ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7785/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 10 noiembrie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.L., solicitând

restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în statele

Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la

28 iulie 2006, pârâta a fost returnată din Belgia, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Bihor, secția civilă,

prin sentința nr. 286 din 5 martie 2007, a respins cererea, reținând că:

- de la 1 ianuarie 2007, când

România a intrat în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit și cetățeni

ai uniunii menționate, astfel că aplicarea măsurii solicitate ar echivala cu

restrângerea dreptului de circulație al pârâtei chiar pe teritoriul național;

- pe de altă parte, ulterior

aderării României la Uniunea Europeană, situația de fapt s-a modificat, în

sensul acordării drepturilor de intrare și ședere etc.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 277 din 7 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că potrivit art. 3 din Protocolul Convenției

Europene a Drepturilor Omului, libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii

poate fi restrânsă numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speță.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație în Belgia,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de

apel ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat

de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care

prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,;

- totodată, ultimul text mai prevede

că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în speță nu s-a făcut dovada existenței

vreuneia dintre împrejurările prevăzute de textele enunțate pentru restrângerea

dreptului pârâtei la liberă circulație și ședere în Belgia.

În consecință, instanțele de fond și

apel au stabilit și interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului

recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 277/A

din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.