia rejudecării

după casare, cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului București secția a

V-a civilă, sub nr. 9636/3/2007.

Analizând probele administrate

în cauză, Tribunalul a constatat că imobilul situat în Cluj - Napoca, str. H., înscrise

în CF nr. XX Cluj - Napoca, cu nr. cadastral X1 și X2, ce formează obiectul prezentului

litigiu, constituie același imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare

din 11 septembrie 1931, prin care autorul reclamanților, P.P., brutar, a cumpărat

prăvălia de brutărie situată în Cluj și atelierul aparținător acesteia.

Așa cum s-a reținut mai

sus, prin asocieri și divizări succesive, imobilul a ajuns să fie deținut în prezent,

de către pârâta SC H.P. SRL București.

În aplicarea Legii

nr. 10/2001, A.V.A.S. a emis decizia nr. 28 din 15 februarie 2007, prin care a respins

cererea de restituire în natură a imobilelor formulată de moștenitorii fostului

proprietar P.P. și a propus acordarea unor despăgubiri echivalente, cu motivarea

că imobilele sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.

Pentru argumentele de

fapt și de drept menționate mai sus, tribunalul a apreciat că Decizia nr. 28

din 15 februarie 2007 emisă de A.V.A.S., prin care această instituție a respins

cererea de restituire în natură a imobilelor formulată de moștenitorii fostului

proprietar P.P. și a propus acordarea unor despăgubiri echivalente, cu motivarea

că imobilele sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

este nelegală și netemeinică, astfel că s-a admis contestația reclamanților și s-a

anulat această decizie.

Așa cum s-a reținut mai

sus, respingerea cererii de restituire în natură a imobilului și propunerea pentru

acordarea unor despăgubiri pentru acesta este nelegală și netemeinică, Tribunalul

constatând că au trecut peste 9 ani de zile, fără ca notificarea reclamanților să-și

găsească rezolvarea legală și temeinică, într-un termen rezonabil, fiind astfel

în prezența unui refuz nejustificat de soluționare legală a cererii, astfel că,

având în vedere și Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în secții unite, în

rezolvarea recursului în interesul legii, instanța urmează să soluționeze cererea

reclamanților pe fondul său, în temeiul dispozițiilor legale citate.

Astfel, s-a admis cererea

reclamanților, iar Tribunalul a dispus restituirea în natură, către reclamanți,

a imobilului constând în: apartamentele X și Y situate în Municipiul Cluj Napoca,

str. H., înscrise în C.F. nr. XX Cluj Napoca, X1 și nr. X2.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel SC H.P. SRL și A.V.A.S.

A.V.A.S. a motivat în

esență apelul în sensul că s-au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 întrucât

nu a stabilit clar și precis cui incumbă restituirea în natură a imobilului.

Totodată reiterează excepția

lipsei calității procesual pasive a A.V.A.S. față de obiectul acțiunii și anume

restituirea în natră a imobilului, deoarece această obligație revine numai unității

deținătoare.

Totodată A.V.A.S. nu a

avut calitatea de proprietar al acestui imobil în litigiu.

Prin al doilea motiv de

apel se critică sentința întrucât au dreptul la despăgubiri, conform art. 29 din

Legea nr. 10/2001. Or, A.V.A.S. și-a îndeplinit obligațiile legale emițând o decizie

în acest sens, iar plata efectivă se face de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și nu de A.V.A.S.

Apelul a fost apreciat

ca nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente:

Corect prima instanța

a interpretat dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar restituirea în natură revine A.V.A.S.;

totodată nefiind întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

(care de altfel a și emis o decizie, decizia din 15 februarie 2007).

Controversa referitoare

la actualul art. 29 din Legea nr. 10/2001 care ar prevede numai obligativitatea

unei despăgubiri este faptul că anterior art. 29 (actual din Legea nr. 10/2001)

era art. 27 care avea o altă formulare. Or, trecând mai mult de 9 ani de la formularea

notificării de către reclamanții și că prin dispozițiile instanței de casare se

impune a se analiza aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001, corect a procedat

prima instanță când a obligat A.V.A.S. la restituirea în natură a imobilului.

Este adevărat că prin

decizia civilă nr. 830 din 24 iulie 2008 Curtea Constituțională a României a declarat

neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005,

care reglementa art. 27 din Legea nr. 10/2001 unde se făcea distincție între imobilele

preluate cu titlu sau fără titlu, dar la modificarea Legii nr. 10/2001, art. 27

a devenit art. 29 cu un conținut diferit.

Ca atare, se reține că

motivele de apel sunt neîntemeiate și conform art. 296 C. proc. civ., apelul A.V.A.S.

a fost respins ca nefondat.

