ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7349/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul I.G.F., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 28 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 313 din 12 martie 2007, a respins cererea pe considerentul că în speță nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut un comportament necorespunzător în Italia, astfel că, potrivit normelor comunitare, nu se impune restrângerea dreptului său la liberă circulație.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 228 din 22 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - de la 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a cetățenilor români, deveniți cetățeni ai uniunii menționate, nu se mai poate face decât cu respectarea normelor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968; - în speță nu s-a dovedit că prezența pârâtului în Italia constituie o amenințare serioasă și suficientă la adresa intereselor fundamentale ale societății, așa cum prevăd normele comunitare precizate pentru restrângerea dreptului cetățenilor Uniunii Europene la liberă circulație.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit și lucrat în Italia fără forme legale timp de peste 3 luni, motiv pentru care o instanță italiană a dispus returnarea; - această conduită a pârâtului este evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii. Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 228 din 22 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia recurată și sentința nr. 313 din 12 martie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite cererea și restrânge exercitarea dreptului pârâtului I.G.F. pe o perioadă de 1 an în Italia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.