ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2007

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC N.T.E. SRL reprezentată

de O.N., asociat unic, a chemat în judecată pe pârâtele SC A.C. SRL și SC A.I.E.

SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea

convenției de asociere în participație din 19 decembrie 1996 și a procesului

verbal de predare primire privind vilele 19 și 21 și a suprafeței de teren de

1895 mp dintre vilele 21 și 20, invocând în drept prevederile art. 975 C. civ.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 5024/2000, a admis acțiunea așa cum a fost

formulată, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială,

care prin decizia nr. 189 din 12 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de pârâta SC A.I.E. SA. Curtea de Apel a reținut că prin soluția de

constatare a nulității convenției de asociere instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ. Tot corect, s-a considerat de

către instanța de apel, a fost reținut și faptul că pârâta SC A.C. SRL nu putea

să dispună printr-un alt contract de asociere, fără acordul reclamantei, de

cele două vile construite din contribuția sa adusă în asociere precum și de

terenul în discuție.

A mai reținut instanța de

apel că prin convenția încheiată de pârâtă la 19 decembrie 1999 cu o altă

societate comercială s-a urmărit reglarea unor relații financiare ale pârâtei

în dauna reclamantei. Curtea de Apel a înlăturat și susținerea în legătură cu

posibilitatea reclamantei de a-și revendica partea sa de 8 vile din cele 14

care s-au construit pentru motivul că 8 dintre acestea care ar fi revenit în

lotul său, au fost vândute de SC A.C. SRL.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC A.I.E. SA București, recurs care

a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4872/2005.

În urma examinării criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, hotărârile

pronunțate în cauză au fost modificate, iar în fond acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că cele două instanțe au

aplicat greșit prevederile art. 948 C. civ., întrucât au suprapus condițiile pentru

valabilitatea convențiilor peste condițiile prevăzute de art. 975 C. civ., care

reglementează acțiunea revocatorie. Constatând că nu au fost analizate drepturile

care se pretinde de reclamantă că au fost fraudate, instanța de recurs a

reținut că potrivit prevederilor convenției nu se putea reține fraudarea

dreptului de proprietate al reclamantului întrucât în afară de convenția de

asociere nu s-a făcut nici o dovadă a acestor drepturi la data judecării

litigiului. Înalta Curte a mai reținut că nu s-a făcut desocotirea pentru prima

asociere încheiată de părți pe termen de un an în urma căreia reclamantul putea

să afle ce drepturi de proprietate a dobândit. Până la desocotire, a mai reținut

instanța de recurs, reclamantul nu avea decât un drept de creanță, născut din

asocierea în participație și, în fine că, nici existența drepturilor de creanță

nu rezultă din vreo desocotire.

Curtea a considerat

întemeiate și criticile în legătură cu vânzarea vilelor pentru motivul că

acestea au fost vândute după încheierea convenției de asociere nr. 337 din 19

decembrie 1996. Cele două vile potrivit instanței de recurs, au fost realizate și

predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii obligațiilor din

asocierea nr. 337 din 19 decembrie 1996 pe măsura contribuției la finanțare din

partea pârâtei SC A.I.E. SA.

Împotriva deciziei

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului a

formulat cerere de revizuire O.N. în calitate de reprezentant legal al

intimatei SC N.T.E. SRL.

Ulterior depunerii cererii

de revizuire întrucât societatea SC N.T.E. SRL a fost radiată, O.N. și-a

însușit cererea de revizuire conform mențiunii de la recurs, așa încât acesta a

solicitat revizuirea deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în nume propriu.

Revizuientul și-a întemeiat

cererea pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în argumentarea cărora a

susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au

cerut și nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, dând mai mult decât s-a

cerut. În argumentarea cererii de revizuire a susținut;

- Recurenta a invocat în

recurs motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și (11) C. proc. civ., și

aplicarea greșită a art. 948 C. civ., iar instanța de recurs a analizat motivul

prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., reținând că recurenta ar fi

invocat interpretarea greșită a convenției de asociere fără să facă aplicarea

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și fără să aibă în vedere că punctele 10 și

11 ale art. 304 erau abrogate.

- Deși obiectul litigiului

l-a constituit nulitatea absolută a convenției de asociere nr. 337 din 19

decembrie 1997 încheiată între cele două pârâte SC A.C. SRL și SC A.I.E. SA și

a procesului verbal din 17 octombrie 1997 de predare a celor două vile și a

terenului, convenție față de care revizuientul se consideră terț fraudat,

instanța de recurs a făcut analiza convenției de asociere nr. 1024 din 3 martie

1996, cu toate că nu fusese investită cu o astfel de cerere și mai mult a făcut

analiza drepturilor care i se cuvin din acea asociere față de care recurenta era

terț. Prin această analiză, revizuientul a considerat că instanța de recurs a

ajuns la o concluzie greșită cum că ar avea un drept de creanță în raport de

convenția nr. 1024/1996 asupra celor două vile deși din art. 9 și actele

adiționale (sub nr. 1469 din 29 decembrie 1999) rezultă dreptul său de

proprietate asupra celor 8 vile din care 6 au și fost transcrise în cartea

funciară, pentru celelalte două vile cu nr. 19 și 21 fiind nevoit să formuleze

acțiunea ce formează obiectul dosarului.