Așa cum s-a arătat și

în motivarea respingerii apelului A.V.A.S., situația de fapt era reținută deja prin

ciclurile procesuale anterioare, inițial la 19 iunie 2007 se admiseră excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC V.I. SA București (sentința civilă nr. 896 din

19 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, hotărâre însă casată),

iar prin încheierea din 19 ianuarie 2010 a fost introdusă în cauză în calitate de

pârâtă SC H.P. SRL (succesoare a SC V.I. SA București) ce și-a însușit toate apărările

formulate de antecesorii săi, s-a luat din nou în discuție această excepție. Or,

cum prin asocieri și divizări succesive imobilul a ajuns să fie deținut în prezent

de către apelanta SC H.P. SRL, excepția calității procesuale pasive nu poate fi

reținută și va fi respinsă.

Față de acestea, și celelalte

motive de apel (invocarea jurisprudenței C.E.D.O., a dispozițiilor art. 45 din

Legea nr. 10/2001, dobândirea cu bună credință a imobilului), s-au reținut a fi

neîntemeiate și ca atare, conform art. 296 C. proc. civ. apelul SC H.P. SRL a fost

respins ca nefondat.

S-a respins cererea pentru

cheltuieli de judecată ca nedovedită, formulată de P.P.G.

Împotriva deciziei civile

nr. 214/A din 14 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie au declarat recurs pârâtele SC H.P. SRL și A.V.A.S.

care au susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

Recurenta A.V.A.S. a susținut

că instanțele de fond de apel au aplicat în mod nelegal dispozițiile Legii nr. 10/2001,

anulând decizia motivată nr. 28 din 15 februarie 2007 a A.V.A.S. prin care legal

s-au propus despăgubiri intimaților în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Așa cum se poate constata,

obligația de restituire în natură a fost stabilită atât împotriva A.V.A.S., cât

și a celorlalți pârâți din cauză iar instanța de apel în mod nelegal nu a stabilit

în mod clar și precis cui incumbă obligația de restituire în natură a imobilului.

Față de cele arătate,

se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., față de obiectul

acțiunii, respectiv restituirea în natură a imobilului revendicat.

Cu privire la capătul

de cerere din acțiune privind restituirea în natură a imobilului revendicat, se

învederează instanței că A.V.A.S. nu are obligația legală de a restitui în natură

imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității

deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, în cadrul activității

sale și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților

comerciale la care statul este acționar, A.V.A.S. nu a avut și nu are calitatea

de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acționar în numele

statului.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, unitatea deținătoare a imobilului din cauză, în sensul dispozițiilor

art. 21 din lege este SC M. SA Rm. Vâlcea, așadar, A.V.A.S. nu este deținătoare

și nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat în cauză.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, se învederează instanței că A.V.A.S. în mod legal a emis

decizia motivată conform prevederilor art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001.

Obiectul acțiunii este

contestarea deciziei motivate nr. 28/2007 a A.V.A.S. și restituirea în natură a

imobilului revendicat, în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, în condițiile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, A.V.A.S. are obligația să emită o decizie

motivată, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv.

În cauză se dovedește

că A.V.A.S. și-a executat obligațiile legale prin emiterea deciziei motivate

nr. 28/2007 prin care au fost propuse măsuri reparatorii/despăgubiri intimaților

pentru imobilul revendicat, așadar a fost recunoscută calitatea de persoane îndreptățite

a intimaților, în condițiile Legii nr. 10/2001/R.

Recurenta SC H.P. SRL

a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:

Se consideră că este incident

motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece

decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Instanța nu s-a pronunțat

asupra următoarelor motive de apel: motivul 1 de apel care presupunea analiza excepției

lipsei calității procesuale pasive, motivul 2 de apel - tardivitatea cererii de

restituire a imobilului, motivul 5 de apel prin care au invocat greșita aplicare

a art. 1 și 2 din Decretul nr. 92/1950, motivul 6 de apel prin care se invocă greșita

aplicare a art. 29.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, motivul

7 de apel privind efectul dispozițiilor art. 33 din Decretul - lege nr. 115/1938;

motivul 8 de apel prin care se invoca greșita înlăturare de către instanța de fond

a efectelor unor acte translative de proprietate; motivul 9 prin care se invocă

efectul dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 privind protecția dobânditorului

de bună-credință și motivul 10 de apel prin care se invocă efectul jurisprudenței

C.E.D.O. (hotărârile din cauzele Raicu contra României, Pincova și Pine contra Republicii

Cehe) din perspectiva protecției bunului recurentei.

O altă critică vizează

incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece au fost greșit aplicate în cauză dispozițiile deciziei XX/2007 a

I.C.C.J.

Astfel, instanța de apel

a respins motivul 3 de apel prin care invocase o greșită aplicare a deciziei XX/2007

a I.C.C.J. prin unica justificare că „de la data notificării au trecut mai mult

de 9 ani, deci peste un termen rezonabil (...) și ca atare, s-a soluționat cererea

pe fondul său".

Se mai consideră că instanța

de apel în mod greșit a făcut o interpretare a sferei de aplicare a dispozițiilor

Capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 250/2007 care definește noțiunea de „unitatea deținătoare"

și de „entitate investită cu soluționarea notificării".

