ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1022/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București la data de 5 decembrie 2000 sub nr. 10425, reclamanta, SC E.H. SRL București, a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA București, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a activului vilei A. situată în Costinești și la plata de daune cominatorii, în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației sus-precizată. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă faptul că, la 14 mai 1999, a fost încheiat între cele două societăți comerciale contractul de asociere în participațiune nr. 230, având ca obiect exploatarea în comun a activului vilei A. cu profil de cazare având o capacitate de 22 de locuri, perioada contractului fiind de 5 ani.

Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a realizat investiții importante și a înțeles să beneficieze de facilitățile prevăzute de Legea nr. 133/1999. La data de 1 aprilie 2000, pârâta, în A.G.A., a fost de acord cu vânzarea cu plata în rate a activului menționat mai sus, stabilind și prețul de pornire, însă, ulterior, aceasta a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința nr. 8635 de la 20 decembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC E.H. SRL și a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu privire la activul vilelor A.; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a sentinței de față.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. i), alin. (2) și (3), precum și art. 14 din Legea nr. 133/1999, coroborate cu art. 1073 – 1075 C. civ., considerând întemeiată acțiunea reclamantei, iar privitor la acordarea daunelor cominatorii, acestea din urmă, apreciază prima instanță, constituie un mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâta SC B.T.T. SA București. Prin decizia nr. 909 din 25 mai 2001, secția comercială a Curții de Apel București, a admis apelul pârâtei SC B.T.T. SA și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 138/2000, reține că sentința apelată este greșită, din materialul probator rezultând că reclamanta a acționat la încheierea contractului de asociere nu cu intenția directă și nemijlocită de a presta serviciile menționate, ci cu aceea de a cumpăra activele imobiliare dobândite în folosință, așa fiind, contractul de asociere neputând constitui un temei, în sensul cerut de lege, pentru a fundamenta vânzarea activelor menționate. Totodată, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 133/1999, beneficiază de prevederile acesteia I.M.M.-urile care realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane euro, or, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC E.H. SRL București, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 – 9 C. proc. civ. Recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului se constată că, prin contractul de asociere nr. 230 din 14 mai 1999, reclamanta s-a asociat cu pârâta în scopul exploatării activelor vilei A. amplasate în Costinești. Reclamanta și-a asumat lucrări de investiții prin contractul încheiat pe care și le-a executat întocmai. La 1 aprilie 2000, pârâta SC B.T.T. SA, prin hotărârea A.G.A. nr. 1, și-a însușit aportul de evaluare a activelor asociate și a încuviințat prețul de vânzare, fiind de acord cu înstrăinarea acestor active către reclamantă, F.P.S.-ul, prin reprezentantul său în A.G.A,.

conform adresei nr. 442 din 5 aprilie 2000, și-a exprimat acordul pentru vânzarea cu plata în rate a activului către reclamantă la prețul stabilit în A.G.A., și anume, 307.915.000 lei, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999. Potrivit art. 12 alin. (2) din actul normativ sus-evocat, pârâta era obligată ca, în termen de 90 de zile de la data cererii reclamantei, să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru activul ce face obiectul contractului de asociere, obligație legală pe care pârâta nu și-a îndeplinit-o.

Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, aceasta nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, întrucât, pentru a nu realiza o îmbogățire fără justă cauză, creditorul va restitui debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, putând păstra numai suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit datorită întârzierii executării sau celui cauzat prin neexecutarea în natură a obligației. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Curtea urmează a primi criticile aduse de reclamantă deciziei recurate ca fiind legale și temeinice și, în consecință, va dispune în sensul admiterii recursului reclamantei, modificării deciziei atacate și respingerii, ca nefondat, a apelului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta, SC E.H. SRL București, împotriva deciziei nr. 909 din 25 mai 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, modifică decizia atacată și respinge apelul pârâtei SC B.T.T. SA București ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 martie 2004.