ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 2006 reclamanții A.E. și M.N. au chemat în judecată pârâta SC S. SRL Târgu Jiu solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună retragerea reclamanților din cadrul societății pârâte cu obligarea acesteia la plata contravalorii părților sociale în cadrul societății pârâte cu obligarea acesteia la plata contravalorii părților sociale reactualizate prin reevaluare, deținute de către cei doi reclamanți și anume de 5% și respectiv 40%. De asemenea se solicită obligarea administratorului societății la plata daunelor materiale produse din culpa sa ca urmare a activității defectuoase în conducerea firmei în cursul anului 2005 și prima parte a anului 2006, urmând ca aceste despăgubiri să fie raportate la contravaloarea părților sociale.

În susținerea cererii reclamanta A.E. arată că a preluat prin actul adițional din 18 iunie 2003 părțile sociale deținute de către soțul său A.C., iar după decesul soțului au apărut neînțelegeri între asociații rămași, generate de modul abuziv de gestionare a intereselor acesteia de către administratorul P.V. Având în vedere starea financiară a societății, valoarea părților s-au deteriorat ca urmare a pierderilor înregistrate, valoarea părților sociale s-a diminuat continuu, reclamanții menționând că s-a inițiat procedura de excludere a asociatului P.V., cerere respinsă prin sentința nr. 215/2005 rămasă irevocabilă.

Prin notele de ședință din 9 iunie 2006, reclamanții arată că prin cele trei capete de cerere nu au înțeles să fie evaluate și restituite numai părțile sociale în sine, ci să fie realizat un partaj, prin reevaluarea la zi a patrimoniului social, a mijloacelor fixe și circulante și la restituirea cotei-părți de contribuție proporțional cu procentul părților sociale și identificarea prejudiciului creat de P.V. în perioada 2005 - 2006. Pârâta prin întâmpinare arată că prin hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 s-a aprobat retragerea din societate a celor doi reclamanți, iar cu privire la părțile sociale se apreciază că este necesară efectuarea unei expertize pentru evaluarea acestora, după care ceilalți asociați urmează să-și exprime opțiunea pentru preluarea părților sociale.

Prin sentința nr. 359 din 4 martie 2009, urmare strămutării cauzei Tribunalul Vâlcea a admis cererea reclamanților M.N. și A.E. în contradictoriu cu SC S. SRL; a fost respins capătul de cerere privind dispunerea retragerii reclamanților, ca rămasă fără obiect; au fost împărțite bunurile, potrivit variantei a 7-a. Reclamantei A.E. bunurile în valoare totală de 3.315.047,10 lei și anume: terenul de 8.070 mp, identificat conform schițelor depuse la dosar, cu o lungime de 127,97 m pe latura de nord vecină cu SC A. SA, est – I.P.P., sud – bulevard și lot atribuit SC S. SRL și vest – lot atribuit SC S. SRL (valoare 1.332.034 lei); terenul de 8.104 mp, cu vecinătăți nord – bulevard, est – P.L., sud – zonă CFR P. și vest – lot atribuit lui M.I.

(valoare 1.337.646,2 lei), gard împrejmuitor în valoare de 924 lei; imobil – casă de locuit din cărămidă cu învelitoare din țiglă, în suprafață de 136,6 mp identificată pe schița de la dosar (valoare 1.016.609 lei); un apartament cu două camere, situat în localitatea Mătăsari, județul Gorj (valoare 5.562 lei); o mașină automată de debitat în valoare de 7.797,1 lei; Jeep Grand Cherokee, în valoare de 36.176,24 lei; un încărcător hidraulic în valoare de 3.250 lei; un tractor în valoare de 7.215 lei, șopronul cu structură de rezistență metalică și învelitoare din plăci ondulate situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schița de la dosar în valoare de 32.028 lei; șopronul cu structură de rezistență metalică și învelitoare din azbociment situat pe terenul de 8.070 mp identificat în schița de la dosar în valoare de 25.349 lei și blocul de locuințe în suprafață de 279 mp situat în Târgu Jiu, județul Gorj, situat pe terenul de 8.104 mp, așa cum este identificat prin schița de la dosar, în valoare de 440.504 lei.

