ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2016

Decizia nr. 403/2016 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la data de 21 mai 2009, sub nr. x/192/2009, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând obligarea acesteia: la a-i lăsa pașnica folosință a terenului de 4.500 mp situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu, tarla XX, parcela YY, cu vecinătăți: la nord – C., la est - DE, la sud – D., la vest - DE și a terenului extravilan agricol de 5.600 mp, aflat în aceeași localitate, tarla și parcelă, cu vecinătăți: la nord – E., la est - DE, la sud – F., la vest - DE, de a evacua imediat terenurile, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că s-a aflat în posesia terenurilor începând cu data de 14 mai 2008, dată la care a încheiat antecontractul de vânzare–cumpărare cu numitul G., autentificat din 14 mai 2008 de B.N.P. H. și antecontractul de vânzare–cumpărare autentificat de același notar, din 14 mai 2008, cu numitul I. Anterior datei intrării în posesie, terenurile au fost folosite de promitenții vânzători. La data de 01 iunie 2008, posesia reclamantei a fost tulburată prin violență și cu rea credință de către pârâtă, care a executat lucrări de construcție în vederea edificării de imobile prin decopertarea terenurilor, înlăturarea culturilor agricole, lucrări de excavații, fundații, terasamente, îngrădiri.

Pârâtei i s-a comunicat notificarea din 06 iunie 2008 prin executor judecătoresc, prin care a fost somată să oprească lucrările, să evacueze terenul și să plătească daunele cauzate, însă aceasta a refuzat să se conformeze, arătând că respectivul teren este proprietatea sa și este înscris în cartea funciară. Pentru comparație, pârâta a solicitat reclamantei datele cadastrale și de carte funciară privind amplasamentul terenurilor, dar reclamanta nu a putut satisface o astfel de cerință, deoarece cei de la care a dobândit imobilele au fost în imposibilitate de a întocmi documentația cadastrală.

În cauză, planul parcelar pentru tarla XX, prezentat de autoritatea administrativă locală – Primăria Bolintin Deal la data de 10 aprilie 2008, a făcut posibilă identificarea amplasamentelor terenurilor aflate în posesia reclamantei pe baza unei expertize extrajudiciare topografice și, conform acesteia, s-a făcut transferul proprietății prin sentințele civile nr. 27 din 12 februarie 2009 și nr. 36 din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Giurgiu. Amplasamentele astfel determinate, în raport de titlurile autorilor și arătatul plan parcelar pune în evidență că pârâta ridică construcțiile pe proprietatea reclamantei. Prin întâmpinare, pârâta SC B. SRL a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, precum și pe cea a lipsei calității procesuale active, deoarece reclamanta nu a avut posesia terenurilor așa cum o invocă, acestea fiind stăpânite de pârâtă încă din 2007. Terenul este înscris în C.F.

sub nr. J. prin încheierea de intabulare din 18 iulie 2007 și localizat în concordanță cu datele cadastrale înscrise. La data de 10 februarie 2010, reclamanta SC A. SRL și-a modificat cererea din posesorie în acțiune în revendicare, solicitând să fie obligată pârâta să-i lase deplina proprietate și liniștita posesie și folosință a terenului, să ridice pe cheltuiala sa construcțiile edificate fără acordul reclamantei și să plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței ocupate de aproximativ 3.000 mp, estimată la valoare de 1,5 euro/mp/lună, sumă înmulțită cu suprafața și durata până la data predării. Valoarea rezultată conform relației arătate, la data formulării cererii, a fost stabilită de reclamantă la suma de 45.000 euro, adică 185.841 RON.

Revendicarea a fost fundamentată pe faptul că titlul reclamantei este mai bine caracterizat, în legătură cu realul amplasament al terenului în tarlaua XX, parcela YY, care rezultă din titlurile de proprietate ale autorilor săi și planurile parcelare, pe când titlul pârâtei indică amplasamentul în tarlaua ZZ, parcela WW. În ce privește desființarea construcțiilor, reclamanta și-a întemeiat solicitarea pe reaua-credință a pârâtei-constructor, începând cu data la care a fost notificată, de la acel moment fiindu-i cunoscute lipsurile titlului său. Referitor la despăgubirilor solicitate, reclamanta a arătat că, atunci când încetează buna-credință, faptele următoare au caracter ilicit, iar prejudiciul cauzat persoanei inocente de o asemenea atitudine trebuie integral reparat.

În cazul de față, construcțiile împiedică folosința terenului de către reclamantă, fiind drept ca pârâta să îi plătească contravaloarea beneficiilor nerealizate. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și urm., art. 494 și urm., art. 998 și urm. C. civ. Pârâta SC B. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC K. SRL pentru evicțiune, arătând că a devenit proprietara terenului de 69.200 mp situat în Bolintin Deal, județul Giurgiu, tarlaua ZZ, parcela WW prin cumpărare, conform contractului autentificat din 17 iulie 2007 de la această societate, iar, potrivit art. 1337 C. civ., vânzătorul garantează cumpărătorul împotriva evicțiunii totale și parțiale. În cauză, terenul este înregistrat în C.F.

nr. J a localității Bolintin Deal sub număr cadastral VV - JJ, - KK, - UU, - QQ, - RR, - SS, - TT, - HH, - LL, - MM, cu vecinătăți: la nord – drum comunal, la sud – drum comunal, la vest – teren deținut de vânzător, la est – teren deținut de vânzător. Ulterior, s-a obținut și număr poștal, nr. XXX. SC K. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, formulată de SC A. SRL și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL. A cerut să se constate suspendată de drept cererea îndreptată împotriva sa, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Pe fond, chemata în garanție a susținut că suprafețele de teren, pe care le-a alipit și vândut pârâtei, le-a dobândit legal de la proprietarii înscriși în cartea funciară, pe toată durata stăpânirii nefiindu-i tulburată posesia în niciun fel.

