ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2474/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Reclamantul B.T. în calitate de acționar al SC V.B.G.

SA, a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. și a solicitat să se constate

dreptul său de proprietate asupra cotei de 4,44 % din capitalul social al

societății comerciale, în prezent deținute de pârâtă sau în subsidiar pârâta să

fie obligată să respecte și să execute contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni SO/ 06 din 21 august 2002, în sensul de a-i transmite în proprietate

cota de 4,44 % pentru a-i fi asigurată participarea sa la 70 % din capitalul

social.

Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2154 din 5 iunie

2007, a admis acțiunea reclamantului și a constatat dreptul său de proprietate

asupra unui număr de acțiuni reprezentând 4,44 % din capitalul social al SC V.B.G.

SA, deținute de A.V.A.S., considerând că prin redobândirea suprafeței de teren

în capitalul social al societății comerciale, pârâta era ținută de diminuarea

capitalului social iar reclamantul trebuia să păstreze cota de 70 % dobândită

prin contractul de privatizare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 290 din 29

noiembrie 2007, a admis apelul pârâtei, a anulat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare Tribunalului București, competent teritorial să

soluționeze cauza, în temeiul art. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, Tribunalul București, prin sentința

comercială nr. 5646 din 7 aprilie 2009, a admis acțiunea reclamantului și a

constatat dreptul acestuia asupra unui număr de acțiuni reprezentând 4,44 % din

capitalul social al SC V.B.G. SA.

Instanța de fond a reținut că prin reintroducerea valorii

terenului retrocedat unor terți în capitalul social al SC V.B.G. SA s-a

diminuat cota de participare a celorlalți acționari prin recunoașterea

dreptului A.V.A.S. la cota de 4,44 din capitalul social, deși diminuarea capitalului

social trebuia suportată de pârâtă, păstrând neatinse acțiunile și cotele de

participare.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr.

67 din 3 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, considerând că

divizarea capitalului social în anumite fracțiuni este realizată prin cota din

capital în funcție de care se stabilește și modul de distribuție a beneficiilor

sau de suportare a pierderilor, iar raționamentul pârâtei că numărul de acțiuni

nu e reflectat în cotă de participare la capitalul social este neîntemeiat.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că hotărârea atacată este lipsită

de temei legal, fiind greșit aplicate dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002

și art. 142 din H.G. nr. 577/2002.

Referind asupra situației de fapt, recurenta

precizează ca la data de 1 iulie 1999, prin hotărârea A.G.A. SC V.B.G. SA a

redus capitalul social cu un număr de 18.272 acțiuni, reprezentând valoarea

suprafeței de teren restituită moștenitorilor fostului proprietar, echivalentul

a 4,44 % din capitalul social, hotărâre anulată prin decizia nr. 1819/2002 a

Curții Supreme de Justiție, ce a stabilit ca suprafața de teren restituită

moștenitorilor proprietarului să reprezinte temeiul în baza căruia instituțiile

publice implicate vor repara prejudiciul suferit de societate. Prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni, reclamantul a cumpărat 188.474 acțiuni fără a

fi deposedat de vreuna pentru a putea pretinde procentul de 4,44 % realizat

prin neintroducerea în capitalul social al valorii terenului.

Mai susține recurenta că prin Hotărârea A.G.E.A. din

6 octombrie 2004 SC V.B.G. SA a stabilit cota de 4,44 % din capitalul social ce

revine A.V.A.S., hotărâre care nu a fost contestată, astfel încât prin acțiunea

în constatare se încearcă modificarea hotărârii A.G.E.A., situație inadmisibilă

în condițiile art. 111 C. proc. civ.

Recurenta apreciază că instanțele de fond în mod

greșit au interpretat și prevederile art. 32/4 din Legea nr. 99/1999 întrucât

odată cu ieșirea din patrimoniul societății a unor bunuri imobile restituite

foștilor proprietari, reducerea capitalului se suportă de instituțiile publice

implicate fără a prejudicia pe ceilalți acționari.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce se vor expune:

Prin hotărârea A.G.A. din 1 iulie 1999, SC V.B.G. SA,

a redus capitalul social al societății cu valoarea suprafeței de teren de 2 ha,

restituită foștilor proprietari.

Hotărârea și-a produs efectele până la data de 6

octombrie 2004, când, urmare a deciziei comerciale nr. 1819/2002 a Curții

Supreme de Justiție, s-a statuat asupra reintroducerii valorii terenului în

capitalul social, instituția publică implicată fiind obligată să repare

prejudiciul cauzat de restituirea în natură a imobilelor obținute de societatea

comercială.

Dispoziția instanței supreme a fost dată în

considerarea art. 32

4

alin. (1) din Legea nr. 99/1999.

Prin contractul SO/ 06 din 21 august 2002,

reclamantul a cumpărat de la A.V.A.S. un număr de 188.474 acțiuni, în momentul

în care în patrimoniul societății comerciale încă nu se reintrodusese valoarea

terenului restituit foștilor proprietari, astfel că în mod nejustificat

instanțele de fond, ignorând momentul ieșirii din patrimoniul social al bunului

mobil și momentul reintroducerii valorii acestuia în capitalul social, au

socotit că importantă este cota de participare a fiecărui acționar și nu

numărul de acțiuni dobândite de aceștia.

Instanțele nu au remarcat nici hotărârea A.G.E.A. din

6 octombrie 2004, necontestată de reclamant și care îi recunoștea acestuia calitatea

de acționar în procentul determinat de numărul de acțiuni cumpărate.

Într-un silogism ce pornește de la o premisă falsă,

instanța de apel a considerat că numărul de acțiuni nu este reflectat în cota

de participare la capitalul social.

Reclamantul a cumpărat de la pârâtă 188.474 acțiuni

în condițiile în care societății comerciale îi ieșise din patrimoniu cele 2 ha

de teren, pentru ca pârâta, ulterior, în anul 2004 să reintroducă în capitalul

social valoarea terenurilor prin obligația stabilită de instanțele

judecătorești.

Nu există astfel niciun temei care să-l

îndreptățească pe reclamant să beneficieze de o altă cotă de participare la

capitalul social decât aceea stabilită în raport de numărul de acțiuni

deținute.

Reclamantul nu a fost prejudiciat de micșorarea

capitalului social stabilită prin Hotărârea A.G.A. din 1 iulie 1999 pentru că

el a cumpărat acțiunile de la A.V.A.S. după această operațiune în anul 2002,

când în patrimoniul societății comerciale nu se reintrodusese valoarea

terenului restituit, valoare cu care potrivit art. 12 din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S.

devenea acționar.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva

deciziei comerciale nr. 67 din 3 februarie 2010, ca admite apelul declarat

împotriva sentinței comerciale nr. 5646 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului

București pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 67 din 3 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și în consecință:

Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

comerciale nr. 5646 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, pe care o schimbă în întregime, în sensul că respinge acțiunea

formulată de reclamantul B.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.