Reclamanta urmează să primească sultă de 621,10 lei de la societatea pârâtă, în contul sumei de 3.315.659,20 lei ce reprezintă 40% din capitalul social la data de 30 decembrie 2006. Reclamantului M.N., i-au fost atribuite bunuri în valoare totală de 419.252 lei (varianta 7) și anume: terenul de 2.540 mp cu vecinii: nord – bulevard, est – lot atribuit lui A.E., sud – zonă CFR P. și vest – F.N., identificat prin schița de la dosar, în valoare de 419.252,4 lei. Reclamantul va plăti sultă de 24,05 lei către societatea pârâtă, în contul sumei de 419.227,97 lei ce reprezintă 5% din capitalul social la 30 decembrie 2006. Pârâtei SC S. SRL, i-au fost atribuite bunuri în valoare de 4.387.352,71 lei și anume: terenul de 13.792 mp, cu vecinii: nord – SC A. SA și lotul atribuit lui A.E., est – lotul atribuit lui A.E., sud – bulevard și SC D.S.

SRL și vest – SC A. SA și SC D.S.

SRL, în valoare de 2.276.508 lei; atelier mecanic în valoare de 453.861 lei situat pe terenul descris mai sus; baracă metalică în valoare de 16.330 lei situat pe terenul descris mai sus; clădire sediu în valoare de 575.103 lei situat pe terenul descris mai sus; grajd împrejmuitor în valoare de 377 lei; hală industrială în valoare de 1.016.609 lei situat pe terenul descris mai sus; gospodărie anexă în valoare de 1.358 lei situat pe terenul descris mai sus; o magazie furaje în valoare de 3.787 lei situat pe terenul descris mai sus și un drum în valoare de 6.486 lei situat pe terenul sus menționat; două aparate de sudură, în valoare de câte 3.788,05 lei; un aparat de sudură în valoare de 7.391,02 lei; o mașină de găurit în valoare de 1.217,85 lei, un mecanizat oxităiere portabil în valoare de 1.829,33 lei, presă mecanică în valoare de 2.465,53 lei; o mașină de găurit în valoare de 808,96 lei, o Dacia Nova în valoare de 3.457,21 lei, un Ford Mondeo în valoare de 8.664,01 lei, pod rulant în valoare de 455,72 lei și remorcă basculantă în valoare de 948,27 lei.

Societatea pârâtă va achita o sultă de 612,10 lei către reclamanta A.E. și va primi o sultă de 24,05 lei de la pârâtul M.N., în contul părților sociale în procent de 55% din capitalul social. De asemenea a fost constatat că schița întocmită de expertul M.M., face parte integrantă din hotărâre. În fine, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului P.V. la plata sumei de 8.728,08 lei, așa cum a fost precizat la termenul din 18 februarie 2009, precum și capătul de cerere privind raportarea despăgubirilor sus menționate la contravaloarea părților sociale, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; și a fost dispus ca părțile sociale ale asociaților retrași să fie distribuite celorlalți asociați rămasă în societate, proporțional cu numărul de părți sociale deținute în cadrul societății pârâte, compensând cheltuielile de judecată, rămânând ca M.N.

să plătească suma de 203,70 lei, iar pârâta SC S. SRL L suma de 2.188,41 lei către reclamanta A.E., cu acest titlu. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluarea patrimoniului societății, pentru a se verifica legalitatea actelor de administrare a societății de către pârâtul P.V. și pentru a face propuneri de lotizare a bunurilor societății. Tribunalul a constatat că expertul a efectuat inițial trei variante de propuneri de lotizare, la care părțile au avut obiecțiuni, ajungându-se ca în final să se facă alte 4 variante de lotizare. După strămutarea cauzei la Tribunalul Vâlcea au fost invocate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar cu privire la cererea de retragere s-a invocat excepția lipsei de obiect ca și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin încheierea din 18 februarie 2009, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capetele de cerere privind angajarea răspunderii administratorului P.V., având în vedere dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990; și a fost respinsă excepția inadmisibilității formulării acțiunii de retragere a reclamanților din societate și a prematurității cererii de obligare a societății la plata drepturilor bănești ale reclamanților. Cu privire la capătul de cerere privind dispunerea retragerii din societate a celor doi reclamanți, prin aceeași încheiere, completată ulterior în considerentele sentinței, Tribunalul a constatat că reclamanții au fost asociați în cadrul SC S. SRL Târgu Jiu, alături de D.I.L., P.V.