Prin sentința civilă nr. 306 din 10 februarie 2010, Judecătoria Bolintin Vale și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Giurgiu în raport de obiectul cererii și valoarea declarată a acestuia de 600.000 RON. Cauza a fost înregistrată, sub același număr, pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 10 mai 2010. La data de 26 iunie 2010, pârâta SC B. SRL și-a completat întâmpinarea, arătând că a dobândit terenul prin contractul autentificat de B.N.P. L., din 17 iulie 2007, de la SC K. SRL, acesta este înscris în C.F. nr. J și, conform Legii nr. 7/1996, dreptul său astfel dobândit este opozabil reclamantei, care nu a dovedit, în legătură cu dreptul ce-l invocă, o asemenea înscriere. Pârâta a precizat că are posesia terenului asupra căruia a edificat o construcție, reclamanta neposedând niciodată vreo porțiune din imobilul respectiv.

Titlul de proprietate al reclamantei este ulterior celui al pârâtei, iar expertizele care au justificat pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic nu au avut la bază culegeri de date de la fața locului. O atare stare de fapt, în cadrul acțiunii, dă preferință, comparându-se titlurile - celui mai bine caracterizat, respectiv celui mai vechi. În cauză, pârâta a depus toate diligențele pentru a verifica situația juridică a imobilului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a putut astfel constata că terenul era înscris în cartea funciară, că nu există litigii notate sau sarcini asupra acestuia, predarea efectivă a amplasamentului făcându-se prin proces-verbal de predare-primire, identificat în concordanță cu coordonatele stereografice din documentația cadastrală.

Notificarea transmisă la data de 06 iunie 2008, de I. și G., nu avea cum să schimbe încredințările sale privind calitățile dreptului dobândit, atâta timp cât atenționarea nu era însoțită de atestări similare, respectiv înscrierile în cartea funciară. Deși arătatele persoane cunoșteau situația, notificarea dovedind incontestabil acest fapt, au continuat demersurile împreună cu reclamanta pentru pronunțarea unor hotărâri judecătorești care să transfere dreptul de proprietate.

La data de 21 mai 2012, reclamanta SC A. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a numiților I. și G., prin care a solicitat ca, în situația respingerii cererii sale de chemare în judecată, să fie obligați aceștia la restituirea parțială a unei părți din prețul terenului de care s-ar vedea evinsă reclamanta, cuantificată la suma de 41.580 euro pentru chematul în garanție I. și 56.350 euro pentru G. Prin încheierea din 13 septembrie 2012, la prezenta cauză a fost conexat Dosarul nr. x/122/2011, având ca obiect acțiunea în revendicare a unei porțiuni din același terenuri formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL, prin care a solicitat obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul extravilan în suprafață de 4.500 mp, situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu, tarla XX, parcela YY, învecinat la nord cu C., la este cu DE, la sud cu D. și la vest cu DE, dobândit prin sentința civilă nr. 36 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, și terenul arabil în suprafață de 5.600 mp, învecinat cu primul, cu următoarele vecinătăți: la nord – E., la sud – F., și la est și vest – DE, dobândit prin sentința civilă nr. 27 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Giurgiu.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, în baza dispozițiilor art. 494 alin. (2) C. civ., obligarea pârâtei SC M. SRL să ridice pe cheltuiala sa toate construcțiile și amenajările efectuate și să readucă terenurile în starea anterioară edificării acestor lucrări; în subsidiar, a solicitat ca, în cazul în care pârâta nu va aduce la îndeplinire obligația anterior menționată, reclamanta să fie autorizată de către instanță să demoleze construcțiile cu mijloace proprii, iar pârâta să fie obligată să suporte cheltuielile aferente acestei operațiuni; reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 78.862,5 euro, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință, evaluată la nivelul chiriei lunare utilizate în zonă pentru folosința terenului.

În motivare, a arătat că terenul ocupat abuziv are o suprafață de 3.505 mp, astfel cum a rezultat din planul de măsurători efectuat de expertul tehnic consultat. Pârâta, printr-o identificare eronată a amplasamentului proprietății sale, rezultată din ignorarea vecinătăților acestuia și a planului parcelar, a pus stăpânire pe o porțiune a terenurilor aflate în proprietatea reclamantei. În aceste condiții, prin notificarea comunicată la data de 23 martie 2010, pârâtei i s-a cerut să înceteze edificarea oricărei construcții pe terenul aflat în proprietatea reclamantei. Prin urmare, orice lucrare efectuată de către pârâtă după comunicarea notificării demonstrează reaua-credință a acesteia, întrucât de la acest moment îi erau cunoscute viciile titlului său.

În drept, a invocat dispozițiile art. 480 și urm., art. 494 și urm. C. civ. Prin cererea formulată la data de 03 octombrie 2011, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând constatarea nulității absolute a actului de alipire autentificat din 06 iulie 2007 de B.N.P. N. și a încheierii înscrise în cartea funciară a comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu la nr. II, privind dreptul de proprietate cu titlu de drept de alipire în favoarea SC K. SRL; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 08 august 2007, încheiat între SC K. SRL și pârâta SC M. SRL, urmare aplicării principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis” și „nemo dat quod non habet”; constatarea nulității absolute parțiale a contractului de ipotecă autentificat din 15 noiembrie 2010 de B.N.P.

