ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1617/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 2097/119/2008

reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC M.

SA, constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. emisă de pârâta la data

de 13 mai 2008 și obligarea administratorilor de a convoca o nouă A.G.E.A. în

vederea diminuării capitalului social cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin sentința civilă nr. 12 din 28 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte acțiunea formulată

de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, fiind anulată hotărârea A.G.E.A.

a SC M. SA din 13 mai 2008.

În motivarea sentinței, instanța a arătat ca

reclamanta A.V.A.S. deține un număr de 2.365.179 acțiuni la SC M. SA reprezentând

13,4456% din capitalul social.

Prin sentința civilă nr. 888/2006 a

Tribunalului Covasna s-a dispus restituirea în natură a unui imobil, deținut de

pârâta, conform Legii nr. 10/2001.

În cadrul A.G.E.A. din data de 13 mai 2008 a SC

M. SA Sf.Gheorghe a fost adoptată hotărârea, fiind modificat capitalul social în

urma restituirii imobilului cu valoarea expertizată de 409.610 lei, valoarea

contabilă a imobilului fiind de 4.986 lei. Hotărârea astfel adoptată a fost apreciată

ca nelegală, întrucât reducerea capitalului social conform art. 207 din Legea nr.

31/1990, a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Pornind de la dispozițiile legii speciale, A.G.E.A.

din cadrul SC M. SA era datoare să reducă capitalul social, respectiv să

anuleze un număr de acțiuni aparținând A.V.A.S., în limita valorii de 4.987,66

lei, valoarea contabilă a imobilului.

Capătul doi al acțiunii privind obligarea administratorului

să convoace o nouă A.G.E.A. a fost respins ca nefondat, întrucât situația

invocată de reclamantă excede dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva sentinței civile nr. 12/2009 a

Tribunalului Covasna a declarat apel atât reclamanta A.V.A.S. cât și pârâta SC

M. SA, apeluri ce au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 2097/119/2008

pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În motivarea deciziei, instanța de apel a

reținut că apelul A.V.A.S. este nefondat întrucât în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în condiție în care din probatoriul

administrat nu rezultă că cererea sa, în calitate de acționar, de a convoca o

nouă A.G.E.A. a fost refuzată de Consiliul de administrație al SC M. SA.

Apelul pârâtei SC M. SA a fost respins ca nefondat

întrucât modalitatea de reparare a prejudiciului a fost prevăzută prin

dispozitivele legii speciale, derogatorii de la dreptul comun.

Considerând capitalul social ca expresie

valorică a aporturilor asociaților și având în vedere deosebirea față de

patrimoniul societății, valoarea de piață a imobilului restituit nu se reflectă

în capitalul social al societății, astfel că reducerea capitalului social se

poate realiza doar în funcție cu valoarea cu care activul a fost evidențiat în

capitalul social. În condițiile în care nu a avut loc o reevaluare a întregului

patrimoniu cu consecința majorării capitalului social, nu se poate lua în

calcul reevaluarea doar a unei părți din patrimoniu în cazul reducerii

capitalului social.

În legătură cu natura juridică a sancțiunii aplicabile

hotărârii A.G.A., instanța de apel a reținut că motivele privind încălcarea

normelor legale constituie motiv de nulitate absolută și în consecință față de

dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, excepțiile tardivității și

inadmisibilității au fost respinse.

Împotriva deciziei nr. 72 din 25 iunie 2009

au formulat recurs atât A.V.A.S. cât și SC M. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate

de recurenta reclamantă A.V.A.S., întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât

dispozițiile legale menționate nu exclud posibilitatea formulării unei cereri având

ca obiect obligarea administratorilor societății să convoace o nouă A.G.E.A. în

vederea diminuării capitalului social, aceasta au atât mai mult cu cât

Tribunalul Covasna a dispus anularea hotărârea A.G.E.A. a SC M. SA din 13 mai

2008.

Recurenta pârâtă SC M. SA și-a întemeiat

motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta

arată că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine

de natura pricinii, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal.

Eroarea principală rezultă din interpretarea

greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 21 pct.

7 alin. ultim din H.G. nr. 250/2007, fiind necesară o interpretare teleologică

a normelor menționate.

Prin hotărârea A.G.E.A. din 13 august 2008

s-a procedat la anularea acțiunilor deținute de A.V.A.S., cu valoare de 236.517

lei, iar pentru diferența, până la valoarea totală de 409.610 lei, se află pe

rolul Tribunalului Covasna dosar nr. 778/119/2006.

Pierderea unui activ din patrimoniul unei

societăți nu atrage automat diminuarea capitalului social.

De asemenea, acțiunea formulată de A.V.A.S. este

tardivă, întrucât motivele invocate nu atrag nulitatea absolută a hotărârii, A.V.A.S.

având la îndemână dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind

nulitatea relativă și ca urmare acțiunea formulată este inadmisibilă, întrucât

motivele de nulitate invocate nu privesc un interes general, nu au fost

încălcate norme imperative sau prohibitive.

Este evident că prin hotărârea recurată au

fost aplicate greșit dispozițiile legale, motivarea fiind străină de natura

pricinii.

Art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este

o normă cu caracter reparator, care are ca scop ca retrocedarea să afecteze în

primul rând statul. Ca urmare hotărârea A.G.E.A. nu este o simplă formalitate

cu efecte contabile, pentru a o judeca doar din perspectiva contabilă.

