ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 2006

reclamanții A.E. și M.N. au chemat în judecată pârâta SC S. SRL Târgu Jiu

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună retragerea

reclamanților din cadrul societății pârâte cu obligarea acesteia la plata

contravalorii părților sociale în cadrul societății pârâte cu obligarea

acesteia la plata contravalorii părților sociale reactualizate prin reevaluare,

deținute de către cei doi reclamanți și anume de 5% și respectiv 40%.

De asemenea se solicită

obligarea administratorului societății la plata daunelor materiale produse din

culpa sa ca urmare a activității defectuoase în conducerea firmei în cursul

anului 2005 și prima parte a anului 2006, urmând ca aceste despăgubiri să fie

raportate la contravaloarea părților sociale.

În susținerea cererii

reclamanta A.E. arată că a preluat prin actul adițional din 18 iunie 2003

părțile sociale deținute de către soțul său A.C., iar după decesul soțului au

apărut neînțelegeri între asociații rămași, generate de modul abuziv de

gestionare a intereselor acesteia de către administratorul P.V.

Având în vedere starea

financiară a societății, valoarea părților s-au deteriorat ca urmare a

pierderilor înregistrate, valoarea părților sociale s-a diminuat continuu,

reclamanții menționând că s-a inițiat procedura de excludere a asociatului P.V.,

cerere respinsă prin sentința nr. 215/2005 rămasă irevocabilă.

Prin notele de ședință din 9

iunie 2006, reclamanții arată că prin cele trei capete de cerere nu au înțeles

să fie evaluate și restituite numai părțile sociale în sine, ci să fie realizat

un partaj, prin reevaluarea la zi a patrimoniului social, a mijloacelor fixe și

circulante și la restituirea cotei-părți de contribuție proporțional cu

procentul părților sociale și identificarea prejudiciului creat de P.V. în

perioada 2005 - 2006.

Pârâta prin întâmpinare

arată că prin hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 s-a aprobat retragerea din

societate a celor doi reclamanți, iar cu privire la părțile sociale se

apreciază că este necesară efectuarea unei expertize pentru evaluarea acestora,

după care ceilalți asociați urmează să-și exprime opțiunea pentru preluarea

părților sociale.

Prin sentința nr. 359 din 4

martie 2009, urmare strămutării cauzei Tribunalul Vâlcea a admis cererea

reclamanților M.N. și A.E. în contradictoriu cu SC S. SRL; a fost respins

capătul de cerere privind dispunerea retragerii reclamanților, ca rămasă fără

obiect; au fost împărțite bunurile, potrivit variantei a 7-a. Reclamantei A.E. bunurile

în valoare totală de 3.315.047,10 lei și anume: terenul de 8.070 mp,

identificat conform schițelor depuse la dosar, cu o lungime de 127,97 m pe

latura de nord vecină cu SC A. SA, est – I.P.P., sud – bulevard și lot atribuit

SC S. SRL și vest – lot atribuit SC S. SRL (valoare 1.332.034 lei); terenul de

8.104 mp, cu vecinătăți nord – bulevard, est – P.L., sud – zonă CFR P. și vest –

lot atribuit lui M.I. (valoare 1.337.646,2 lei), gard împrejmuitor în valoare

de 924 lei; imobil – casă de locuit din cărămidă cu învelitoare din țiglă, în suprafață

de 136,6 mp identificată pe schița de la dosar (valoare 1.016.609 lei); un

apartament cu două camere, situat în localitatea Mătăsari, județul Gorj

(valoare 5.562 lei); o mașină automată de debitat în valoare de 7.797,1 lei;

Jeep Grand Cherokee, în valoare de 36.176,24 lei; un încărcător hidraulic în

valoare de 3.250 lei; un tractor în valoare de 7.215 lei, șopronul cu structură

de rezistență metalică și învelitoare din plăci ondulate situat pe terenul de

8.070 mp identificat în schița de la dosar în valoare de 32.028 lei; șopronul

cu structură de rezistență metalică și învelitoare din azbociment situat pe

terenul de 8.070 mp identificat în schița de la dosar în valoare de 25.349 lei

și blocul de locuințe în suprafață de 279 mp situat în Târgu Jiu, județul Gorj,

situat pe terenul de 8.104 mp, așa cum este identificat prin schița de la

dosar, în valoare de 440.504 lei. Reclamanta urmează să primească sultă de

621,10 lei de la societatea pârâtă, în contul sumei de 3.315.659,20 lei ce

reprezintă 40% din capitalul social la data de 30 decembrie 2006.