O., încheiat între pârâta SC M. SRL și Banca P. SA asupra terenului cu nr. cadastral AA, BB, CC, DD, înscris în C.F. nr. II a comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu; radierea din evidențele O.C.P.I. a mențiunilor înscrise în C.F. nr. II, deschisă în baza contractului de alipire și a mențiunilor făcute potrivit contractului de vânzare-cumpărare și contractului de ipotecă. În susținerea acestor solicitări, reclamanta a arătat că operațiunea de alipire a fost fictivă și a vizat terenuri care nu erau alăturate și, din acest motiv, vecinătățile terenurilor alipite nu corespund cu cele indicate în actul de alipire. Acest aspect nu îi conferă pârâtei SC M. SRL calitatea de subdobânditor de bună credință, întrucât titlul transmițătorului de la care a primit dreptul și cuprinsul cărții funciare nu erau în concordanță cu situația juridică reală, condiție negativă cerută expres de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 pentru ca subdobânditorul să fie considerat de bună credință.

Astfel, pârâta SC M. SRL nu poate invoca principiul publicității materiale prevăzut de art. 36 din Legea nr. 7/1996. Pârâta SC M. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor formulate de reclamantă împotriva sa, ca neîntemeiate. De asemenea, a formulat și o cerere de chemare în garanție pentru evicțiune împotriva SC K. SRL, solicitând ca, în situația admiterii cererii de chemare în judecată, aceasta să fie obligată să-i restituie prețul terenului de care ar fi evinsă, costurile construcției edificate și cheltuielile de judecată. A arătat că este subdobânditor de bună-credință, că terenul pe care la cumpărat era înscris în cartea funciară a localității Bolintin Deal, identificarea fiind realizată potrivit datelor cadastrale atașate cărții funciare; intrarea în posesie nu a întâmpinat nicio opoziție, iar construcțiile au fost autorizate conform legii înainte de edificare.

De altfel, verificări privind dreptul său de proprietate a făcut și Banca P. SA, când terenul a fost ipotecat și nici aceasta nu a sesizat vreo neconcordanță între înregistrările de carte funciară și situația juridică reală a dreptului de proprietate. A precizat că notificarea la care se raportează reclamanta a făcut vorbire de terenul aparținând SC K. SRL, așa încât actul a fost înaintat acestei societăți. La rândul său, la data de 22 martie 2012, SC K. SRL, prin administratorul judiciar, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, arătând că se impune respingerea acțiunii în revendicare, solicitând suspendarea judecării acesteia în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Pârâta Banca P. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii privind constatarea nulității parțiale a contractului de ipotecă autentificat din 15 noiembrie 2010 de B.N.P.

O., ca neîntemeiată, menționând că actele de alipire și contractul de vânzare-cumpărare, din care rezidă garanția, sunt valide, amplasamentul terenurilor fiind identificat prin înscrierile din cartea funciară, care sunt în acord cu situația juridică a dreptului. La data 22 martie 2012, reclamanta SC A. SRL a precizat temeiul de drept al cererii având ca obiect de constatarea nulității absolute parțiale a contractului de ipotecă - art. 1770 C. civ.

Reclamanta SC A. SRL a formulat, la 18 mai 2012, o cerere de chemare în garanție împotriva numiților I. și G., prin care a solicitat ca, în baza art. 1337 și urm. C. civ., în situația respingerii cererii în revendicare îndreptată împotriva pârâtei SC M. SRL, aceștia să fie obligați, după cum urmează: I. la restituirea sumei de 72.765 euro, reprezentând prețul suprafeței ocupate de pârâtă de 2.079 mp (35 euro/mp x 2079 mp); G. la restituirea sumei de 49.910 euro, constând în prețul suprafeței ocupate de 1.426 mp (35 euro/mp x 1.426mp). În motivare, reclamanta a arătat că legea civilă obligă aceste persoane să garanteze posesia și folosința terenul promis spre vânzare-cumpărare, conform antecontractelor autentificate din 14 ianuarie 2008 și din 14 ianuarie 2008, autentificate de B.N.P.

H., cu modificările operate prin actele adiționale din 14 ianuarie 2009, autentificate de B.N.P. Asociați Q. și R. din București. Prin sentințele civile nr. 27 din 12 februarie 2009 și 36 din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, s-a constatat perfectată vânzarea terenurilor, iar, prin încheierile din 27 aprilie 2009, O.C.P.I. a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate. A susținut că, datorită informațiilor confuze furnizate de O.C.P.I., reclamanta a fost în măsură să identifice cine este persoana care îi încalcă dreptul abia în data de 30 august 2011. Chemații în garanție I. și G. au formulat întâmpinare la cererea reclamantei SC A. SRL, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.

Aceștia au relevat faptul că prețul menționat în actele de vânzare încheiate între ei și reclamantă nu este cel real, cel negociat, fiind prevăzut unul mai mare și, oricum, ceea ce s-a plătit efectiv au fost câte 15.000 euro pentru fiecare chemat în garanție, pentru restul prețului încheindu-se un contract de împrumut, prin care garanții au creditat reclamanta. S-a invocat, de asemenea, că reclamanta cunoștea la data achiziției situația litigioasă a terenului, că acesta este ocupat și asupra lui se ridică niște construcții. În data de 14 ianuarie 2009, SC A. SRL a dat o declarație notarială, prin care a arătat că știe situația juridică de fapt și de drept a terenului și cumpără pe riscul său, cu obligația pentru vânzători de a sprijini activitatea de recuperare a terenului.

