ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5706/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A.A.P.P.S. prin S.R.P.T. București a chemat în judecată pe pârâtul S.F., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 235.660.910 lei, reprezentând penalități de întârziere în executarea contractelor de cazare și prestări servicii hoteliere. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 798 din 20 ianuarie 2004 a admis în parte acțiunea obligând pe pârât la 167.078.849 lei penalități de întârziere și la 15.784.654 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că părțile au încheiat contracte de cazare și prestări servicii, pârâtul închiriind vila până la data de 6 aprilie 2001 și plătind cu întârziere facturile emise așa încât penalitățile calculate, de expertiza M.G., în conformitate cu art. 6 din contract s-au ridicat la suma de 167.078.849 lei Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 144 din 25 februarie 2005, a admis apelul reclamantei a schimbat în parte sentința atacată obligându-l pe pârât și la plata sumei de 23.402.327 lei. Instanța de apel a considerat că expertiza a greșit compensând garanția depusă de pârât, cu plata penalităților pe lunile ianuarie și februarie 2000, întrucât nu erau condițiile prevăzute de art. 1144 C. civ., precum și atunci când a redus T.V.A.

- ul de la calculul sumei datorate, însă pentru perioada 1 februarie – 5 aprilie 2000, când raporturile părților s-au desfășurat în temeiul tacitei relocațiuni, instanța de fond întemeiat nu a acordat penalități. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de apel a greșit neacordând suma de 45.113.764 lei cu titlu de penalități întrucât contractul încheiat între părți nu are o reglementare proprie iar prelungirea tacită a însemnat o aplicare a regulilor ce guvernează locațiunea. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prin contract, părțile au convenit ca pârâtul să beneficieze de servicii de cazare și alte prestații pentru vila pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 1 martie 1999, contra plății sumei de 1610,40 dolari S.U.A.

ce se va face la 30 zile de la emiterea facturii după care curg penalitățile de 0,25 % pe fiecare zi de întârziere (art. 5 și 7 din contract). La sfârșitul perioadei în care s-au produs efectele, respectiv 1 martie 2000, părțile au continuat tacit executarea contractului. Contractul încheiat între părți este într-adevăr un contract nenumit, însă el capătă caracterul unui contract de locațiune, reclamanta obligându-se să asigure pârâtului folosința temporară a lucrului, in schimbul unei sume de bani determinate. Dacă după expirarea termenului convenit de părți locatarul rămâne în folosința lucrului fără ca locatorul să-l împiedice, contractul se consideră reînnoit, cu toate că părțile nu au convenit expres la aceasta.

Deși locațiunea se consideră a avea loc în condițiile primului contract, aceasta pierde termenul pentru care s-a încheiat și stipulațiile privind garanțiile pentru executare și evaluarea convențională a vreunui prejudiciu. Instanța de apel, analizând astfel judicios raportul juridic dedus judecății, stabilind că lipsa unui înscris care să exprime voința părților de a evalua prejudiciul printr-o clauză penală, nu poate fi prezumată dincolo de limitele contractului, așa încât pentru perioada 1 martie – 5 aprilie 2000 contractul nu este supus regulilor prevăzute de art. 1066 C. civ. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 144 din 25 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S., prin S.R.P.T. București, împotriva deciziei nr. 144 din 25 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.