ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6829/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 24 ianuarie 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș.,

solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în toate

statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 24

noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu acea țară.

Tribunalul Bihor, prin sentința

civilă nr. 267 din 2 martie 2007, a respins cererea pe considerentul că

dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu sunt imperative, iar în speță

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație nu constituie o măsură

necesară pentru apărarea valorilor prevăzute art. 2 din Protocolul nr. 4 la

C.E.D.O.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 214 din 17 mai 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că:

- potrivit art. 52 din Legea nr.

248/2005, măsura prevăzută de art. 38 al aceleiași legi poate fi aplicată doar

până la data aderării României la Uniunea Europeană;

- simpla neîndeplinire a

formalităților privitoare la intrarea, circulația și ieșirea străinilor nu

justifică prin ea însăși limitarea libertății de circulație, care presupune

existența unei amenințări serioase și suficiente la cerințele ordinii publice,

de natură a afecta interesele fundamentale ale societății;

- în conformitate cu prevederile

art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, exercitarea

dreptului la liberă circulație poate fi restrânsă numai pentru anumite motive,

între care nu se regăsește fapta imputată pârâtului, respectiv depășirea

termenului legal de ședere.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă

de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, în declarația dată la returnare,

pârâtul (născut în anul 1961 și neștiutor de carte) a recunoscut că a fost

judecat de o instanță italiană, care a dispus expulzarea lui pentru că a locuit

la Milano, fără forme legale, într-o casă părăsită, timp de peste două luni;

- această conduită a pârâtului este

evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive

prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și

rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare

să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27

alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului

la liberă circulație în Italia pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative împotriva deciziei nr. 214/A din 17 mai 2007 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 267/C din 2 martie 2007 a Tribunalului Bihor și, în

rejudecare, admite cererea reclamantei și dispune restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație al pârâtului C.Ș. pe teritoriul Italiei pe timp

de 1 an.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2007.