Societatea recurentă nu

se încadrează în niciuna dintre ipoteze, neavând calitate procesuală pasivă într-o

plângere formulată împotriva unei decizii emise de o entitate încadrabilă între

cele prevăzute de lege și care a fost investită cu soluționarea unei notificări

formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Prin menținerea soluției

instanței de fond, instanța de apel a făcut o interpretare greșită a art. 29 (fost

27) din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece instanța de fond considerase

în mod eronat că în cauză este vorba de o preluare fără titlu, prin nerespectarea

dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950.

Se mai arată că instanța

de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 care prevăd

protecția subdobânditorului de bună - credință în situația imobilelor preluate

fără titlu valabil.

Din perspectiva acestor

dispoziții legale, instanța trebuia să constate, pe de-o parte, că actele juridice

de înstrăinare (inclusiv prin privatizare) ale apartamentelor (în realitate, magazin,

depozit și anexe astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. XX) nu au fost atacate

în termenul legal de către reclamanți, astfel că nu poate fi anihilat efectul lor

translativ de proprietate, înscris în C.F., în regim tabular.

Prin urmare, societățile

de la care apelanta pârâtă actuală a dobândit imobilul în litigiu cu bună - credință,

beneficiind de prezumția absolută de proprietate a statului înscris ca proprietar

tabular necontestat al acestui imobil anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

și anterior privatizării SC P. SA.

Analizând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele

ce succed:

Criticile recurentelor

SC H.P. SRL și A.V.A.S. vizează, în esență, greșita soluționare, în opinia lor,

a excepției lipsei calității procesuale pasive, pe de o parte, și eronata aplicare

de către instanța de apel a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, pe de altă

parte. Aceste critici se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar care nu se justifică în speță.

Pentru a fi incident acest

motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea

sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile Legii nr. 10/2001, atât în privința

calității procesuale pasive a A.V.A.S., cât și sub aspectul restituirii în natură

a imobilului în litigiu.

Potrivit art. 27 (în prezent

art. 29) din Legea nr. 10/2001 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005

pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită

are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.

Prin urmare, în situația

constatării preluării imobilului fără titlu, la acel moment legislativ, se aplica

regula restituirii în natură a imobilului.

Însă, în speța de față,

instanța nu avea nici un motiv să nu facă aplicarea dispozițiilor legale în vigoare

de la data soluționării notificării față de principiul de drept potrivit căruia

legea civilă se aplică de îndată ce a fost adoptată, tuturor situațiilor ce se ivesc

după intrarea ei în vigoare, fiind exclusă aplicarea legii vechi. Principiul aplicării

imediate a legii civile noi este o consecință a principiului consacrat constituțional

al retroactivității legii civile (art. 15 Constituție) întrucât, dacă legea nu are

putere retroactivă, pentru viitor, însă, ea se aplică de îndată.

Fiind sesizată cu soluționarea

unei contestații împotriva deciziei emise de A.V.A.S., prima instanță a analizat

legalitatea și temeinicia acestei decizii prin raportare la dispozițiile legale

în vigoare la data emiterii ei, respectiv Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 29

alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 rep. în redactarea în vigoare la data soluționării

notificării:

"(1) Pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele

prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor

solicitate.

(3) în situația imobilelor

prevăzute la alin (1 și (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică care efectuează sau, după caz a efectuat privatizarea, dispozițiile

art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".

Întrucât aceste dispoziții

legale reglementează excepția de la regula restituirii în natură a imobilelor notificate,

ele sunt de strictă interpretare, aplicarea lor depinzând de îndeplinirea următoarelor

condiții: 1. bunul să fie evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate;

alin. (1) și (2) din lege, respectiv "regie autonomă, o societate sau companie

națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației

publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație

cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public" alin.

(1) sau "statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație

cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul

dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu

valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută"

alin. (2).

Nici celelalte critici

formulate de recurenți nu subzistă deoarece, în mod just a motivat instanța de apel

că situația de fapt a fost reținută deja prin ciclurile procesuale anterioare; inițial

la 19 iunie 2007 se admisese excepția lipsei calității procesuale pasive a SC

V.I. SA București (sentința civilă nr. 896 din 19 iunie 2007 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, hotărâre însă casată), iar prin încheierea din 19 ianuarie

2010 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC H.P. SRL (succesoare a SC

V.I. SA București) ce și-a însușit toate apărările formulate de antecesorii săi,

luându-se din nou în discuție această excepție. Or, cum prin asocieri și divizări

succesive imobilul a ajuns să fie deținut în prezent de către apelanta SC H.P. SRL,

excepția calității procesuale pasive a fost respinsă.

Pentru aceste considerente,

se vor respinge recursurile declarate și în baza art. 312 se va menține decizia

civilă recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 10/2001.

Respinge recursurile declarate

de pârâtele SC H.P. SRL și A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 214 A din 14 mai

2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie

2013.