și T.N.; că anterior formulării cererii de chemare în judecată ambii reclamanți au depus cerere de retragere din societate și că în concluziile orale reclamanții au solicitat să se constate retragerea acestora din societate și nu dispunerea de către instanță a retragerii acestora, cerere considerată de Tribunal a fi inadmisibilă deoarece are valoare de modificare a cererii inițiale, interzisă de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la acest capăt de cerere, Tribunalul a constatat că prin hotărârea A.G.A. din 5 iunie 2006 a fost aprobată retragerea celor doi reclamanți din societate și că, în consecință, capătul de cerere prin care a fost solicitat să se decidă asupra retragerii din societate, a rămas fără obiect.

Cu privire la capetele doi și trei, relative la angajarea răspunderii administratorilor societății, tribunalul a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă în angajarea răspunderii acestora, o astfel de cerere aparținând societății. Tribunalul a mai constatat că reclamanții – prin apărător – și personal reclamanta A.E., a solicitat plata contravalorii părților sociale și că renunță la cererea de atribuire în natură a bunurilor deoarece nu este de acord cu lotizarea bunurilor; că, părțile nu s-au înțeles cu privire la drepturile asociaților rămași; că, în raportul de expertiză contabilă întocmită de expert M.G.

a fost stabilită valoarea patrimoniului conform ultimului bilanț aprobat și cotele părți ce se cuvin reclamanților ca și variantele de lotizare fizică a patrimoniului, raport care nu a fost contestat de părți; că, potrivit acestui raport, valoarea capitalului social este de 8.289.148,25 lei raportat la data de 31 decembrie 2006, dată de referință solicitată de reclamanți potrivit obiectivului propus la dosar, în raport de care valoarea cotei părți ce se cuvine asociaților retrași este inferioară celei rezultate din evaluarea capitalului social din data de 30 iunie 2006; că, relativ la lotizarea bunurilor, inițial reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii părților sociale, ulterior modificând-o, la 10 octombrie 2007 solicitând repartizarea în natură a contravalorii părților sociale, prin atribuirea de teren și construcții; că renunțarea ulterioară la această modalitate de împărțeală este contrară dispozițiilor art. 132 C. proc.

civ., având în vedere că pârâta nu a fost de acord cu această modificare a acțiunii. Relativ la lotizarea bunurilor, Tribunalul a reținut că societatea pârâtă înțelege să-și continue activitatea de producție și că, în consecință, pentru realizarea scopului acesteia, nu se poate dispensa de activele societății legată de activitatea sa și, în consecință, propunerea de lotizare ce răspunde acestei nevoi a pârâtei, cât și pretenției reclamantei A.E. de a nu fi obligată la plata unei sulte împovărătoare, este varianta șapte. Tribunalul a considerat că obiecțiunea reclamantei, legată de introducerea imobilului în această variantă, nu este fondată deoarece acest bun se afla în patrimoniul societății la momentul partajării, cu atât mai mult cu cât, prin sentința civilă nr. 1621 din 8 martie 2007, rămasă irevocabilă, a fost stabilită calitatea de proprietar a societății pârâte asupra acestui bun.

În fine, instanța a decis că părțile sociale ale asociaților retrași vor fi distribuite celorlalți asociați rămași în societate, proporțional cu numărul părților sociale deținute de aceștia și că în temeiul art. 276 C. proc. civ., cheltuielile de judecată efectuate de părți vor fi compensate parțial, urmând ca reclamantul M.N. să plătească 230,76 lei, iar pârâta SC S. SRL suma de 2.188,41 lei, către A.E. Împotriva soluției instanței de fond au promovat apel reclamanții considerând soluția pronunțată de prima instanță netemeinică. Se susține că acțiunea introductivă referitoare la retragerea celor doi asociați a fost determinată de neînțelegeri grave cu actuala conducere a societății pârâte reprezentată de către administratorul P.V., neînțelegeri ce au format și obiectul unei acțiuni de excludere a acestuia dedusă judecății pe rolul instanțelor de judecată, aspect ce va fi probat cu documente ce vor fi depuse în apel.

