ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2007

HOTĂRÂRE
20.09.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5921/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 septembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a

chemat în judecată pe pârâta T.C.C., solicitând restrângerea exercitării

dreptului acesteia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o

perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii,

întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a

susținut că la 30 iunie 2006,

pârâta a fost returnată din Belgia, conform

Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Bihor,

secția civilă, prin sentința nr. 178 din 13 februarie 2007, a respins cererea,

pe considerentul că România este membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie

2007, iar potrivit Convenției Europeane a Drepturilor Omului, libertatea de

circulație nu poate fi restrânsă decât pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 69 din 10 aprilie 2007, a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:

-

odată cu aderarea României la Uniunea Europeană,

efectele tratatelor încheiate de țara noastră cu statele membre ale uniunii au

încetat de drept;

- expulzarea dispusă

de autoritățile belgiene nu este suficientă, prin ea însăși, pentru ca instanța

română să restrângă libera circulație a unui cetățean român pe teritoriul

Belgiei deoarece o asemenea măsură trebuie raportată la ordinea de drept în

vigoare la data aplicării ei;

- în prezent, libera

circulație a cetățenilor români este reglementată de art. 48 din Tratatul

C.E.E. și art. 4 din Directiva 2004/38/CE.

Reclamanta a declarat

recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii

cererii și restrângerii exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație pe

teritoriul Belgiei, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că

soluția pronunțată în cauză este contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1)

din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a

cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., este nefondată deoarece:

-

de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României

la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, reglementare de

care trebuie să se țină seama la aplicarea Legii nr. 248/2005 și tratatelor de

readmisie anterioare;

- potrivit art. 6

alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de

ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni

fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai

pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind

totodată necesar ca măsurile luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, în declarația

dată la re turnare, pârâta a susținut că a plecat din țară la 25 iunie 2006 și

a fost reținută de autoritățile belgiene la 28 iunie 2006, cu ocazia unui

control de rutină, afirmații necontrazise de reclamantă, care nu a făcut dovada

existenței vreunuia dintre motivele de restrângere a libertății de circulație

și ședere prevăzute de art. 27 din precizata directivă.

Așa fiind, cum în

speță nu a fost dovedită existența unor motive pentru restrângerea libertății

de circulație și de ședere a pârâtei pe teritoriul Belgiei, prezentul recurs va

fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 69 din 10

aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

septembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-11-15
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7785/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.L., solicitând restrângerea exercitării dreptului aceste
ÎCCJ 2007-12-06
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8248/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 404/C din 16 aprilie 2007, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contra
ÎCCJ 2007-10-03
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6291/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței
ÎCCJ 2007-11-15
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7742/2007
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună restrângerea exercitării de către
ÎCCJ 2007-06-19
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 64/C din 22 ianuarie 2007 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată la 22 noiembrie 2006 de reclamanta Direcț
Sursă