La termenul de judecată din 13 martie 2014, reclamanta și-a modificat pretențiile privind valoarea lipsei de folosință cerută de la fiecare pârâtă, conform concluziilor experților evaluatori consultați. Prin sentința civilă nr. 41 din 21 martie 2013 (Dosar nr. x/122/2012), instanța a luat act de înțelegerea părților cu privirea la renunțarea la judecata cererilor de chemare în garanție formulate împotriva vânzătorilor.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 33 din 4 aprilie 2014, a admis cererile formulate de reclamanta SC A. SRL privind majorarea cuantumului despăgubirilor aferente lipsei de folosință a terenului și obligarea pârâtei SC B. SRL să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2.800 mp, identificată conform planului de amplasament prin punctele de contur 5, 6, 7, 8, întocmit de expertul topograf, aflat la dosar; a obligat-o pe pârâtă să-i cedeze reclamantei terenul; a respins cererea privind obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe teren; a admis cererea referitoare la despăgubirile pentru lipsa de folosință a terenului revendicat; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 142.072 euro, echivalentă în lei la cursul Băncii Naționale a României din data plății, pentru intervalul cuprins între 10 aprilie 2009 – 13 martie 2014 și în continuare până la data cedării posesiei terenului, sumă ce va rezulta din produsul dintre suprafața ocupată, valoarea de 0,86 euro/mp, durata scursă între data de 13 martie 2014 și momentul cedării, exprimat în luni; a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 105.427,68 RON, cheltuieli de judecată.

A admis cererea conexă formulată de reclamanta SC A. SRL privind constatarea nulității parțiale a actului de alipire, autentificat din 06 iulie 2007 de B.N.P. N.; a constatat nul actul încheiat pentru suprafața de 3.533 mp, suprapusă peste terenul reclamantei; a respins cererile reclamantei, formulate împotriva pârâtei SC M. SRL, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale, în limita suprafeței de 3.533 mp suprapusă peste terenul reclamantei, a actului autentificat din 08 august 2007, revendicarea suprafeței de 3.533 mp, obligarea SC M. SRL la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de ipotecă autentificat din 15 noiembrie 2010 de B.N.P.

O. și radierea din evidențele de publicație imobiliară O.C.P.I. Giurgiu; a obligat-o pe reclamanta SC A. SRL să plătească pârâtei SC M. SRL suma de 16.180,88 RON, cheltuieli de judecată; a admis cererea formulată de SC B. SRL privind chemarea în garanție a SC K. SRL și a obligat pe chemata în garanție SC K. SRL să plătească prețul aferent suprafeței de 2.800 mp, de care a fost evinsă cumpărătoarea SC B. SRL și cheltuielile de judecată în cuantum de 105.427,28 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit prin vânzare-cumpărare, constatată prin hotărârile judecătorești care țin loc de act autentic de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2009 și din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, dreptul de proprietate asupra a două terenuri extravilane arabile, situate pe teritoriul comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu, amplasate în tarla XX, parcela YY, după cum urmează: suprafața de teren de 4.500 mp (cu vecinătăți la nord – C., la est – DE, la sud – D., la vest – DE) a dobândit-o de la G., iar cealaltă de 5.600 mp (învecinată la nord – E., la est – DE, la sud – F., la vest – DE), conform titlurilor de proprietate din 13 noiembrie 1995 și din 15 noiembrie 1995. Dispozițiile art. 36 din H.G.

nr. 131/1991, prin care s-a aprobat Regulamentul de constituire, funcționare și modul de lucru privind reconstituirea drepturilor de proprietate funciară, impunea ca delimitarea și parcelarea la retrocedarea terenurilor să se facă pe baza planului de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale. Art. 37 alin. (1) obliga ca punerea în posesie să se facă prin măsurători topografice, iar, în conformitate cu prevederile art. 39, Oficiul de Cadastru avea obligația să redacteze un plan de situație cu noua parcelare. Amplasamentul terenurilor reclamantei, conform titlurilor autorilor săi, nu s-a putut stabili decât exclusiv, pe baza părții descriptive a titlurilor de proprietate și, deși s-au făcut demersuri în acest sens, planurile de situație întocmite chiar la momentul punerii în posesie nu au putut fi procurate.

Instanța a constatat că au intervenit aceleași dificultăți în stabilirea amplasamentului inițial al terenurilor proprietatea pârâților, verificările până la momentul reconstituirii drepturilor prezentând un grad relativ de incertitudine chiar și pentru specialiști, informația utilă fiind furnizată în cea mai mare parte de partea descriptivă a titlurilor de proprietate emise în baza legii fondului funciar. Cu privire la pârâta SC B. SRL, instanța a reținut că aceasta a dobândit dreptul de proprietate și posesia asupra terenului de la chemata în garanție SC K. SRL, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 iulie 2007 de B.N.P.

L. Conform acestui înscris, terenul dobândit de pârâtă este amplasat în comuna Bolintin Deal, tarlaua ZZ, parcela WW, are o suprafață de 69.200 mp, este înregistrat în cartea funciară a localității sub nr. J, fiind localizată prin nr. cadastrale VV-JJ-KK-UU-QQ-RR-SS-TT-HH-LL-EE-MM și are următoarele vecinătăți: la nord și sud – drum comunal, la vest și est – teren deținut de vânzător. Imobilul astfel individualizat a fost detaliat prin plan de amplasament și delimitare. Pârâta SC B. SRL și-a intabulat dreptul de proprietate prin încheierea de intabulare din 18 iulie 2007, iar, ulterior, asupra terenului a edificat o construcție, care a fost, de asemenea, intabulată, conform încheierii din 27 iunie 2009. Imobilul cumpărat de pârâta SC B. SRL este rezultatul unei alipiri constatate printr-un act autentificat de B.N.P.