Reclamantului M.N., i-au

fost atribuite bunuri în valoare totală de 419.252 lei (varianta 7) și anume:

terenul de 2.540 mp cu vecinii: nord – bulevard, est – lot atribuit lui A.E., sud

– zonă CFR P. și vest – F.N., identificat prin schița de la dosar, în valoare

de 419.252,4 lei. Reclamantul va plăti sultă de 24,05 lei către societatea

pârâtă, în contul sumei de 419.227,97 lei ce reprezintă 5% din capitalul social

la 30 decembrie 2006.

Pârâtei SC S. SRL, i-au fost

atribuite bunuri în valoare de 4.387.352,71 lei și anume: terenul de 13.792 mp,

cu vecinii: nord – SC A. SA și lotul atribuit lui A.E., est – lotul atribuit

lui A.E., sud – bulevard și SC D.S. SRL și vest – SC A. SA și SC D.S. SRL, în

valoare de 2.276.508 lei; atelier mecanic în valoare de 453.861 lei situat pe

terenul descris mai sus; baracă metalică în valoare de 16.330 lei situat pe

terenul descris mai sus; clădire sediu în valoare de 575.103 lei situat pe

terenul descris mai sus; grajd împrejmuitor în valoare de 377 lei; hală

industrială în valoare de 1.016.609 lei situat pe terenul descris mai sus;

gospodărie anexă în valoare de 1.358 lei situat pe terenul descris mai sus; o

magazie furaje în valoare de 3.787 lei situat pe terenul descris mai sus și un

drum în valoare de 6.486 lei situat pe terenul sus menționat; două aparate de

sudură, în valoare de câte 3.788,05 lei; un aparat de sudură în valoare de

7.391,02 lei; o mașină de găurit în valoare de 1.217,85 lei, un mecanizat

oxităiere portabil în valoare de 1.829,33 lei, presă mecanică în valoare de

2.465,53 lei; o mașină de găurit în valoare de 808,96 lei, o Dacia Nova în

valoare de 3.457,21 lei, un Ford Mondeo în valoare de 8.664,01 lei, pod rulant

în valoare de 455,72 lei și remorcă basculantă în valoare de 948,27 lei.

Societatea pârâtă va achita o sultă de 612,10 lei către reclamanta A.E. și va

primi o sultă de 24,05 lei de la pârâtul M.N., în contul părților sociale în

procent de 55% din capitalul social.

De asemenea a fost constatat

că schița întocmită de expertul M.M., face parte integrantă din hotărâre.

În fine, a fost respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtului P.V. la plata sumei de 8.728,08

lei, așa cum a fost precizat la termenul din 18 februarie 2009, precum și

capătul de cerere privind raportarea despăgubirilor sus menționate la

contravaloarea părților sociale, ca fiind formulată de persoane fără calitate

procesuală activă; și a fost dispus ca părțile sociale ale asociaților retrași

să fie distribuite celorlalți asociați rămasă în societate, proporțional cu

numărul de părți sociale deținute în cadrul societății pârâte, compensând

cheltuielile de judecată, rămânând ca M.N. să plătească suma de 203,70 lei, iar

pârâta SC S. SRL L suma de 2.188,41 lei către reclamanta A.E., cu acest titlu.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluarea

patrimoniului societății, pentru a se verifica legalitatea actelor de

administrare a societății de către pârâtul P.V. și pentru a face propuneri de

lotizare a bunurilor societății.

Tribunalul a constatat că

expertul a efectuat inițial trei variante de propuneri de lotizare, la care

părțile au avut obiecțiuni, ajungându-se ca în final să se facă alte 4 variante

de lotizare.

După strămutarea cauzei la

Tribunalul Vâlcea au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei, iar cu privire la cererea de retragere s-a invocat excepția

lipsei de obiect ca și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin încheierea din 18

februarie 2009, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active

a reclamanților cu privire la capetele de cerere privind angajarea răspunderii

administratorului P.V., având în vedere dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990;

și a fost respinsă excepția inadmisibilității formulării acțiunii de retragere

a reclamanților din societate și a prematurității cererii de obligare a

societății la plata drepturilor bănești ale reclamanților.