Modul de formulare a petitelor din cadrul acțiunii a comportat o precizare prin care s-a conturat cadrul procesual al acțiunii. Dintre cererile formulate în acțiune cea mai importantă a fost și rămâne cea referitoare la restituirea cotei de contribuție la dobândirea capitalului social proporțional cu părțile sociale deținute de către cei doi reclamanți. Modul corect de evaluare și stabilire a acesteia este precizat în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1376 din 17 septembrie 2004 care completează reglementările generale ale Legii nr. 31/1990. După transferul dosarului la Tribunalul Vâlcea această instanță nu a mai administrat probe esențiale în cauză, deoarece acestea fuseseră deja administrate, nefăcând altceva decât să le interpreteze.

Întrucât Legea nr. 31/1991 prin dispozițiile art. 226 nu a stabilit în concret modalitatea de restituire a drepturilor ce se cuvin asociatului retras în cazul în care în mod amiabil nu îi sunt acordate de către societate, situația similară în speța de față, este firesc ca instanța să aibă în vedere toate posibilitățile procedurale pentru a acorda o justă și echitabilă despăgubire. Apelanta reclamantă A.E. a optat inițial pentru atribuirea de bunuri imobile din patrimoniul societății ca o soluție de compromis acceptabilă, pentru a nu îngreuna situația financiară a firmei și pentru ca aceasta să-și continue activitatea. În acest context societatea pârâtă prin reprezentanții săi, au manifestat tendința de a atribui anumite bunuri imobile care în concret nu asigură o despăgubire echitabilă deoarece valoarea lor economică devine redusă prin utilitatea lor practică și concretă sau vor să cedeze bunuri litigioase care nici măcar nu au făcut obiectul expertizei evaluatorii.

Astfel în mod greșit prima instanță a reținut că nu poate fi primită cererea formulată de către apelanta - reclamantă A.E. referitoare la restituirea în mod alternativ a cotei de contribuție sub forma echivalentului bănesc sau sub forma unui lot fizic de bunuri și în acest context a omologat varianta VII de lotizare solicitată de către societatea pârâtă. Este de reținut că la raportul de expertiză evaluatorie prin care au fost omologate expertizele tehnice, nu s-au formulat obiecțiuni de către societatea pârâtă în privința modului de evaluare, aceste critici limitându-se doar la propunerea mai multor variante de lotizare potrivit solicitărilor părților. Atribuind varianta 7 de lotizare la propunerea societății pârâte nu a observat că de fapt aceasta are caracter extrajudiciar, nefiind realizată de către expertul topo – M.M.

ci de o altă persoană fizică autorizată în lucrări de cadastru. Instanța face referire în dispozitiv la schița anexă de la dosar ca făcând parte din varianta nr. 7 însă această schiță anexă a fost întocmită pentru varianta de lotizare nr. 1 neatribuită, aspect discordant dintre conținutul sentinței și dispozitiv. Deși s-a susținut argumentat prin concluziile scrise de ce această variantă de lotizare – nr. 7 nu este acceptabilă, instanța nu a explicat rațiunile avute în vedere la atribuirea acestei variante în condițiile în care sunt atribuite apelantei - reclamante A.E. – bunuri litigioase, respectiv clădire. Această clădire nu a format obiectul evaluării patrimoniale realizată prin expertiza efectuată în cauză, deoarece la data introducerii acțiunii avea un regim juridic neclar aparținând Consiliului Local Târgu Jiu.

