ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7349/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 26 ianuarie 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul I.G.F.,

solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în toate

statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că,

la 28 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu acea țară.

Tribunalul Bihor, secția civilă,

prin sentința nr. 313 din 12 martie 2007, a respins cererea pe considerentul că

în speță nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut un comportament

necorespunzător în Italia, astfel că, potrivit normelor comunitare, nu se

impune restrângerea dreptului său la liberă circulație.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 228 din 22 mai 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că:

- de la 1 ianuarie 2007, odată cu

intrarea României în Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a

cetățenilor români, deveniți cetățeni ai uniunii menționate, nu se mai poate

face decât cu respectarea normelor comunitare în domeniu, respectiv Directiva

nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968;

- în speță nu s-a dovedit că

prezența pârâtului în Italia constituie o amenințare serioasă și suficientă la

adresa intereselor fundamentale ale societății, așa cum prevăd normele

comunitare precizate pentru restrângerea dreptului cetățenilor Uniunii Europene

la liberă circulație.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă

de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, în declarația dată la

returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit și lucrat în Italia fără forme

legale timp de peste 3 luni, motiv pentru care o instanță italiană a dispus

returnarea;

- această conduită a pârâtului este evident contrară

ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27

alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării

ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare

să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27

alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului

la liberă circulație în Italia pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 228 din 22 mai 2007 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Casează decizia recurată și sentința

nr. 313 din 12 martie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite cererea și

restrânge exercitarea dreptului pârâtului I.G.F. pe o perioadă de 1 an în

Italia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2007.