Cu privire la capătul de

cerere privind dispunerea retragerii din societate a celor doi reclamanți, prin

aceeași încheiere, completată ulterior în considerentele sentinței, Tribunalul a

constatat că reclamanții au fost asociați în cadrul SC S. SRL Târgu Jiu,

alături de D.I.L., P.V. și T.N.; că anterior formulării cererii de chemare în

judecată ambii reclamanți au depus cerere de retragere din societate și că în

concluziile orale reclamanții au solicitat să se constate retragerea acestora

din societate și nu dispunerea de către instanță a retragerii acestora, cerere

considerată de Tribunal a fi inadmisibilă deoarece are valoare de modificare a

cererii inițiale, interzisă de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Cu

privire la acest capăt de cerere, Tribunalul a constatat că prin hotărârea A.G.A.

din 5 iunie 2006 a fost aprobată retragerea celor doi reclamanți din societate

și că, în consecință, capătul de cerere prin care a fost solicitat să se decidă

asupra retragerii din societate, a rămas fără obiect.

Cu privire la capetele doi

și trei, relative la angajarea răspunderii administratorilor societății,

tribunalul a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă în

angajarea răspunderii acestora, o astfel de cerere aparținând societății.

Tribunalul a mai constatat

că reclamanții – prin apărător – și personal reclamanta A.E., a solicitat plata

contravalorii părților sociale și că renunță la cererea de atribuire în natură

a bunurilor deoarece nu este de acord cu lotizarea bunurilor; că, părțile nu

s-au înțeles cu privire la drepturile asociaților rămași; că, în raportul de

expertiză contabilă întocmită de expert M.G. a fost stabilită valoarea

patrimoniului conform ultimului bilanț aprobat și cotele părți ce se cuvin

reclamanților ca și variantele de lotizare fizică a patrimoniului, raport care

nu a fost contestat de părți; că, potrivit acestui raport, valoarea capitalului

social este de 8.289.148,25 lei raportat la data de 31 decembrie 2006, dată de

referință solicitată de reclamanți potrivit obiectivului propus la dosar, în

raport de care valoarea cotei părți ce se cuvine asociaților retrași este

inferioară celei rezultate din evaluarea capitalului social din data de 30

iunie 2006; că, relativ la lotizarea bunurilor, inițial reclamanții au

solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii părților sociale, ulterior

modificând-o, la 10 octombrie 2007 solicitând repartizarea în natură a

contravalorii părților sociale, prin atribuirea de teren și construcții; că

renunțarea ulterioară la această modalitate de împărțeală este contrară

dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a fost de

acord cu această modificare a acțiunii.

Relativ la lotizarea

bunurilor, Tribunalul a reținut că societatea pârâtă înțelege să-și continue

activitatea de producție și că, în consecință, pentru realizarea scopului acesteia,

nu se poate dispensa de activele societății legată de activitatea sa și, în

consecință, propunerea de lotizare ce răspunde acestei nevoi a pârâtei, cât și

pretenției reclamantei A.E. de a nu fi obligată la plata unei sulte

împovărătoare, este varianta șapte.

Tribunalul a considerat că

obiecțiunea reclamantei, legată de introducerea imobilului în această variantă,

nu este fondată deoarece acest bun se afla în patrimoniul societății la

momentul partajării, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr. 1621 din

8 martie 2007, rămasă irevocabilă, a fost stabilită calitatea de proprietar a

societății pârâte asupra acestui bun.

În fine, instanța a decis că

părțile sociale ale asociaților retrași vor fi distribuite celorlalți asociați

rămași în societate, proporțional cu numărul părților sociale deținute de

aceștia și că în temeiul art. 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecată

efectuate de părți vor fi compensate parțial, urmând ca reclamantul M.N. să

plătească 230,76 lei, iar pârâta SC S. SRL suma de 2.188,41 lei, către A.E.

Împotriva soluției instanței

de fond au promovat apel reclamanții considerând soluția pronunțată de prima

instanță netemeinică.