Acest lucru nu a fost negat de către societatea pârâtă deși nu a pus la dispoziția instanței toate documentele necesare la data efectuării expertize evaluatorii. Deși rezulta în mod evident din sentința civilă nr. 1621 din 8 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 4450/318/2006 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1444 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Gorj depusă la dosar că de la această dată construcția respectivă a intrat în patrimoniul firmei și că nu a făcut obiectul evaluării nefiind înregistrată în contabilitatea firmei la data introducerii acțiunii, a fost atribuită în lotul apelantei - pârâte A.E. Legat de acest aspect soluția de atribuire a acestui bun prin omologarea variantei solicitată de către societatea pârâtă SC S. SRL este vădit netemeinică și nelegală întrucât în acest mod apelanta reclamantă primește un bun litigios.

În cazul atribuirii de loturi fizice potrivit variantei 6 solicitată de către apelantă, erau înlăturate toate aceste neajunsuri, întrucât societatea pârâtă își continua procedurile de reglementare al regimului juridic al acestui bun imobil. La data de 27 mai 2009, instanța de apel a pus în discuție calificarea căii de atac aplicabilă în speță, având în vedere dispozițiile art. 266 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. Luând în discuție această excepție instanța a decis că, în speță, calea de atac este recursul și nu apelul și a trecut la soluționarea cauzei în complet de trei judecători. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 603 din 27 mai 2009 a respins recursul ca nefondat.

Răspunzând criticilor formulate s-a reținut că noțiunea pentru care instanța de fond a repartizat bunurile în varianta șapte este justificată, deoarece, în adevăr, în acest fel se asigură continuitatea activității societății, prin repartizarea bunurilor necesare și utile, realizării scopului societății și, pe de altă parte, se evită valorile mari ale sultei, corelativ cu respectarea principiului repartizării în natură a bunurilor. S-a mai reținut că prin toate încheierile de ședință și precizările făcute reclamanții nu au făcut obiecțiuni cu privire la evaluarea imobilului - bloc de locuințe, ci doar au solicitat ca acest imobil să fie atribuit în lotul pârâtei. De asemenea instanța de recurs a arătat că ulterior reclamanții și-au modificat acțiunea prin cererea de împărțire a bunurilor în natură, acceptată tacit de pârâtă prin faptul că nu a ridicat obiecțiuni la această modificare a acțiunii.

Cu petiția înregistrată la data de 9 iunie 2009, reclamanții au declarat recurs considerând că decizia nr. 603/R-C a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Se consideră că s-au încălcat prevederile legale privind compunerea completului de judecată în sensul că la judecată nu a participat numărul de judecători prevăzut de lege, respectiv doi judecători pentru apel așa cum prevăd dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304/2004. Astfel, ca urmare a rămânerii fără obiect a cererii privind retragerea din societate a asociaților instanța de fond a soluționat numai stabilirea drepturilor asociaților retrași și împărțirea patrimoniului potrivit dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În mod greșit instanța de apel a calificat o ca fiind recurs, deoarece art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede calea de atac a recursului numai în cazul retragerii asociatului în baza unei hotărâri judecătorești, ce nu se regăsește în speța de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a Tribunalului supusă numai recursului în termen de 15 zile de la comunicare. Principalul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanți, respectiv retragerea din societate – capăt de cerere de care depindea și soluționarea celorlalte capete este întemeiat pe dispozițiile acestui text de lege.

Ca urmare, hotărârea pronunțată este supusă numai recursului. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol dispune că instanța se va pronunța prin aceiași hotărâre și cu privire la structura capitalului social. Alin. (3) al aceluiași articol prevede expres că totodată instanța va putea stabili și drepturile asociatului retras, pentru părțile sociale cuvenite. Din economia textului precitat, rezultă fără putință de tăgadă că hotărâri care cuprinde dispoziții referitoare la această normă legală este supusă numai recursului. Față de cele arătate excepția invocată de pârâta - intimată urmează a fi admisă și pe cale de consecință văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata - pârâtă SC S. SRL Târgu Jiu. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A.E. și M.N. împotriva deciziei nr. 603/R-C din 27 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții - reclamanți la plata sumei de 18.197 lei cheltuieli către intimata SC S. SRL Târgu Jiu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 ianuarie 2010.