ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6829/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 24 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară. Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 267 din 2 martie 2007, a respins cererea pe considerentul că dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu sunt imperative, iar în speță restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație nu constituie o măsură necesară pentru apărarea valorilor prevăzute art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 214 din 17 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura prevăzută de art. 38 al aceleiași legi poate fi aplicată doar până la data aderării României la Uniunea Europeană; - simpla neîndeplinire a formalităților privitoare la intrarea, circulația și ieșirea străinilor nu justifică prin ea însăși limitarea libertății de circulație, care presupune existența unei amenințări serioase și suficiente la cerințele ordinii publice, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății; - în conformitate cu prevederile art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, exercitarea dreptului la liberă circulație poate fi restrânsă numai pentru anumite motive, între care nu se regăsește fapta imputată pârâtului, respectiv depășirea termenului legal de ședere.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată la returnare, pârâtul (născut în anul 1961 și neștiutor de carte) a recunoscut că a fost judecat de o instanță italiană, care a dispus expulzarea lui pentru că a locuit la Milano, fără forme legale, într-o casă părăsită, timp de peste două luni; - această conduită a pârâtului este evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii. Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 214/A din 17 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 267/C din 2 martie 2007 a Tribunalului Bihor și, în rejudecare, admite cererea reclamantei și dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului C.Ș. pe teritoriul Italiei pe timp de 1 an. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.