ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 martie 2005, SC C.V. SRL Dornești a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și cu D.G.F.P.J. Suceava să se dispună anularea deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, prin care Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării i-a revocat autorizația de antrepozit fiscal, ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că starea de fapt reținută în actul administrativ revocator nu corespunde realității, deoarece administratorul său a fost plecat în altă localitate la data efectuării controlului. A precizat că situația respectivă s-a repetat în ziua de 16 februarie 2005, deși telefonic administratorul solicitase echipei de control să revină după reîntoarcerea sa în localitate.

Prin sentința nr. 118 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. S-a reținut că această soluție se impune deoarece în adevăr, la data de deplasare a echipei de control, administratorul societății comerciale reclamante nu se afla în localitate, situație în care se poate afirma că el a refuzat accesul membrilor echipei în incintă. Pe de altă parte, decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nu a fost notificată reclamantei conform art. 185 alin. (4) C. fisc., ci doar comunicată și anterior soluționării prezentului litigiu, alte două decizii de revocare au fost anulate de către Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care a stabilit că agentul economic avea certificat de calibrare pentru toate recipientele și rezervoarele, inclusiv cele de materie primă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P.J. Suceava. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece în cauză erau îndeplinite cerințele art. 183 lit. e) C. fisc. În opinia sa, acest text legal nu face distincția între obligația de permitere a accesului în incinta antrepozitului a inspectorilor, care revine administratorului și obligația similară care revine celorlalți salariați ai societății. De asemenea că, afirmația administratorului potrivit căreia era plecat din localitate la data controlului nu a fost probată de nici un document în acest sens. Cât privește necalibrarea celor 4 rezervoare de depozitare a alcoolului, motivarea instanței excede obiectului litigiului de față și nu poate justifica măsura admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat. Decizia nr. 092 din 24 februarie 2005, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie 2004, eliberată SC C.V. SRL Dornești a fost emisă de către Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării în temeiul art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal. Din conținutul acestui act administrativ unilateral rezultă că societatea comercială a încălcat prevederile art. 183 lit. e) din același cod, prin aceea că nu a asigurat accesul echipei de control în incinta antrepozitului fiscal de producție a alcoolului situat la sediul social. Dar, atât din cuprinsul notei de constatare întocmită la data de 11 februarie 2005, cât și din nota de constatare întocmită la data de 14 februarie 2005, nu rezultă refuzul salariaților societății comerciale reclamante de a permite accesul comisarilor Gărzii Financiare în incinta antrepozitului fiscal.

Împrejurarea că administratorul societății nu era prezent la sediul antrepozitului deoarece plecase în altă localitate, este irelevantă din moment ce la 11 ianuarie 2005, membrii echipei de control s-au prezentat la sediul firmei și în prezența supraveghetorului fiscal au ridicat o parte din documentele de evidență contabilă. Potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (3) lit. e) C. fisc., antrepozitarul autorizat are obligația să asigure accesul autorităților fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul este în exploatare și în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor. Cum deja s-a arătat, la datele de deplasare a echipei de control, administratorul societății reclamante nu se află în localitate și nu s-a dovedit câtuși de puțin că el, sau alți salariați din subordine ar fi împiedicat în vreun fel, accesul autorității fiscale în antrepozit.

Apreciind deci, că în condițiile date, măsura gravă luată, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal eliberată reclamantului nu se justifică și adoptând atitudinea, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului. Văzând și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P.J. Suceava în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 118 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.