ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 05 decembrie 2000 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC E.G.H. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.T.T. SA, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 și A8”, situat în Costinești și la plata de daune cominatorii în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației. Prin sentința civilă nr. 8635 din 20 decembrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea și, în consecință, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A - A7 și A8", sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999 (în realitate, nr. y din 14 mai 1999 - s.n.), cu privire la activul „Vilele A. - A7 și A8", că reclamanta a realizat investițiile asumate prin contract, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a fost de acord cu vânzarea activului către reclamantă, însușindu-și raportul de evaluare și încuviințând prețul de vânzare. A mai reținut tribunalul că, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 133/1999, pârâta era obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce făcea obiectul contractului de asociere în participațiune, în termen de 90 de zile de la solicitarea reclamantei în acest sens.

În continuare, prima instanță a evocat dispozițiile art. 12 și art. 14 din Legea nr. 133/1999 și art. 1073-1075 C. civ., în raport de care a reținut că acțiunea este întemeiată, apreciind totodată că se impune și acordarea daunelor cominatorii, ca mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația. Împotriva acestei sentințe, SC B.T.T. SA a declarat apel. Prin Decizia civilă nr. 909 din 25 mai 2000, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea. Pentru a decide astfel, instanța de apel, notând că apelul nu a fost motivat, a procedat potrivit dispozițiilor art. 292 C.proc.civ, pronunțându-se asupra fondului numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Astfel, re-apreciind motivele invocate în acțiune, în raport de actele existente la dosar, curtea de apel a apreciat că sentința atacată este greșită, reținând, în esență, că din cronologia evenimentelor rezultă că reclamanta, cunoscând iminența apariției Legii nr. 133/1999, a încheiat contractul de asociere în participațiune, nu cu intenția directă și nemijlocită de a presta serviciile menționate, ci cu aceea de a cumpăra activele imobiliare dobândite în folosință; așa fiind, a apreciat caracterul nelicit al cauzei pe care s-a fundamentat contractul de asociere, care astfel, nu poate constitui un temei, în sensul cerut de lege, pentru vânzarea activului. Totodată, a reținut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 133/1999, beneficiază de prevederile acesteia I.M.M.-urile care realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane euro, or în cauză, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.

Împotriva acestei decizii, SC E.G.H. SRL a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea acesteia, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea, în temeiul art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1022 din 17 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul și a modificat decizia atacată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. B.T.T. S.A împotriva sentinței civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, pronunțate de Tribunalul București, secția comercială. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999, cu privire la activul „Vilele A. - A7 și A8", că reclamanta a realizat investițiile asumate prin contract, iar prin hotărârea A.G.A.

nr. 1 din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a fost de acord cu vânzarea activului către reclamantă, însușindu-și raportul de evaluare și încuviințând prețul de vânzare. Totodată, a reținut că, potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, pârâta era obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce făcea obiectul contractului de asociere în participațiune, în termen de 90 de zile de la solicitarea reclamantei în acest sens, obligație legală pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o.

Cu privire la acordarea daunelor cominatorii, instanța de recurs a reținut că aceasta nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor de către creditor nu este decât provizorie, întrucât pentru a nu realiza o îmbogățire fără justă cauză, creditorul va restitui debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii, putând păstra numai suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit datorită întârzierii executării sau celui cauzat prin neexecutarea în natură a obligației. Împotriva acestei decizii, SC B.T.T. SA a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., solicitând schimbarea sa în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În argumentarea motivului de revizuire invocat, autoarea căii de atac a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului, arătând că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate instituite de art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., respectiv existența unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Astfel, a arătat că decizia atacată este pronunțată în recurs și evocă fondul și că, urmare a admiterii recursului, a rămas definitivă și irevocabilă sentința primei instanțe, prin care a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 și A8". Totodată, a arătat că prin sentința penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost anulat contractul de asociere în participațiune în raport de care a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Or, contractul de asociere în participațiune era o condiție esențială pentru ca reclamanta să beneficieze de dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999.

În ce privește termenul de revizuire, a arătat că acesta începe să curgă, în condițiile art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., de la data comunicării adresei Judecătoriei Sectorului 1 București - Biroul Executări Penale - 03 iulie 2014. Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs care evocă fondul se poate cere dacă aceasta s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Trebuie însă subliniat că pentru a se admite revizuirea, nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals, ci este necesar ca el să fi fost determinant pentru pronunțarea hotărârii atacate, în sensul că, în lipsa lui, soluția ar fi fost alta.

În speță, s-a solicitat revizuirea hotărârii prin care a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 909 din 25 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a fost modificată, în sensul că a fost respins apelul declarat de SC B.T.T.

SA împotriva sentinței civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, prin care Tribunalul București, secția comercială, a obligat această parte, în baza art. 12 din Legea nr. 133/1999, să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 și A8", sub sancțiunea plății unor daune cominatorii; revizuenta a invocat drept motiv de revizuire constatarea caracterului fals și anularea contractului de asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999. Cum, potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de asociere în participațiune încheiat cu societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome trebuiau vândute deținătorului, la solicitarea acestuia, instanța supremă apreciază că existența contractului de asociere în participațiune sus-menționat a fost determinantă în pronunțarea soluției prin care SC B.T.T.

SA a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7 și A8". În acest context, Înalta Curte notează că prin sentința penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180 din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus, printre altele, anularea contractului de asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999. S-a reținut că procesele-verbale ale ședințelor Consiliului de Administrație și Adunării Generale a Acționarilor SC B.T.T. SA precum și hotărârile acestor organisme de conducere, care au stat la baza încheierii unor contracte de asociere în participațiune, printre care și contractul nr. x din 14 mai 1999, au fost falsificate, astfel că instanța penală a anulat atât actele juridice sus-menționate, cât și contractele de asociere în participațiune încheiate în baza acestora.

Or, așa cum s-a reținut și în precedent, contractul de asociere în participațiune din 14 mai 1999 a fost determinant în darea hotărârii atacate, întrucât obligația legală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare se fundamenta tocmai pe existența acestuia. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea de revizuire și va schimba în tot decizia atacată, în sensul că va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC E.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul SC B.T.T. SA împotriva Deciziei nr. 1022 din 17 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 6090/2001. Schimbă în tot decizia atacată, în sensul că: Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC E.G.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.