ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 367/2013

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

de către reclamantul S.O., în calitate de moștenitor al defunctei

S.A.,

plângere continuată de moștenitoarea S.N., în contradictoriu cu pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a solicitat instanței să dispună anularea

parțială a Dispoziției nr. 8258 din 20 septembrie 2007 emisă de către pârât, să

dispună obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție de retrocedare în natură

a terenului și să dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată.

La

data de 27 ianuarie 2009 reclamantul și-a extins acțiunea și față de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin

sentința civilă nr. 220 din 14 aprilie 2009, a fost respinsă

plângerea formulată de reclamantul S.O.,

continuată de

moștenitoarea S.N., în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Cluj-Napoca și a respins, ca tardivă, plângerea formulată de către același

reclamant, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Restituirea a

Proprietăților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.N., moștenitoarea defunctei S.A.

Prin

decizia civilă nr. 303/A din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj - secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.

N.

Împotriva

menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal,

apelanta-reclamantă S.N.

Recursul

a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția

civilă și de proprietate intelectuală sub nr. 4527/117/2007.'

Judecata

recursului a fost suspendată la 12 octombrie 2011, potrivit art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol din oficiu la

data de 30 ianuarie 2013, pentru discutarea excepției perimării.

Analizând

această excepție cu prioritate, datorită caracterului său peremptoriu, înalta

Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă

cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește

în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul

de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în

cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute

de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la

12

octombrie 2011, potrivit art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.,

iar de la data suspendării procesul a rămas în

nelucrare mai mult de un an, fiind repus pe rol din oficiu.

Deoarece lăsarea procesului în nelucrare mai mult

de un an s-a

datorat vinei părților care, după ce s-a dispus suspendarea

pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea

judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit existența vreunei

cauze de întrerupere sau suspendare a cursului

perimării, sancțiunea

perimării a intervenit de drept, astfel încât

recursul urmează a fi constatat perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul

declarat de reclamanta S.N.

împotriva deciziei nr. 303/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj

- secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2013