ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 29 septembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta T.C.C., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 30 iunie 2006, pârâta a fost returnată din Belgia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 178 din 13 februarie 2007, a respins cererea, pe considerentul că România este membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, iar potrivit Convenției Europeane a Drepturilor Omului, libertatea de circulație nu poate fi restrânsă decât pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 69 din 10 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, efectele tratatelor încheiate de țara noastră cu statele membre ale uniunii au încetat de drept; - expulzarea dispusă de autoritățile belgiene nu este suficientă, prin ea însăși, pentru ca instanța română să restrângă libera circulație a unui cetățean român pe teritoriul Belgiei deoarece o asemenea măsură trebuie raportată la ordinea de drept în vigoare la data aplicării ei; - în prezent, libera circulație a cetățenilor români este reglementată de art. 48 din Tratatul C.E.E. și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii cererii și restrângerii exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Belgiei, pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză este contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este nefondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, reglementare de care trebuie să se țină seama la aplicarea Legii nr. 248/2005 și tratatelor de readmisie anterioare; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată la re turnare, pârâta a susținut că a plecat din țară la 25 iunie 2006 și a fost reținută de autoritățile belgiene la 28 iunie 2006, cu ocazia unui control de rutină, afirmații necontrazise de reclamantă, care nu a făcut dovada existenței vreunuia dintre motivele de restrângere a libertății de circulație și ședere prevăzute de art. 27 din precizata directivă.

Așa fiind, cum în speță nu a fost dovedită existența unor motive pentru restrângerea libertății de circulație și de ședere a pârâtei pe teritoriul Belgiei, prezentul recurs va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 69 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.