ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N.T.E. SRL reprezentată de O.N., asociat unic, a chemat în judecată pe pârâtele SC A.C. SRL și SC A.I.E. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea convenției de asociere în participație din 19 decembrie 1996 și a procesului verbal de predare primire privind vilele 19 și 21 și a suprafeței de teren de 1895 mp dintre vilele 21 și 20, invocând în drept prevederile art. 975 C. civ. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 5024/2000, a admis acțiunea așa cum a fost formulată, soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 189 din 12 februarie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC A.I.E.

SA. Curtea de Apel a reținut că prin soluția de constatare a nulității convenției de asociere instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 948 C. civ. Tot corect, s-a considerat de către instanța de apel, a fost reținut și faptul că pârâta SC A.C. SRL nu putea să dispună printr-un alt contract de asociere, fără acordul reclamantei, de cele două vile construite din contribuția sa adusă în asociere precum și de terenul în discuție. A mai reținut instanța de apel că prin convenția încheiată de pârâtă la 19 decembrie 1999 cu o altă societate comercială s-a urmărit reglarea unor relații financiare ale pârâtei în dauna reclamantei. Curtea de Apel a înlăturat și susținerea în legătură cu posibilitatea reclamantei de a-și revendica partea sa de 8 vile din cele 14 care s-au construit pentru motivul că 8 dintre acestea care ar fi revenit în lotul său, au fost vândute de SC A.C.

SRL. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC A.I.E. SA București, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4872/2005. În urma examinării criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, hotărârile pronunțate în cauză au fost modificate, iar în fond acțiunea a fost respinsă. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că cele două instanțe au aplicat greșit prevederile art. 948 C. civ., întrucât au suprapus condițiile pentru valabilitatea convențiilor peste condițiile prevăzute de art. 975 C. civ., care reglementează acțiunea revocatorie. Constatând că nu au fost analizate drepturile care se pretinde de reclamantă că au fost fraudate, instanța de recurs a reținut că potrivit prevederilor convenției nu se putea reține fraudarea dreptului de proprietate al reclamantului întrucât în afară de convenția de asociere nu s-a făcut nici o dovadă a acestor drepturi la data judecării litigiului.

Înalta Curte a mai reținut că nu s-a făcut desocotirea pentru prima asociere încheiată de părți pe termen de un an în urma căreia reclamantul putea să afle ce drepturi de proprietate a dobândit. Până la desocotire, a mai reținut instanța de recurs, reclamantul nu avea decât un drept de creanță, născut din asocierea în participație și, în fine că, nici existența drepturilor de creanță nu rezultă din vreo desocotire. Curtea a considerat întemeiate și criticile în legătură cu vânzarea vilelor pentru motivul că acestea au fost vândute după încheierea convenției de asociere nr. 337 din 19 decembrie 1996. Cele două vile potrivit instanței de recurs, au fost realizate și predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii obligațiilor din asocierea nr. 337 din 19 decembrie 1996 pe măsura contribuției la finanțare din partea pârâtei SC A.I.E.

SA. Împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului a formulat cerere de revizuire O.N. în calitate de reprezentant legal al intimatei SC N.T.E. SRL. Ulterior depunerii cererii de revizuire întrucât societatea SC N.T.E. SRL a fost radiată, O.N. și-a însușit cererea de revizuire conform mențiunii de la recurs, așa încât acesta a solicitat revizuirea deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în nume propriu. Revizuientul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, dând mai mult decât s-a cerut.

În argumentarea cererii de revizuire a susținut; - Recurenta a invocat în recurs motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și (11) C. proc. civ., și aplicarea greșită a art. 948 C. civ., iar instanța de recurs a analizat motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., reținând că recurenta ar fi invocat interpretarea greșită a convenției de asociere fără să facă aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., și fără să aibă în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304 erau abrogate. - Deși obiectul litigiului l-a constituit nulitatea absolută a convenției de asociere nr. 337 din 19 decembrie 1997 încheiată între cele două pârâte SC A.C. SRL și SC A.I.E.

