ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2015

Asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05

decembrie 2000 pe rolul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC

E.G.H. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. B.T.T. SA, solicitând obligarea

acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A.

- A7 și A8”, situat în Costinești și la plata de daune cominatorii în sumă de

500.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.

Prin sentința civilă nr. 8635 din 20

decembrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea și,

în consecință, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contractul de

vânzare-cumpărare a activului „Vilele A - A7 și A8", sub sancțiunea plății

unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a

sentinței.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x

din 14 mai 1999 (în realitate, nr. y din 14 mai 1999 - s.n.), cu privire la

activul „Vilele

A. - A7 și A8", că reclamanta a

realizat investițiile asumate prin contract, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 1

din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a fost de acord cu vânzarea activului către

reclamantă, însușindu-și raportul de evaluare și încuviințând prețul de

vânzare.

A mai

reținut tribunalul că, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 133/1999,

pârâta era obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce

făcea obiectul contractului de asociere în participațiune, în termen de 90 de

zile de la solicitarea reclamantei în acest sens.

În continuare,

prima instanță a evocat dispozițiile art. 12 și art. 14 din Legea nr. 133/1999

și art. 1073-1075 C. civ., în raport de care a reținut că acțiunea este

întemeiată, apreciind totodată că se impune și acordarea daunelor cominatorii,

ca mijloc juridic de constrângere a debitorului de a-și executa în natură

obligația.

Împotriva acestei sentințe, SC B.T.T.

SA a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 909 din 25 mai

2000, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și a

schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată

acțiunea.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel, notând că apelul nu a fost motivat, a procedat

potrivit dispozițiilor art. 292 C.proc.civ, pronunțându-se asupra fondului

numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Astfel, re-apreciind motivele invocate

în acțiune, în raport de actele existente la dosar, curtea de apel a apreciat

că sentința atacată este greșită, reținând, în esență, că din cronologia

evenimentelor rezultă că reclamanta, cunoscând iminența apariției Legii nr. 133/1999,

a încheiat contractul de asociere în participațiune, nu cu intenția directă și

nemijlocită de a presta serviciile menționate, ci cu aceea de a cumpăra

activele imobiliare dobândite în folosință; așa fiind, a apreciat caracterul

nelicit al cauzei pe care s-a fundamentat contractul de asociere, care astfel,

nu poate constitui un temei, în sensul cerut de lege, pentru vânzarea

activului.

Totodată, a reținut că, potrivit art. 4

alin. (4) din Legea nr. 133/1999, beneficiază de prevederile acesteia

I.M.M.-urile care realizează o cifră de afaceri anuală echivalentă cu până la 8

milioane euro, or în cauză, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.

Împotriva acestei decizii, SC E.G.H.

SRL a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea acesteia, în temeiul art.

304 pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea, în temeiul art. 304 pct.

6-9 C. proc. civ.

Prin

decizia nr. 1022 din 17 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a admis recursul și a modificat decizia atacată, în sensul că a

respins ca nefondat apelul declarat de S.C. B.T.T. S.A împotriva sentinței

civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, pronunțate de Tribunalul București, secția

comercială.

Pentru a

decide astfel, Înalta Curte a reținut că părțile au încheiat contractul de

asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999, cu privire la activul „Vilele

A. - A7 și A8", că reclamanta a realizat investițiile asumate prin

contract, iar prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 01 aprilie 2000, SC B.T.T. SA a

fost de acord cu vânzarea activului către reclamantă, însușindu-și raportul de

evaluare și încuviințând prețul de vânzare.

Totodată,

a reținut că, potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, pârâta era obligată să

încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului ce făcea obiectul

contractului de asociere în participațiune, în termen de 90 de zile de la

solicitarea reclamantei în acest sens, obligație legală pe care aceasta nu și-a

îndeplinit-o.

Cu

privire la acordarea daunelor cominatorii, instanța de recurs a reținut că

aceasta nu este condiționată de existența vreunui prejudiciu, iar încasarea lor

de către creditor nu este decât provizorie, întrucât pentru a nu realiza o

îmbogățire fără justă cauză, creditorul va restitui debitorului sumele încasate

cu titlu de daune cominatorii, putând păstra numai suma corespunzătoare valorii

prejudiciului pe care l-a suferit datorită întârzierii executării sau celui

cauzat prin neexecutarea în natură a obligației.

