ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 367/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul S.O., în calitate de moștenitor al defunctei S.A., plângere continuată de moștenitoarea S.N., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a solicitat instanței să dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 8258 din 20 septembrie 2007 emisă de către pârât, să dispună obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție de retrocedare în natură a terenului și să dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La data de 27 ianuarie 2009 reclamantul și-a extins acțiunea și față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin sentința civilă nr. 220 din 14 aprilie 2009, a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul S.O., continuată de moștenitoarea S.N., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a respins, ca tardivă, plângerea formulată de către același reclamant, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Restituirea a Proprietăților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.N., moștenitoarea defunctei S.A. Prin decizia civilă nr. 303/A din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj - secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S. N. Împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă S.N.

Recursul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală sub nr. 4527/117/2007.' Judecata recursului a fost suspendată la 12 octombrie 2011, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol din oficiu la data de 30 ianuarie 2013, pentru discutarea excepției perimării. Analizând această excepție cu prioritate, datorită caracterului său peremptoriu, înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la 12 octombrie 2011, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, fiind repus pe rol din oficiu. Deoarece lăsarea procesului în nelucrare mai mult de un an s-a datorat vinei părților care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, sancțiunea perimării a intervenit de drept, astfel încât recursul urmează a fi constatat perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.N. împotriva deciziei nr. 303/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2013