ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7789/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 6 decembrie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta R.I., solicitând

restrângerea dreptului acesteia la liberă circulație în toate statele Uniunii

Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că,

la 6 septembrie 2006, pârâta a fost returnată din Olanda conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu acea țară.

Tribunalul Bihor, secția civilă,

prin sentința nr. 175 din 12 februarie 2007, a respins cererea pe considerentul

că în speță nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi avut un comportament

necorespunzător în Olanda, astfel că, potrivit normelor comunitare, nu se

impune restrângerea dreptului său la liberă circulație.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 183 din 8 mai 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că:

- de la 1 ianuarie 2007, odată cu

intrarea României în Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a

cetățenilor români, deveniți cetățeni ai uniunii menționate, nu se mai poate

face decât cu respectarea normelor comunitare în domeniu, respectiv Directiva

nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968;

- în speță nu s-a dovedit că

prezența pârâtei în Olanda constituie o amenințare serioasă și suficientă la

adresa intereselor fundamentale ale societății, așa cum prevăd normele

comunitare precizate pentru restrângerea dreptului cetățenilor Uniunii Europene

la liberă circulație.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Olanda, pe o perioadă de

cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, în speță nu s-a făcut dovada existenței

vreuneia din împrejurările prevăzute de normele comunitare pentru restrângerea

dreptului pârâtei la liberă circulație în Olanda.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte,

împotriva deciziei nr. 183 din 8 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.