Cererea de revizuire va fi

respinsă pentru următoarele considerente:

întemeiat această cale extraordinară de atac promovată împotriva deciziei nr. 4872

din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin care se dispune că revizuirea unei

hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu

s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât

s-a cerut. Textul enunțat vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în

motivele invocate în susținerea cererii. Pentru argumentarea primei ipoteze,

revizuientul a susținut că instanța de apel a analizat alte motive de

nelegalitate decât cele care au constituit obiect de critică, în recurs, motive

care în opinia sa nu puteau fi examinate întrucât dispozițiile care le reglementau

erau abrogate. În concret, revizuientul  s-a referit la art. 304 pct. 10 și 11 C.

proc. civ.

Critica nu poate fi reținută

întrucât, așa cum revizuientul a remarcat, motivele s-au analizat având în

vedere data promovării recursului (22 martie 2001) și posibilitatea oferită de art.

306 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă aceste dispoziții nu au fost menționate

expres, de a analiza motivele „dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”.

De reținut este și faptul că

acest motiv constituie o aplicare a principiului disponibilității care impune

instanței să se pronunțe asupra obiectului cererilor formulate, respectiv asupra

pretențiilor concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare nu se poate vorbi de extra petita sau minus petita în cazul

prevăzut de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât motivul reținut și

analiza criticilor nu putea să privească decât nelegalitatea soluției, iar

soluția din dispozitiv nu se referă la o pretenție nesolicitată.

de la pct. 3 al cererii se evocă celelalte două ipoteze, minus petita și plus

petita, prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. civ., care nu vor fi reținute

ca întemeiate. După cum se poate observa din considerentele deciziei pronunțate

în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanțele de fond

și apel au aplicat greșit dispozițiile art. 975 C. civ., întrucât au suprapus

condițiile prevăzute de art. 948 C. civ., peste aceste prevederi și le-au

analizat greșit. Faptul că s-au adus argumente care ar putea să nu fie

pertinente motivului de nelegalitate luat în analiză, nu atrage concluzia că instanța

nu s-a pronunțat asupra cererilor deduse judecății sau că a acordat mai mult decât

s-a cerut întrucât această apreciere se face în raport de obiectul cererii

dedusă judecății și de soluția din dispozitiv prin care pe fond, s-a respins acțiunea

având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției de asociere

încheiată sub nr. 337 din 1996.

Din acest punct de vedere al

analizei cerințelor art. 975 C. civ., este de reținut că nu poate fi negat sau

confirmat dreptul de proprietate chiar dacă s-a pornit de la examinarea primei

convenții de asociere în participație nr. 1024/1996 evocată de reclamanta

însăși în susținerea acțiunii.

Singura analiză posibilă

față de obiectul cererii introductive, care s-a păstrat în toate instanțele,

privește numai îndeplinirea condițiilor art. 975 C. civ., pentru promovarea

acestei acțiuni prin care creditorul poate cere desființarea pe cale

judecătorească a unui act încheiat de debitorul său cu scopul de a-și mări

starea de insolvabilitate în condițiile în care creditorul deține o creanță,

certă, lichidă și exigibilă, iar frauda și complicitatea la fraudă este

demonstrată. Prin urmare prin respingerea acțiunii urmare admiterii recursului

nu se poate reține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra obiectului

cererii și nici că s-a dat mai mult decât s-a cerut.

fost formulată împotriva deciziei dată de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin care recursul a fost admis și s-a modificat soluția din apel pentru

greșita aplicare și interpretare a legii (art. 975 și 948 C. civ.). În acest

sens art. 314 C. proc. civ., prevede expres că admiterea recursului se face

numai în scopul aplicării corecte a legii. Deși textul prevede că instanța

supremă hotărăște asupra fondului totuși nu suntem în prezența unei situații în

care se evocă fondul, în sensul de reanalizare a situației de fapt, printr-o rejudecare

a fondului deoarece așa cum s-a arătat mai sus, admiterea recursului se face

numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deplin

stabilite.

fost evocate în notele de concluzii nu se impun a fi analizate întrucât au fost

depuse peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De

altfel din dispozitivul deciziei nu rezultă că instanța de recurs nu a avut în vedere

legitimarea procesuală a revizuientului.

În consecință, față de cele

ce preced cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

a deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, formulată de revizuientul O.N.

Ia act că nu se solicită

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.