Se susține că acțiunea

introductivă referitoare la retragerea celor doi asociați a fost determinată de

neînțelegeri grave cu actuala conducere a societății pârâte reprezentată de

către administratorul P.V., neînțelegeri ce au format și obiectul unei acțiuni

de excludere a acestuia dedusă judecății pe rolul instanțelor de judecată,

aspect ce va fi probat cu documente ce vor fi depuse în apel.

Modul de formulare a

petitelor din cadrul acțiunii a comportat o precizare prin care s-a conturat

cadrul procesual al acțiunii.

Dintre cererile formulate în

acțiune cea mai importantă a fost și rămâne cea referitoare la restituirea

cotei de contribuție la dobândirea capitalului social proporțional cu părțile

sociale deținute de către cei doi reclamanți.

Modul corect de evaluare și

stabilire a acesteia este precizat în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1376

din 17 septembrie 2004 care completează reglementările generale ale Legii nr. 31/1990.

După transferul dosarului la

Tribunalul Vâlcea această instanță nu a mai administrat probe esențiale în

cauză, deoarece acestea fuseseră deja administrate, nefăcând altceva decât să le

interpreteze.

Întrucât Legea nr. 31/1991

prin dispozițiile art. 226 nu a stabilit în concret modalitatea de restituire a

drepturilor ce se cuvin asociatului retras în cazul în care în mod amiabil nu

îi sunt acordate de către societate, situația similară în speța de față, este

firesc ca instanța să aibă în vedere toate posibilitățile procedurale pentru a

acorda o justă și echitabilă despăgubire.

Apelanta reclamantă A.E. a

optat inițial pentru atribuirea de bunuri imobile din patrimoniul societății ca

o soluție de compromis acceptabilă, pentru a nu îngreuna situația financiară a

firmei și pentru ca aceasta să-și continue activitatea.

În acest context societatea

pârâtă prin reprezentanții săi, au manifestat tendința de a atribui anumite

bunuri imobile care în concret nu asigură o despăgubire echitabilă deoarece

valoarea lor economică devine redusă prin utilitatea lor practică și concretă

sau vor să cedeze bunuri litigioase care nici măcar nu au făcut obiectul

expertizei evaluatorii.

Astfel în mod greșit prima

instanță a reținut că nu poate fi primită cererea formulată de către apelanta -

reclamantă A.E. referitoare la restituirea în mod alternativ a cotei de

contribuție sub forma echivalentului bănesc sau sub forma unui lot fizic de

bunuri și în acest context a omologat varianta VII de lotizare solicitată de

către societatea pârâtă.

Este de reținut că la

raportul de expertiză evaluatorie prin care au fost omologate expertizele

tehnice, nu s-au formulat obiecțiuni de către societatea pârâtă în privința

modului de evaluare, aceste critici limitându-se doar la propunerea mai multor

variante de lotizare potrivit solicitărilor părților.

Atribuind varianta 7 de

lotizare la propunerea societății pârâte nu a observat că de fapt aceasta are

caracter extrajudiciar, nefiind realizată de către expertul topo – M.M. ci de o

altă persoană fizică autorizată în lucrări de cadastru.

Instanța face referire în

dispozitiv la schița anexă de la dosar ca făcând parte din varianta nr. 7 însă

această schiță anexă a fost întocmită pentru varianta de lotizare nr. 1

neatribuită, aspect discordant dintre conținutul sentinței și dispozitiv.

Deși s-a susținut argumentat

prin concluziile scrise de ce această variantă de lotizare – nr. 7 nu este

acceptabilă, instanța nu a explicat rațiunile avute în vedere la atribuirea

acestei variante în condițiile în care sunt atribuite apelantei - reclamante A.E.

– bunuri litigioase, respectiv clădire.

Această clădire nu a format

obiectul evaluării patrimoniale realizată prin expertiza efectuată în cauză,

deoarece la data introducerii acțiunii avea un regim juridic neclar aparținând

Consiliului Local Târgu Jiu.

Acest lucru nu a fost negat

de către societatea pârâtă deși nu a pus la dispoziția instanței toate

documentele necesare la data efectuării expertize evaluatorii.

Deși rezulta în mod evident

din sentința civilă nr. 1621 din 8 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Târgu

Jiu în dosarul nr. 4450/318/2006 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.

1444 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Gorj depusă la dosar că de la această dată

construcția respectivă a intrat în patrimoniul firmei și că nu a făcut obiectul

evaluării nefiind înregistrată în contabilitatea firmei la data introducerii

acțiunii, a fost atribuită în lotul apelantei - pârâte A.E.