S. din 28 mai 2007, hotărâtă de SC K. SRL, prin reunirea a douăsprezece loturi, achiziționate de vânzătoare prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu diferite persoane sau cu moștenitorii acestora, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Pârâta a preluat posesia de la vânzătoare în concordanță cu datele din cuprinsul cărții funciare și stăpânirea exercitată de autor. Referitor la pârâta SC M. SRL, instanța a reținut că aceasta a dobândit trenul de la SC K. SRL urmare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 08 august 2007 de B.N.P. S. Imobilul este situat în comuna Bolintin Deal, județul Giurgiu, tarlaua XX, parcela YY, având o suprafață măsurată de 24.253 mp, cu dimensiuni și vecinătăți conform planului de amplasament și delimitare depus la dosar, intabulat în C.F.

nr. II a localității Bolintin Deal, jud. Giurgiu, conform încheierii de intabulare din anul 2007. Terenul mai sus menționat s-a constituit prin actul de alipire terenuri, autentificat de B.N.P. N. din 06 iulie 2007, prin reunirea a patru loturi dobândite de SC K. SRL în cursul anului 2007, din care trei cu individualizare în tarlaua XX, parcela YY, iar un lot în tarlaua ZZ. Pârâta SC M. SRL a intrat în posesia terenului conform datelor înscrise în actul său de proprietate și înregistrate în cartea funciară. Instanța de fond a constatat că reclamanta revendică o suprafață de teren de 2.800 mp de la pârâta SC B. SRL și o suprafață de 3.533 mp de la pârâta SC M. SRL, care au fost identificate de experții topografi consultați ca fiind proprietatea acesteia.

Astfel, posesia pârâtelor s-ar întinde asupra unor terenuri al căror amplasament nu este justificat prin titluri, suprapunându-se fără drept asupra proprietății reclamantei. Ținând cont de incertitudinile induse de precaritatea datelor de identificare ale terenurilor în actele de reconstituire a proprietății funciare din care provin atât drepturile reclamantei, cât și cele ale pârâtelor, fundamentându-și părerea pe opinia experților topografi consultați, întărită de direcția de parcelare observabilă în ortofotoplanul zonei din 2003, care ar corespunde în mare măsură planului de situație al tarlalei XX, parcela YY, precum și datelor descriptive din titlurile autorilor, pe baza cărora s-au constituit proprietățile SC K. SRL ce sugerează cel puțin în parte că s-ar fi găsit în altă locație, instanța a concluzionat că amplasamentul indicat de reclamantă pentru proprietatea sa este cel real și că este în acord cu datele titlului său.

Astfel, a apreciat că există, parțial, suprapuneri ale posesiilor pârâtelor, în limita determinată, peste proprietatea acesteia. Probatoriul administrat în cauză a atestat că pârâtele SC B. SRL și SC M. SRL au depus toate diligențele necesare în legătură cu dreptul de proprietate dobândit și au acționat conform dispozițiilor legii, achiziționând imobilele potrivit formalităților legale, cu titlu oneros, cu bună-credință, identificând amplasamentul acestora pe baza cuprinsului cărții funciare. Astfel, instanța de fond a recunoscut buna-credință a pârâtelor. În ceea ce o privește pe pârâta SC B. SRL, a apreciat că buna sa credință face cererea de a fi obligată să ridice pe cheltuiala sa construcțiile edificate să fie contrară dispozițiilor art. 494 alin. (3) ultima teză C. civ., și, prin urmare, neîntemeiată.

Cum însă posesia este exercitată asupra terenului reclamantei, de la data promovării acțiunii, 10 aprilie 2009, pârâta a fost obligată la plata prejudiciului creat pentru lipsa de folosință, la valoarea calculată de expertul consultat. Prin urmare, instanța a apreciat că pârâta SC B. SRL este îndreptățită să primească compensații în limita prețului plătit, raportat proporțional la suprafața de care a fost evinsă, de la chemata în garanție SC K. SRL, conform art. 1337 C. civ.

Însă, a considerat că recunoașterea bunei-credințe nu poate avea consecințe în planul revendicării, deoarece instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de durată (3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului dobânditorului nemijlocit, până la data acțiunii reclamantei, prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996), cererea de înscriere fiind formulată în luna a șaptea a anului 2007, iar cererea de chemare în judecată fiind depusă la 10 aprilie 2009. În cazul pârâtei SC M. SRL, instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal mai sus menționat, astfel că a dat eficiență bunei-credințe și a respins cererile în realizare formulate de reclamanta SC A. SRL îndreptate împotriva acesteia, a admis cererea în constatarea nulității actului de alipire încheiat de SC K. SRL, autentificat din 06 iulie 2007 de B.N.P.

N., deoarece a apreciat că s-a dovedit că nu respectă condițiile legale necesare de alipire, terenurile nefiind alăturate.

Prin decizia nr. 308 A din 09 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-pârâtă SC M. SRL împotriva sentinței civile nr. 33 din 04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/192/2009, și de apelanta–intervenientă accesorie comuna Bolintin Deal, în contradictoriu cu intimata–pârâtă Banca P. SA și intimații-chemați în garanție I. și G.; a admis apelurile declarate de apelanta–reclamantă SC A. SRL, de apelanta-pârâtă SC B. SRL și de apelanta-chemată în garanție SC K. SRL, prin lichidator judiciar T. IPURL Giurgiu, împotriva aceleiași sentințe; a schimbat, în parte, sentința civilă apelată și încheierea din 19 octombrie 2010, în sensul că: a admis și cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC B. SRL să ridice pe cheltuiala sa construcțiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert U., completat la 13 decembrie 2011 și la 01 martie 2012, și de readucere a terenului la starea anterioară edificării construcțiilor; în caz contrar a autorizat-o pe reclamantă să ridice construcțiile pârâtei, prin mijloace proprii, pe cheltuiala acestei pârâte;

a obligat-o pe pârâta SC B. SRL la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 10 aprilie 2009-04 aprilie 2014, în sumă de 58.382,8 euro, echivalentă în RON la data plății; a obligat-o pe pârâta SC B. SRL la plata către reclamantă a sumei de 98.342,68 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond, cu aplicarea art. 276 C. proc. civ.; a menținut dispoziția privind admiterea cererii de revendicare; a constatat nulitatea absolută parțială și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 08 august 2007 de B.N.P.

