ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8146/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 363 din 27

martie 2007 a Tribunalului Bihor a fost respinsă acțiunea formulată de Direcția

Generală de Pașapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la

liberă circulație pe o perioadă de cel mult 3 ani al pârâtei T.C., care a fost

returnată din Italia la data de 26 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că de la 1 ianuarie 2007, dată de la care România este membră a

Uniunii Europene, potrivit art. 2 pct. 1, 2 și 3 din Convenția Europeană de

Drepturilor Omului exercițiul dreptului la liberă circulație nu poate face

obiectul altor restrângeri, decât cele care privesc securitatea, siguranța și

ordinea publică.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 290 din

12 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea.

S-a apreciat că expulzarea dispusă

de autoritățile italiene nu este suficientă prin ea însăși pentru că instanța

română să interzică la rândul său dreptul la liberă circulație a persoanei, în

lipsa unor dovezi suplimentare care să justifice o astfel de limitare.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recursul de față, solicitând schimbarea soluției și

admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Se susține că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, astfel de limitări fiind posibile

în raport de prevederile art. 25 din Constituție și art. 29 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, în sensul cărora dreptul la liberă circulație

nu este absolut, ci este supus unor reglementări legale. Ori, aceste reguli

sunt strict stabilite prin Legea nr. 248/2005.

Se arată în motivarea recursului că

prevederile legii menționate sunt în deplină concordanță cu prevederile

constituționale, cât și cu dispozițiile comunitare în materie. Ele reflectă

preocuparea autorităților române de a adopta normele interne de principiile

instituite la nivel comunitar, astfel încât legea este aplicabilă și după data

aderării, având un scop legitim, anume prevenirea săvârșirii unor fapte de

natură să aducă atingere ordinii publice din acel stat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Instanța de apel a avut în vedere în

mod judicios că în aplicarea dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005,

care prevede în adevăr posibilitatea luării măsurii de limitare a dreptului la

liberă circulație, instanța trebuie să respecte și dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană de Drepturilor Omului, în

sensul de a verifica dacă această măsură urmează unul din scopurile de interes

general prevăzute la pct.3 al articolului menționat.

S-a reținut în mod corect că simpla

returnare a pârâtei din Italia la data de 26 octombrie 2006 nu poate constitui

un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului celei în cauză la

liberă circulație pe teritoriul statelor Uniunii Europene și în afara sa, cum

este cazul în speță, câtă vreme nu s-a dovedit că o atare măsură ar corespunde

unei situații extreme, necesară pentru limitarea dreptului, în acord de

prevederile Directivei Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29

aprilie 2004, ce are în vedere afectarea ordinii publice, a siguranței publice

sau a sănătății publice.

Cum aceste cerințe nu sunt întrunite

în cauză, rezultă că în mod corect a fost respinsă acțiunea, astfel că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei

Administrative împotriva deciziei civile nr. 290 din 12 iunie 2007

a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2007.