ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 25 martie 2005, SC

C.V. SRL Dornești a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice și cu D.G.F.P.J. Suceava să se dispună anularea deciziei nr. 092 din 24

februarie 2005, prin care Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și

a importatorilor de produse accizabile supuse marcării i-a revocat autorizația

de antrepozit fiscal, ca nelegală.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că starea de fapt reținută în actul administrativ revocator

nu corespunde realității, deoarece administratorul său a fost plecat în altă

localitate la data efectuării controlului.

A precizat că situația

respectivă s-a repetat în ziua de 16 februarie 2005, deși telefonic

administratorul solicitase echipei de control să revină după reîntoarcerea sa

în localitate.

Prin sentința nr. 118 din 17

mai 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

S-a reținut că această

soluție se impune deoarece în adevăr, la data de deplasare a echipei de control,

administratorul societății comerciale reclamante nu se afla în localitate,

situație în care se poate afirma că el a refuzat accesul membrilor echipei în

incintă.

Pe de altă parte, decizia de

revocare a autorizației de antrepozit fiscal nu a fost notificată reclamantei

conform art. 185 alin. (4) C. fisc., ci doar comunicată și anterior

soluționării prezentului litigiu, alte două decizii de revocare au fost anulate

de către Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, care a stabilit că agentul economic avea certificat de calibrare pentru

toate recipientele și rezervoarele, inclusiv cele de materie primă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta D.G.F.P.J. Suceava.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece în cauză erau îndeplinite

cerințele art. 183 lit. e) C. fisc. În opinia sa, acest text legal nu face

distincția între obligația de permitere a accesului în incinta antrepozitului a

inspectorilor, care revine administratorului și obligația similară care revine

celorlalți salariați ai societății.

De asemenea că, afirmația

administratorului potrivit căreia era plecat din localitate la data controlului

nu a fost probată de nici un document în acest sens.

Cât privește necalibrarea

celor 4 rezervoare de depozitare a alcoolului, motivarea instanței excede

obiectului litigiului de față și nu poate justifica măsura admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat.

Decizia nr. 092 din 24

februarie 2005, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. 337 din 30

ianuarie 2004, eliberată SC C.V. SRL Dornești a fost emisă de către Comisia

pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse

accizabile supuse marcării în temeiul art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003,

privind Codul fiscal.

Din conținutul acestui act

administrativ unilateral rezultă că societatea comercială a încălcat

prevederile art. 183 lit. e) din același cod, prin aceea că nu a asigurat accesul

echipei de control în incinta antrepozitului fiscal de producție a alcoolului

situat la sediul social.

Dar, atât din cuprinsul

notei de constatare întocmită la data de 11 februarie 2005, cât și din nota de

constatare întocmită la data de 14 februarie 2005, nu rezultă refuzul

salariaților societății comerciale reclamante de a permite accesul comisarilor

Gărzii Financiare în incinta antrepozitului fiscal.

Împrejurarea că

administratorul societății nu era prezent la sediul antrepozitului deoarece

plecase în altă localitate, este irelevantă din moment ce la 11 ianuarie 2005,

membrii echipei de control s-au prezentat la sediul firmei și în prezența

supraveghetorului fiscal au ridicat o parte din documentele de evidență

contabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 183

alin. (3) lit. e) C. fisc., antrepozitarul autorizat are obligația să asigure

accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal,

în orice moment în care antrepozitul este în exploatare și în orice moment în

care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea

produselor.

Cum deja s-a arătat, la

datele de deplasare a echipei de control, administratorul societății reclamante

nu se află în localitate și nu s-a dovedit câtuși de puțin că el, sau alți

salariați din subordine ar fi împiedicat în vreun fel, accesul autorității

fiscale în antrepozit.

Apreciind deci, că în

condițiile date, măsura gravă luată, de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal eliberată reclamantului nu se justifică și adoptând atitudinea, curtea

de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută

prin respingerea recursului.

Văzând și dispozițiile art. 1

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P.J. Suceava în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor

Publice, împotriva sentinței nr. 118 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2007.