S., în limita suprafeței de 3.553 mp, suprapusă peste terenul reclamantei; a admis și capetele de cerere privind revendicarea, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de ipotecă și rectificarea cărții funciare; a obligat-o pe pârâta SC M. SRL să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 3.553 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul V. (Dosar nr. x/122/2011), completat la 22 octombrie 2012; a obligat-o pe pârâta SC M. SRL să ridice pe cheltuiala sa construcțiile și amenajările edificate pe terenul revendicat (suprafața construită ce se suprapune peste terenul reclamantei fiind de 1.629 mp, conform aceluiași raport de expertiză) și să readucă terenul la starea anterioară edificării construcțiilor; în caz contrar, a autorizat-o pe reclamantă să ridice construcțiile prin mijloace proprii, pe cheltuiala acestei pârâte; a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de ipotecă autentificat din 15 noiembrie 2010 de B.N.P.

O., în limita suprafeței revendicate și a dispus rectificarea C.F. nr. FF a comunei Bolintin Deal, provenită din conversia C.F.

nr. II, în sensul radierii dreptului de proprietate al SC M. SRL, în limita suprafeței revendicate și a înscrierilor aferente din partea a II-a a cărții funciare, precum și a dreptului de ipotecă constituit în favoarea Băncii P. SA, în limita aceleiași suprafețe revendicate și a actelor adiționale ale contractului de ipotecă și a radierii înscrierii corespunzătoare a dreptului reclamantei asupra acestei porțiuni de teren; a obligat-o pe pârâta SC M. SRL la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 23 martie 2010 – 04 aprilie 2014, în sumă de 62.782,77 euro, echivalentă în RON la data plății; a menținut dispozițiile referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a actului de alipire și la respingerea cererii de constatare a nulității absolute a încheierilor de carte funciară din anul 2007, ca nefondată; a obligat-o pe pârâta SC M. SRL la plata către reclamantă a sumei de 45.606 RON cu titlu de cheltuieli de judecată fond, cu aplicarea art. 276 C. proc.

civ.; a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei SC M. SRL suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată fond, cu aplicarea art. 276 C. proc. civ.; a compensat în parte cheltuielile de judecată între aceste părți și a obligat-o pe pârâta SC M. SRL să plătească reclamantei suma de 44.106 RON. A disjuns și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL împotriva chematei în garanție SC K. SRL și a suspendat judecata acesteia, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006. A înlăturat din dispozitiv referirile la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. SRL pentru obligarea chematei în garanție la plata prețului suprafeței de teren de care a fost evinsă și la plata cheltuielilor de judecată; a admis în parte cererea apelantei-reclamante formulată în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc.

civ.

și, în consecință, a obligat-o pe pârâta SC B. SRL la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 05 aprilie 2014-09 iunie 2015, în sumă de 15.470 euro, echivalentă în RON la data plății și în continuare până la predarea terenului, sumă ce va rezulta din produsul dintre suprafața ocupată, de 2.800 mp, valoarea de 0,39 euro/mp, și durata scursă între 09 iunie 2015 și momentul predării, exprimată în luni; a obligat-o pe pârâta SC M. SRL la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 05 aprilie 2014-09 iunie 2015, în sumă de 19.519,82 euro, echivalentă în RON la data plății și în continuare până la predarea terenului, sumă ce va rezulta din produsul dintre suprafața ocupată, de 3.553 mp, valoarea de 0,39 euro/mp, și durata scursă între 09 iunie 2015 și momentul predării, exprimată în luni; a respins cererea privind actualizarea sumelor de bani cu dobânda legală de la data pronunțării sentinței la zi, ca nefondată.

A luat act de renunțarea reclamantei la cererile de chemare în garanție formulate împotriva vânzătorilor I. și G.; a obligat-o pe apelanta-pârâtă SC B. SRL să plătească apelantei-reclamante suma de 13.506,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel; a obligat-o pe apelanta-pârâtă SC M. SRL să plătească apelantei-reclamante suma de 29.470 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel. A luat act că apelantele-pârâte, apelanta-chemată în garanție și apelanta–intervenientă și-au rezervat dreptul la a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a dispune astfel instanța de apel a constatat următoarele: Referitor la motivul de apel prin care apelanta-reclamantă a invocat greșita reținere de către instanța de fond a bunei credințe a pârâtei SC M. SRL, care ar fi de fapt exclusă în condițiile în care terenul dobândit de la chemata în garanție SC K. SRL este rezultatul unei alipiri, realizate cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, Curtea a pornit la analiza acestuia de la dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, care consacră, în alin. (1), principiul publicității materiale, în sensul că cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și a excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară.

În alin. (2), textul de lege explicitează noțiunea de bună credință, în sensul că dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Instanța de apel a apreciat că sunt relevante în cauză și prevederile art. 36 din același act normativ, care statuează că acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii titlului care a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.

Coroborând dispozițiile mai sus menționate, instanța de apel a conchis că prevederile art. 30 dezvoltă principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară, în baza căruia titularul înscrierii este dispensat, prin simplul fapt al înscrierii, de obligația de a face dovada, prin mijloace străine de cartea funciară, că dreptul real înscris în folosul său există cu adevărat, iar, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996, instituie o prezumție care reprezintă fundamentul principiului publicității materiale, menit să ocrotească terțul subdobânditor, considerând că înscrierea dreptului acestuia în cartea funciară este exactă dacă a dobândit dreptul cu titlu oneros și cu bună credință, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.

Pe cale de consecință, prezumția instituită de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 are valoare absolută și produce efecte numai dacă s-a împlinit termenul în care adevăratul proprietar putea să exercite împotriva terțului subdobânditor acțiunea în rectificare de carte funciară. Anterior împlinirii termenului special de exercitare a acțiunii în rectificare formulate în contradictoriu cu terțul subachizitor, forța prezumției de exactitate a cuprinsului cărții funciare, care operează în favoarea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 7/1996 este suspendată, deoarece în acest interval de timp adevăratul titular al dreptului real poate să ceară rectificarea cărții funciare.