Împotriva

acestei decizii, SC B.T.T. SA a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., solicitând schimbarea sa în tot, în

sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În argumentarea motivului de revizuire

invocat, autoarea căii de atac a reiterat situația de fapt și istoricul

litigiului, arătând că, în speță, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

instituite de art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., respectiv existența

unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul unui înscris

declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Astfel,

a arătat că decizia atacată este pronunțată în recurs și evocă fondul și că,

urmare a admiterii recursului, a rămas definitivă și irevocabilă sentința

primei instanțe, prin care a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare

a activului „Vilele A. - A7 și A8".

Totodată,

a arătat că prin sentința penală nr. 2076 din 09 octombrie 2006, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 180

din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

anulat contractul de asociere în participațiune în raport de care a fost

obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare.

Or,

contractul de asociere în participațiune era o condiție esențială pentru ca

reclamanta să beneficieze de dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

133/1999.

În ce privește termenul de revizuire,

a arătat că acesta începe să curgă, în condițiile art. 324 alin. (1) pct. 3 C.

proc. civ., de la data comunicării adresei Judecătoriei Sectorului 1 București

- Biroul Executări Penale - 03 iulie 2014.

Analizând cererea de revizuire, în

raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 4 teza a II-a C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 4

teza a II-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de

recurs care evocă fondul se poate cere dacă aceasta s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Trebuie însă subliniat că pentru a se

admite revizuirea, nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals, ci

este necesar ca el să fi fost determinant pentru pronunțarea hotărârii atacate,

în sensul că, în lipsa lui, soluția ar fi fost alta.

În speță, s-a solicitat revizuirea

hotărârii prin care a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr.

909 din 25 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a

fost modificată, în sensul că a fost respins apelul declarat de SC B.T.T. SA

împotriva sentinței civile nr. 8635 din 20 decembrie 2000, prin care Tribunalul

București, secția comercială, a obligat această parte, în baza art. 12 din Legea

nr. 133/1999, să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A.

- A7 și A8", sub sancțiunea plății unor daune cominatorii; revizuenta a

invocat drept motiv de revizuire constatarea caracterului fals și anularea

contractului de asociere în participațiune nr. x din 14 mai 1999.

Cum,

potrivit art. 12 din Legea nr. 133/1999, activele disponibile utilizate de

întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de asociere în

participațiune încheiat cu societățile comerciale și companiile naționale cu

capital majoritar de stat, precum și cu regiile autonome trebuiau vândute

deținătorului, la solicitarea acestuia,

instanța supremă

apreciază că existența contractului de asociere în participațiune sus-menționat

a fost determinantă în pronunțarea soluției prin care SC B.T.T. SA a fost

obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului „Vilele A. - A7

și A8".

În acest

context, Înalta Curte notează că prin sentința penală nr. 2076 din 09 octombrie

2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 180 din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

s-a dispus, printre altele, anularea contractului de asociere în participațiune

nr. x din 14 mai 1999.

S-a

reținut că procesele-verbale ale ședințelor Consiliului de Administrație și

Adunării Generale a Acționarilor SC B.T.T. SA precum și hotărârile acestor

organisme de conducere, care au stat la baza încheierii unor contracte de

asociere în participațiune, printre care și contractul nr. x din 14 mai 1999,

au fost falsificate, astfel că instanța penală a anulat atât actele juridice

sus-menționate, cât și contractele de asociere în participațiune încheiate în

baza acestora.

Or, așa

cum s-a reținut și în precedent, contractul de asociere în participațiune din 14

mai 1999 a fost determinant în darea hotărârii atacate, întrucât obligația

legală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare se fundamenta tocmai pe

existența acestuia.

Având în

vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite

cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 327 alin.

(1) C. proc. civ., va admite cererea de revizuire și va schimba în tot decizia

atacată, în sensul că va respinge ca nefondat recursul declarat de

recurenta-reclamantă SC E.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată

de revizuentul SC B.T.T. SA împotriva Deciziei nr. 1022 din 17 martie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

nr. 6090/2001.

Schimbă în tot decizia atacată, în

sensul că:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurenta-reclamantă SC E.G.H. SRL împotriva Deciziei nr. 909 din 25 mai 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

16 ianuarie 2015.