ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5026/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil

de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 64/C din 22 ianuarie 2007 Tribunalul Bihor a

respins acțiunea formulată la 22 noiembrie 2006 de reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva pârâtei T.C. prin care s-a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei în statele Uniunii

Europene.

În motivarea sentinței instanța a reținut că din 1 ianuarie 2007 România

a devenit țară membră a Uniunii Europene și ca, urmare, a restrânge dreptul la

liberă circulație a pârâtei ar echivala cu o restrângere a dreptului de

circulație chiar pe teritoriul României.

S-a mai reținut că după data aderării României la acest organism

internațional acest drept a fost extins și recunoscut multor persoane aflate pe

teritoriul statelor membre.

Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 55/2007-A din 4 aprilie 2007 a

respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței de către reclamantă.

În considerentele hotărârii s-a arătat că dreptul la liberă circulație

este reglementat de art. 25 din Constituția României și că acesta are drept

componență și părăsirea teritoriului statului de origine pentru a călători în

alte state. Curtea a mai apreciat că expulzarea dispusă de autoritățile

belgiene nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța română să

interzică pârâtei dreptul la liberă circulație pe teritoriul Belgiei.

Apreciind asupra necesității restrângerii acestui drept analizată în

raport de ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei asemenea

măsuri s-a constatat că măsura nu se mai impune întrucât în prezent este

aplicabil art. 48 din Tratatul Comunităților Economice Europene și art. 4 din

Directiva 2004/38/CE.

În raport de aceste acte normative s-a apreciat că nu sunt întrunite

condițiile pentru a lua măsura restrictivă solicitată.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal

criticând soluția, în esență, pentru că s-a făcut o greșită aplicare a textelor

legale.

S-a arătat că, în cauză nu trebuie aplicată Directiva 2004/38/CE

deoarece la data când pârâta a fost returnată din Belgia, 13 septembrie 2006,

România nu era membră a Uniunii Europene și dispozițiile comunitare nu erau

obligatorii, astfel că sancțiunea impusă de art. 38 din Legea nr. 248/2005

constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru protejarea

drepturilor și libertăților altora, potrivit paragrafelor 2 și 4 ale

Protocolului nr. IV al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Criticile dezvoltate în cererea de recurs se pot încadra în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând criticile în acest

context, în raport de situația de fapt dedusă judecății, constată că ele sunt

întemeiate, urmând a admite recursul pentru considerentele ce succed.

Instanțele au făcut o aplicare a textelor invocate, recte dispozițiile

din legislația primară și, respectiv, secundară comunitară în raport de

împrejurarea că de la 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii

Europene fără a se analiza aplicarea acesteia în raport de situația de fapt

dedusă judecății numai cu privire la care se putea aprecia incidența textelor

legale invocate.

Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei la

liberă circulație în statele Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate.

Măsura se dispune potrivit art. 39 alin. (1) din lege, de către

tribunal, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte.

Așadar, luarea acestei măsuri este de competența instanțelor

judecătorești cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le

poate fi negat dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în

cauză.

Într-adevăr, libera circulație a cetățenilor români nu reprezintă un

drept absolut, acesta trebuind să se exercite cu respectarea cerințelor legii

materiale speciale la care trimite art. 25 alin. (1) din Constituția României.

Instanțele nu au analizat situația de fapt dedusă judecății.

Se constată că pârâta a fost returnată din Belgia la 13 septembrie 2006

în baza Acordului încheiat de România cu Regatul Belgiei ratificat prin H.G.

825/1995.

Măsura returnării a fost determinată de împrejurarea că pârâta a fost

surprinsă de autoritățile belgiene săvârșind infracțiunea de furt, aceste

autorități constatând totodată că pârâta depășise durata vizei de ședere pe

teritoriul belgian.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 248/2005,

cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate au obligația să

respecte legislația statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația

acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România.

Potrivit art. 3 din aceeași lege limitarea exercitării dreptului

cetățenilor români la libera circulație în străinătate se poate face numai

temporar în cazurile și în condițiile prevăzute în lege și constă în

suspendarea sau, după caz, restrângerea exercitării acestui drept.

Având în vedere situația de fapt și scopul urmărit de legiuitor la

momentul apariției Legii nr. 248/2005 acela de a reglementa condițiile în care

cetățenii români își pot exercita dreptul la liberă circulație în străinătate,

precum și limitele exercitării acestui drept, și văzând dispozițiile art. 52

din lege, cererea reclamantei formulată la 22 noiembrie 2006 este legală și

temeinică, situația de fapt și încălcarea de către pârâtă a obligațiilor ce

revin cetățenilor români în străinătate, justificând măsura prevăzută de art.

38 al aceleiași legi.

Împrejurarea că pe parcursul judecării procesului România a devenit țară

membră a Uniunii Europene nu a schimbat natura obligațiilor prevăzute pentru

cetățenii români de a respecta în străinătate legile statului pe teritoriul

căruia se află și legile române.

Este adevărat că au fost eliminate după 1 ianuarie 2007 condițiile de

acordarea vizelor de călătorie dar obligațiile respectării reglementărilor

legale au rămas iar pârâta a fost reținută în țara de origine fiind surprinsă

în desfășurarea de activități incriminate de legea ambelor state în cauză drept

fapte penale.

O obligație identică este prevăzută și în sarcina cetățenilor Uniunii

Europene și ai spațiului Economic European în exercitarea dreptului la liberă

circulație pe teritoriul României (conform art. 4 din O.U.G. 102/2005,

ordonanță care, potrivit art. 34 a transpus în legislația română, Directiva

Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29

aprilie 2004, privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii

Europene și membrilor familiilor acestora în statele membre).

Se constată că s-a făcut dovada în condițiile art. 1169 C. civ. cu

înscrisurile depuse la dosar că există motive care impun limitarea prevăzută de

directiva amintită, indicii temeinice că persoane în cauză constituie o

amenințare reală și prezentă la ordinea publică.

Această cauză se regăsește printre condițiile prevăzute de art. 6 din

O.U.G. 102/2005 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 2007) pentru refuzarea

intrării pe teritoriul României a cetățenilor U.E.

Constatând așadar că instanțele au pronunțat o soluție nelegală pentru

considerentele mai sus arătate, se va admite recursul în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va modifica

decizia nr. 55 A/2007 a Curții de Apel Oradea în sensul că se va admite apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 64/2007 a Tribunalului

Bihor care va fi schimbată în totalitate în sensul că se dispune limitarea

exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei în Belgia pe o perioadă de

doi ani cu începere de la 13 septembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 55 A din 4 aprilie 2007 a Curții

de Apel Oradea.

Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de Direcția

Generală Pașapoarte împotriva sentinței nr. 64 din 22 ianuarie 2007 a

Tribunalului Bihor, secția civilă, pe care o schimbă în tot.

Admite cererea formulată de

reclamantă în sensul că dispune limitarea exercitării dreptului la liberă

circulație a pârâtului în Belgia pe o perioadă de 2 ani cu începere de la 13

septembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2007.