Terțul subdobânditor va beneficia doar de prezumția relativă prevăzută de dispozițiile art. 30 din actul normativ menționat (prezumția existenței dreptul real înscris, respectiv a inexistenței celui radiat), ca titular al înscrierii, însă nu și împotriva veritabilului titular al dreptului, față de care, anterior expirării termenului de prescripție, înscrierea în cartea funciară nu produce niciun efect. Altfel supus, prin efectul prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, prezumția relativă de exactitate a cuprinsului cărții funciare în favoarea titularului înscris se convertește în prezumție absolută pentru terțul subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros, care a contractat având încredere în înscrierea antecesorului său tabular, prezumată de lege ca fiind exactă, deși, în realitate, nu era, acordându-se astfel protecție aparenței relevate de înscrierea în cartea funciară, aparență care devine, în aceste condiții, realitate.

Concluzia care se desprinde din această analiză este aceea că modalitățile diferite în care aparența dată de înscrierea în cartea funciară produce consecințe juridice, atunci când este examinată din perspectiva titularului înscrierii sau din aceea a terțului subdobânditor, determină cele două fațete ale principiului publicității materiale. În privința condițiilor ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru ca terțul dobânditor să beneficieze de protecția conferită de înscrierea drepturilor reale în cartea funciară, în virtutea principiului publicității materiale, împotriva acțiunii în rectificare, Curtea a reținut că acestea decurg din interpretarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996.

Această condiție constă în necesitatea de a exista o inexactitate în privința înscrierii în cartea funciară a titularului aparent sau dobânditorului nemijlocit, cu precizarea că acesta din urmă trebuie să fi fost înscris în cartea funciară ca titular al dreptului la data la care terțul subdobânditor a formulat cererea de înscriere a dreptului său, deoarece, altfel, s-ar încălca principiul relativității înscrierii. A doua condiție vizează maniera în care terțul a dobândit dreptul real supus înscrierii în cartea funciară, și anume trebuie să fi avut loc o transmisiune valabilă, cu titlu oneros și cu titlu particular. A treia cerință se referă la necesitatea ca dobândirea dreptului real să se realizeze de către terț cu bună credință, care se apreciază în raport de data înregistrării cererii de înscriere a dreptului real în favoarea sa.

A patra condiție impune ca terțul subdobânditor să fi îndeplinit la rândul său formalitățile de publicitate imobiliară, prin înscrierea dreptului real care i s-a transmis, respectiv constituit, în cartea funciară. În ipoteza în care terțul nu și-a înscris dreptul, formularea unei acțiuni în rectificare împotriva sa apare ca lipsită de obiect, adevăratul titular având exclusiv la dispoziție acțiunea în rectificare împotriva dobânditorului nemijlocit, față de care acțiunea în rectificare este imprescriptibilă, cu mențiunea că ar trebui să procedeze la notarea litigiului în cartea funciară pentru a împiedica înscrierea ulterioară a terțului și prevalarea sa de principiul publicității materiale, în condițiile în care termenul pentru promovarea acțiunii în rectificare împotriva terțului nu curge de la data înregistrării cererii sale de înscriere, ci de la data înregistrării cererii de înscriere a dobânditorului nemijlocit.

Consecința care decurge din această cerință este aceea că în ipoteza în care la data înregistrării cererii de înscriere formulată de terț era deja promovată acțiune în rectificare de către adevăratul titular al dreptului împotriva dobânditorului nemijlocit, terțul nu mai poate fi considerat de bună credință, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 și nu mai poate invoca principiul publicității materiale. Ultima condiție de aplicare a principiului publicității materiale implică necesitatea expirării unui termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dobânditorului nemijlocit sau a titularului aparent.

Această restricție constituie o corecție menită să atenueze consecințele principiului publicității materiale (care are ca efect dreptul terțului subdobânditor în detrimentul adevăratului proprietar, care pierde definitiv dreptul tabular), în sensul că legea îi pune la dispoziție un termen de 3 ani, suficient ca durată pentru a face demersuri legale în scopul împiedicării consolidării dreptului în patrimoniul terțului. În intervalul de 3 ani, care curge de la data înregistrării cererii de înscriere a dobânditorului nemijlocit, beneficiul recunoscut de dispozițiile art. 31 în favoarea terțului subdobânditor este suspendat, urmând ca, la împlinirea acestui termen, terțul să dobândească automat un drept inatacabil, iar adevăratul proprietar se confruntă cu pierderea definitivă a dreptului său.

În consecință, cel care se pretinde adevăratul titular al dreptului trebuie să acționeze în intervalul de 3 ani, interval în care efectul publicității materiale este suspendat, pe calea unei acțiuni în revendicare sau în nulitatea titlului terțului, bazată pe principiul anulării actului subsecvent drept consecință a anulării actului principal. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, din examinarea acestor aspecte teoretice, rezultă că subiectele de drept între care se stabilesc raporturi juridice, potrivit celor descrise mai sus și care sunt implicate în demersurile legale întreprinse, menite să clarifice persoana titularului real al dreptului dedus judecății, sunt cel care se pretinde a fi adevăratul titular al dreptului, terțul subdobânditor și antecesorul tabular al acestuia sau dobânditorul nemijlocit sau titularul aparent al dreptului.