SA și a procesului verbal din 17 octombrie 1997 de predare a celor două vile și a terenului, convenție față de care revizuientul se consideră terț fraudat, instanța de recurs a făcut analiza convenției de asociere nr. 1024 din 3 martie 1996, cu toate că nu fusese investită cu o astfel de cerere și mai mult a făcut analiza drepturilor care i se cuvin din acea asociere față de care recurenta era terț. Prin această analiză, revizuientul a considerat că instanța de recurs a ajuns la o concluzie greșită cum că ar avea un drept de creanță în raport de convenția nr. 1024/1996 asupra celor două vile deși din art. 9 și actele adiționale (sub nr. 1469 din 29 decembrie 1999) rezultă dreptul său de proprietate asupra celor 8 vile din care 6 au și fost transcrise în cartea funciară, pentru celelalte două vile cu nr. 19 și 21 fiind nevoit să formuleze acțiunea ce formează obiectul dosarului.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente: 1. Revizuientul și-a întemeiat această cale extraordinară de atac promovată împotriva deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin care se dispune că revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul enunțat vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în motivele invocate în susținerea cererii. Pentru argumentarea primei ipoteze, revizuientul a susținut că instanța de apel a analizat alte motive de nelegalitate decât cele care au constituit obiect de critică, în recurs, motive care în opinia sa nu puteau fi examinate întrucât dispozițiile care le reglementau erau abrogate.

În concret, revizuientul s-a referit la art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. Critica nu poate fi reținută întrucât, așa cum revizuientul a remarcat, motivele s-au analizat având în vedere data promovării recursului (22 martie 2001) și posibilitatea oferită de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă aceste dispoziții nu au fost menționate expres, de a analiza motivele „dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304”. De reținut este și faptul că acest motiv constituie o aplicare a principiului disponibilității care impune instanței să se pronunțe asupra obiectului cererilor formulate, respectiv asupra pretențiilor concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare nu se poate vorbi de extra petita sau minus petita în cazul prevăzut de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., întrucât motivul reținut și analiza criticilor nu putea să privească decât nelegalitatea soluției, iar soluția din dispozitiv nu se referă la o pretenție nesolicitată. 2. Prin motivul de revizuire de la pct. 3 al cererii se evocă celelalte două ipoteze, minus petita și plus petita, prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. civ., care nu vor fi reținute ca întemeiate. După cum se poate observa din considerentele deciziei pronunțate în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanțele de fond și apel au aplicat greșit dispozițiile art. 975 C. civ., întrucât au suprapus condițiile prevăzute de art. 948 C. civ., peste aceste prevederi și le-au analizat greșit.

Faptul că s-au adus argumente care ar putea să nu fie pertinente motivului de nelegalitate luat în analiză, nu atrage concluzia că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor deduse judecății sau că a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât această apreciere se face în raport de obiectul cererii dedusă judecății și de soluția din dispozitiv prin care pe fond, s-a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției de asociere încheiată sub nr. 337 din 1996. Din acest punct de vedere al analizei cerințelor art. 975 C. civ., este de reținut că nu poate fi negat sau confirmat dreptul de proprietate chiar dacă s-a pornit de la examinarea primei convenții de asociere în participație nr. 1024/1996 evocată de reclamanta însăși în susținerea acțiunii.

Singura analiză posibilă față de obiectul cererii introductive, care s-a păstrat în toate instanțele, privește numai îndeplinirea condițiilor art. 975 C. civ., pentru promovarea acestei acțiuni prin care creditorul poate cere desființarea pe cale judecătorească a unui act încheiat de debitorul său cu scopul de a-și mări starea de insolvabilitate în condițiile în care creditorul deține o creanță, certă, lichidă și exigibilă, iar frauda și complicitatea la fraudă este demonstrată. Prin urmare prin respingerea acțiunii urmare admiterii recursului nu se poate reține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra obiectului cererii și nici că s-a dat mai mult decât s-a cerut. 3. Cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care recursul a fost admis și s-a modificat soluția din apel pentru greșita aplicare și interpretare a legii (art. 975 și 948 C. civ.).

În acest sens art. 314 C. proc. civ., prevede expres că admiterea recursului se face numai în scopul aplicării corecte a legii. Deși textul prevede că instanța supremă hotărăște asupra fondului totuși nu suntem în prezența unei situații în care se evocă fondul, în sensul de reanalizare a situației de fapt, printr-o rejudecare a fondului deoarece așa cum s-a arătat mai sus, admiterea recursului se face numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deplin stabilite. 4. Celelalte motive care au fost evocate în notele de concluzii nu se impun a fi analizate întrucât au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De altfel din dispozitivul deciziei nu rezultă că instanța de recurs nu a avut în vedere legitimarea procesuală a revizuientului.

În consecință, față de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 4872 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, formulată de revizuientul O.N. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.