Legat de acest aspect

soluția de atribuire a acestui bun prin omologarea variantei solicitată de

către societatea pârâtă SC S. SRL este vădit netemeinică și nelegală întrucât

în acest mod apelanta reclamantă primește un bun litigios.

În cazul atribuirii de loturi

fizice potrivit variantei 6 solicitată de către apelantă, erau înlăturate toate

aceste neajunsuri, întrucât societatea pârâtă își continua procedurile de

reglementare al regimului juridic al acestui bun imobil.

La data de 27 mai 2009,

instanța de apel a pus în discuție calificarea căii de atac aplicabilă în

speță, având în vedere dispozițiile art. 266 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Luând în discuție această

excepție instanța a decis că, în speță, calea de atac este recursul și nu

apelul și a trecut la soluționarea cauzei în complet de trei judecători.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 603 din

27 mai 2009 a respins recursul ca nefondat.

Răspunzând criticilor

formulate s-a reținut că noțiunea pentru care instanța de fond a repartizat

bunurile în varianta șapte este justificată, deoarece, în adevăr, în acest fel

se asigură continuitatea activității societății, prin repartizarea bunurilor

necesare și utile, realizării scopului societății și, pe de altă parte, se

evită valorile mari ale sultei, corelativ cu respectarea principiului

repartizării în natură a bunurilor.

S-a mai reținut că prin

toate încheierile de ședință și precizările făcute reclamanții nu au făcut

obiecțiuni cu privire la evaluarea imobilului - bloc de locuințe, ci doar au

solicitat ca acest imobil să fie atribuit în lotul pârâtei.

De asemenea instanța de

recurs a arătat că ulterior reclamanții și-au modificat acțiunea prin cererea

de împărțire a bunurilor în natură, acceptată tacit de pârâtă prin faptul că nu

a ridicat obiecțiuni la această modificare a acțiunii.

Cu petiția înregistrată la

data de 9 iunie 2009, reclamanții au declarat recurs considerând că decizia nr.

603/R-C a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Se consideră că s-au

încălcat prevederile legale privind compunerea completului de judecată în

sensul că la judecată nu a participat numărul de judecători prevăzut de lege,

respectiv doi judecători pentru apel așa cum prevăd dispozițiile art. 54 din

Legea nr. 304/2004.

Astfel, ca urmare a

rămânerii fără obiect a cererii privind retragerea din societate a asociaților

instanța de fond a soluționat numai stabilirea drepturilor asociaților retrași

și împărțirea patrimoniului potrivit dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990.

În mod greșit instanța de

apel a calificat o ca fiind recurs, deoarece art. 226 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 31/1990 republicată prevede calea de atac a recursului numai în cazul

retragerii asociatului în baza unei hotărâri judecătorești, ce nu se regăsește

în speța de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 226 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când

nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive

temeinice, în baza unei hotărâri a Tribunalului supusă numai recursului în

termen de 15 zile de la comunicare.

Principalul capăt de cerere

al acțiunii formulate de reclamanți, respectiv retragerea din societate – capăt

de cerere de care depindea și soluționarea celorlalte capete este întemeiat pe

dispozițiile acestui text de lege.

Ca urmare, hotărârea

pronunțată este supusă numai recursului.

De asemenea, alin. (2) al

aceluiași articol dispune că instanța se va pronunța prin aceiași hotărâre și

cu privire la structura capitalului social.

Alin. (3) al aceluiași

articol prevede expres că totodată instanța va putea stabili și drepturile

asociatului retras, pentru părțile sociale cuvenite.

Din economia textului

precitat, rezultă fără putință de tăgadă că hotărâri care cuprinde dispoziții

referitoare la această normă legală este supusă numai recursului.

Față de cele arătate

excepția invocată de pârâta - intimată urmează a fi admisă și pe cale de

consecință văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

inadmisibilității recursului invocată de intimata - pârâtă SC S. SRL Târgu Jiu.

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamanții A.E. și M.N. împotriva deciziei nr. 603/R-C din

27 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Obligă recurenții -

reclamanți la plata sumei de 18.197 lei cheltuieli către intimata SC S. SRL Târgu

Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.