Făcând corespondența acestora cu părțile implicate în prezenta cauză, a constatat că cel care se pretinde a fi titularul adevărat al dreptului de proprietate se identifică în persoana apelantei-reclamante SC A. SRL, terții subdobânditori se regăsesc în persoana apelantelor-pârâte SC M. SRL și SC B. SRL, iar dobânditorul nemijlocit, antecesorul tabular al terților subachizitori se identifică în persoana SC K. SRL. În ceea ce privește criteriile și condițiile de analiză a bunei credințe, Curtea a reținut relevanța dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Or, interpretând aceste prevederi legale, a apreciat că este considerat de rea credință terțul subachizitor, indiferent dacă a cunoscut sau nu inexactitatea cuprinsului cărții funciare, dacă la data înregistrării cererii sale de înscriere a dreptului real în favoarea sa era notată sau cel puțin înregistrată o acțiune prin care se contesta cuprinsul cărții funciare, dacă din cuprinsul cărții funciare rezultă vreo inexactitate a înscrierii făcute în favoarea transmițătorului sau dacă, din titlul înstrăinătorului reiese vreo inadvertență între acesta și cuprinsul cărții funciare.

Sintetizând prevederile legale mai sus menționate, instanța de apel a apreciat că un terț subachizitor este de rea credință atunci când a cunoscut cuprinsul cărții funciare, din registrul de intrare sau din titlul transmițătorului, neconcordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului sau trebuia să cunoască inexactitatea cuprinsului cărții funciare, dacă la momentul înregistrării cererii sale de înscriere a dreptului real imobiliar era deja înregistrată vreo acțiune prin care s-ar fi contestat conținutul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului sau din cuprinsul cărții funciare rezultă vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală, chiar dacă, în fapt, a renunțat sau a omis să efectueze aceste verificări.

În aceste ipoteze, terțul subdobânditor este prezumat de rea credință, chiar dacă în fapt nu a cunoscut inadvertențele cărții funciare, astfel că este exclus de la beneficiul conferit de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Făcând aplicarea în cauza de față a acestor aspecte teoretice și reținând că nu s-a făcut dovada și nici nu a rezultat promovarea vreunei acțiuni anterior intabulării dreptului de proprietate în favoarea apelantei-pârâte SC M. SRL, Curtea a constatat că examinarea bunei credințe se face prin raportare la titlul transmițătorului, chemata în garanție SC K. SRL, pentru a stabili dacă există și dacă se putea și trebuia să se identifice vreo inadvertență între cuprinsul cărții funciare și situația juridică reală a imobilului.

Așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 08 august 2007, prin care chemata în garanție SC K. SRL a înstrăinat către pârâta SC M. SRL terenul în suprafață de 24.253 mp, situat în tarlaua XX parcela YY, cu nr. cadastral AA-BB-CC-DD, terenul, obiect al înstrăinării, este rezultatul alipirii a patru loturi de teren pe care SC K. SRL le-a dobândit în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare, în care au figurat în calitate de vânzători titulari cărora li s-a reconstituit, lor sau autorilor lor, dreptul de proprietate imobiliară în temeiul legilor fondului funciar.

Din examinarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, care constituie titlul de proprietate înfățișat de pârâtă, rezultă că sunt menționate toate cele patru contracte de vânzare cumpărare, prin care chemata în garanție a dobândit individual cele patru loturi de teren, cu evidențierea istoricului transmisiunilor imobiliare pentru fiecare în parte, până la reconstituirea dreptului real în favoarea fostului proprietar sau a moștenitorilor săi, în temeiul legislației fondului funciar. În egală măsură, se face referire la actul de alipire autentificat din 06 iulie 2007. Analizând mențiunile actului de alipire, Curtea a reținut că terenurile supuse acestei operațiuni sunt reprezentate de următoarele suprafețe: 10.792 mp, 3.500 mp, 5.100 mp, situate în tarlaua XX parcela YY și 4.860 mp, situat în tarlaua ZZ parcela WW, toate aflate în comuna Bolintin Deal, jud. Giurgiu.

Prin art. II din actul de alipire, se arată că vecinătățile și dimensiunile celor patru loturi supuse alipirii sunt cele menționate în contractele de vânzare-cumpărare, iar laturile și vecinătățile lotului de teren ce rezultă în urma alipirii vor fi stabilite de expertul cadastral. Examinând coroborativ clauzele contractului de vânzare cumpărare prin care pârâta a dobândit terenul în litigiu cu cele ale actului de alipire, rezultă că vecinătățile celor patru loturi de teren componente și nici ale lotului de teren rezultat nu sunt indicate, cu precizarea că în titlul de proprietate al pârâtei se specifică că aceste elemente de identificare (dimensiunea și vecinătățile), ale lotului rezultat al alipirii, reies din planul de amplasament și delimitare a imobilului, care constituie anexă la contractul de vânzare-cumpărare.

Față de această situație, instanța a apreciat că, o analiză serioasă și atentă a titlului de proprietate al transmițătoarei SC K. SRL, de natură să se înscrie în categoria unor diligențe normale și absolut necesare pentru clarificarea existenței și limitelor terenului, obiect al vânzării-cumpărării, ar fi impus cu stringență și studierea actelor constatatoare ale transmisiunilor anterioare ale dreptului de proprietate asupra celor patru loturi componente, în speță fiind vorba de contractele de vânzare-cumpărare prin care chemata în garanție SC K. SRL a dobândit loturile de teren respective. Astfel, din contractul de vânzare autentificat din 29 ianuarie 2007, prin care SC K. SRL a cumpărat, pentru prețul de 25.000 de euro, terenul în suprafață de 4.860 mp de la vânzătorii W., Y. și Z., rezultă că terenul se află în tarlaua ZZ, având vecinătățile: la nord canal, la est SC K. SRL, la sud DE și la vest SC K. SRL.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 12 aprilie 2007, chemata în garanție a cumpărat, la prețul de 25.000 euro, terenul în suprafață de 5.100 mp de la AAA., teren situat în tarlaua XX parcela YY, având vecinătățile: la nord BBB., la sud CCC., la Est și la vest DE. În mod similar, terenul în suprafață de 3.500 mp, situat în tarlaua