ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2038/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, la data de 27 august 2009, sub numărul 4211/105/2009, reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Urlați, a solicitat anularea Hotărârii A.G.E.A., SC V. SA din data de 25 iunie 2010. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este o societate comercială la care A.V.A.S., în calitate de reprezentant al statului deținea un număr de 509.495 acțiuni reprezentând 23,83321 % din capitalul social și că se află în reorganizare judiciară cu continuarea activității și în lichidare parțială a patrimoniului. La data de 25 iunie 2009 a fost adoptată Hotărârea A.G.E.A.

(M. Of. nr. 4183/10.08.2009), prin care s-a hotărât reducerea capitalului social cu suma de 1.273.737,59 lei, reprezentând 509.495 acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și în baza Raportului de evaluare întocmit de P.F.A. C.V., reprezentantul reclamantei votând împotriva reducerii capitalului social, conform procurii nr. P/19319 din 16 iunie 2009, în lipsa mandatului special emis de A.V.A.S. în acest sens. Din raportul de evaluare întocmit la data de 08 mai 2008 a rezultat că imobilele ce fac obiectul reducerii de capital au fost retrocedate începând cu anul 2005, valoarea totală a acestora fiind de 1.711.084 lei, iar aportul S.R.

prin reclamantă la capitalul social fiind de 1.273.737,5 lei, lichidatorul pârâtei neavizând demersurile de reducere a capitalului social. În susținerea cererii, reclamanta a invocat prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 20.7.

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevede că după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. (l) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului, cota de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste diminuându-se în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.

Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a comunicat nici un înscris din care să rezulte modalitatea de restituire a imobilelor în discuție, astfel că în lipsa unei documentații justificative, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, neexistând decizie de restituire în natură în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, de asemenea, a precizat că nu a fost comunicată nicio hotărâre în acest sens a instanței de judecată, astfel că Hotărârea A.G.E.A. SC V. SA de reducere a capitalului social reprezentând întreaga cotă de participație a A.V.A.S.. este lipsită de temei legal. Prin sentința nr. 16 din 16 iunie 2010, Tribunalul Prahova a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reducerea capitalului social al pârâtei s-a făcut motivat de emiterea deciziilor de restituire în natură a imobilelor, cu cota de participare a reclamantei ca reprezentant al statului corespunzătoare valorii bunurilor imobile restituite. Prin decizia nr. 116 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva sentinței nr. 16 din 16 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor a fost adoptată dându-se eficiență chiar dispozițiilor legale contestate și procedându-se la reducerea capitalului social, corespunzător cu valoarea bunurilor imobile restituite.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat argumentele reclamantei referitoare la faptul că hotărârea A.G.E.A. încalcă prevederile art. 21 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 20.7 din H.G. nr. 498/2003. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă, împotriva sentinței primei instanțe, schimbarea acesteia, în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Recursul este nefondat. Este de observat că recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reiterând, însă, aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța acestora față de decizia atacată, recurenta criticând, exclusiv, instanța de fond, pentru pretinsa încălcare de către aceasta a prevederilor art. 21 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 20.7 din H.G. nr. 498/2003, fără a arăta în ce constă eventuala încălcare a acestor dispoziții legale. Depășind menționatul aspect, instanța de recurs urmează să examineze decizia atacată din perspectiva pretinsei încălcări de către instanța de apel a prevederilor art. 21 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 20.7 din H.G. nr. 498/2003. Hotărârea A.G.E.A.

a cărei anulare se solicită are ca obiect reducerea capitalului social al societății pârâte cu suma de 1.273.737,59 lei, reprezentând 509.495 acțiuni, deținute de reclamanta A.V.A.S., constând în cota de participație a reclamantei, instituție de specialitate a administrației publice centrale, corespunzătoare valorii bunurilor imobile ce trebuiau a fi restituite, Așadar, având în vedere pricina dedusă judecății, se constată incidența dispozițiilor art. 21 alin. (l), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o societate comercială la care statul este acționar majoritar vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare, menționatele prevederi fiind aplicabile și în cazul în care o autoritate publică este acționar minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută, după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor,

organele de conducere ale societăților comerciale procedând conform prevederilor Legii nr. 31/1990 la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului, cota de participație a autorității administrației publice diminuându-se în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit. În raport cu evocatele dispoziții legale, este de observat că Raportul de evaluare din data de 08 mai 2008 conchide în sensul că imobilele ce fac obiectul reducerii de capital au fost retrocedate începând cu anul 2005, urmare emiterii deciziilor de restituire în natură a menționatelor bunuri, valoarea acestora echivalând cu cota de participație a reclamantei, ca reprezentant al statului.

Așa fiind, se constată respectarea prevederilor legale anterior arătate, atât de către instanța de fond, cât și de instanța de apel, prin menținerea primei hotărâri, luând în considerare expertiza efectuată pentru evaluarea imobilelor a căror restituire în natură s-a solicitat, cu aplicarea criteriilor legale de evaluare, cu încadrarea valorică a imobilului în valoarea acțiunilor deținute de stat, prin A.V.A.S., la capitalul social al societății pârâte și cu respectarea modalității de restituire a imobilelor, în aplicarea, întocmai, a sus-precizatelor dispoziții ale art. 21 din Legea nr. 10/2001 și, deopotrivă, ale art. 20.7 din H.G.

nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora, obligația de restituire în natură intervine și în cazul în care cota minoritară de capital deținută de stat acoperă valoarea imobilului notificat, elementul de referință fiind valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de la data intrării în vigoare a legii, obligația legală de restituire în natură prevalând asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate, după emiterea deciziei ori dispoziției de restituire, societatea comercială, prin organele sale de conducere, constatând reducerea capitalului social, cerințe legale a căror îndeplinire este confirmată de întocmirea și conținutul Raportului de evaluare ce a constituit suportul adoptării hotărârii A.G.A.

contestată, ce se constată a fi fost luată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mai sus arătate. În concluzie, cum evocatele argumente au condus, deopotrivă, și instanța de apel să pronunțe o hotărâre în respectarea și justa aplicare a precitatelor reglementări, criticile aduse deciziei atacate nu pot fi primite, neavând suport legal. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză. Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 116 din 8 noiembrie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2011.