Examinând recursurile formulate în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept invocate se constată că recursurile sunt

nefondate.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reglementează două ipoteze respectiv lipsa de temei legal a hotărârii cât și

aplicarea greșită a legii, dar recurenta A.V.A.S. evocând dispozițiile legale  precitate

arată că în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile Legii nr. 119 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990.

Dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990

reglementează condițiile și procedura după care acționarii pot cere convocarea A.G.A.

Astfel, alin. (1) din textul de lege menționat îngăduie unui acționar sau grup

de acționari, care dețin cel puțin 5% din capitalul social, să solicite

organelor competente să convoace A.G.A. Persoanele solicitate nu au dreptul să

refuze efectuarea convocării cerute de acționar în condițiile alin. (1).

Ca urmare, pentru ca administratorii să aibă

obligația convocării A.G.A. în temeiul art. 119 din Legea nr. 31/1990 trebuie

îndeplinite două condiții – să existe o cerere în acest sens, formulată de

acționari; problema ce se solicită a fi supusă adunării generale să fie de

competența acesteia. Numai în cazul în care administratorii nu își îndeplinesc

obligațiile menționate, devin aplicabile dispozițiile art. 119 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 în sensul că, convocarea adunării va putea fi ordonată de

instanța de la sediul societății.

Față de considerentele expuse, se rețin că instanța

de apel a interpretat corect dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

motivul de recurs invocat de A.V.A.S. și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nefiind incident.

Și recursul formulat de recurenta pârâtă SC

M. SA, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

este nefondat.

Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează

trei ipoteze și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată cuprinde

motive străine de natura principii dar în speța de față instanța de apel a

argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., neexistând nicio contrarietate între considerentele hotărârii

sau între acestea și dispozitiv, astfel că nu pot fi primite criticile referitoare

la nemotivarea deciziei atacate, cum nici cele referitoare la motivarea contradictorie.

Invocarea dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 31/1990 privind reducerea

capitalului social a fost făcută în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 care statuează că, după emiterea actului de restituire,

societatea comercială deținătoare va decide reducerea capitalului social,

potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează

situațiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act

juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind

clare și precise dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică

de fapt aplicarea greșită a legii.

Recurenta este în eroare asupra incidenței în

cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancționând

denaturarea sau schimbarea înțelesului unei convenții iar sub acest aspect

soluția este dată cu respectarea cadrului și limitelor procesuale, instanța

pronunțându-se asupra cererii de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. a SC M.

SA în raport de temeiurile de drept indicate în cererea de chemare în judecată.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță.

Astfel, A.V.A.S. este acționar al SC M. SA,

cu un procent de 13,4456% din capitalul social.

Prin sentința civilă nr. 888/2006 a

Tribunalului Covasna s-a dispus restituirea în natură a unui imobil deținut de SC

M. SA. În considerentele sentinței de restituire în natură a imobilului s-a

reținut că potrivit art. 20 pct. 7 din Normele Metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, valoarea de referință a

imobilului este valoare de înregistrare în activul patrimonial al unității

deținătoare de la data intrării în vigoare a legii.

Drept urmare, s-a reținut că A.V.A.S. este

acționar minoritar al SC M. SA iar valoarea acțiunilor deținute de aceasta

(13,4456% din capitalul social) este mai mare decât valoarea corespunzătoare a

imobilului în litigiu. În condițiile în care prin hotărârea de restituire în

natură a bunului s-a reținut în raport de dispozițiile art. 20 pct. 7 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 că valoarea de referință a

imobilului este valoarea înregistrată în activul patrimonial al unității

deținătoare iar valoarea acțiunilor deținute de A.V.A.S. este mai mare decât

valoarea imobilului în litigiu, în mod corect s-a dispus nulitatea hotărârii A.G.E.A.

din 2008, prin care s-a hotărât ca valoare de referință, valoarea de circulație

a imobilului restituit în natură.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

republicată, după emiterea actului de restituire, societatea comercială

deținătoare va decide reducerea capitalului social, potrivit prevederilor Legii

nr. 31/1990, prin diminuarea cotei de participare a statului în mod corespunzător

cu valoarea bunului restituit. Este adevărat că dispozițiile legale evocate nu

stabilesc o valoarea de referință a bunului restituit dar prin Normele

metodologice de aplicare a legii aprobate prin H.G. nr. 498/2003 (în prezent abrogată)

s-a stabilit că valoarea de referință este valoarea de înregistrare în activul

patrimonial al unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii

(dispoziții legale reținute și în sentința civilă nr. 888/2006).

Ca urmare, recurenta pârâtă prin organele de

conducere avea posibilitatea legală de a reduce capitalul social conform art. 207

din Legea nr. 31/1990 cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a legii, instanța de apel dând o

interpretare corectă a legii în raport de considerentele expuse.

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat nulitatea absolută

a hotărârii A.G.E.A. din 2008 fiind adoptată cu fraudarea legii. Prin fraudarea

legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții

legale la încheierea unui act juridic, în scopul de a încălca alte dispoziții

legale imperative. Ca atare motivele de nulitate invocate de recurenta

reclamantă cad sub incidența dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC M. SA Sf. Gheorghe

împotriva deciziei 72 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC M. SA Sf. Gheorghe împotriva

deciziei 72/AP din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.