ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1634/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1634/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 970/ PI din 18 mai
2007 pronunțată în dosarul nr. 1151/30/2007, Tribunalul Timiș a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U.T.R. SRL și a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC I.M.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC
U.R. SRL devenită SC C.C.D. SRL și SC U.T.R. SRL. În consecință, tribunalul a
constatat rezilierea contractului nr. 107 din 21 aprilie 2005 și a dispus
evacuarea SC U.R. SRL din spațiul situat în Timișoara str. Demetriade. Pentru a
pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâta obligată nu a
respectat prevederile contractului de închiriere nr. 107 din 21 aprilie 2005
înserate în capitolul „Condiții Generale” și că părțile au convenit, în raport
de aceste dispoziții faptul că operează de drept sancțiunea rezilierii
unilaterale a contractului. Ca o consecință a admiterii acestui capăt de
cererea a fost admisă și cererea de evacuare a pârâtei din spațiul arătat mai
sus.
Împotriva sentinței Tribunalului Timiș
au declarat apel pârâtele SC U.T.R. SRL București și SC C.C.D. SRL București,
iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 183 din 18 septembrie 2007,
constatând că nu au fost aduse la îndeplinire obligațiile privind plata taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea celor
două apeluri ca netimbrate.
Împotriva deciziei nr. 183 din 18
septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs
pârâtele SC C.C.D. SRL și SC U.T.R. SRL.
În motivarea recursului cele două
pârâte au invocat prevederile art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a
susține că decizia recurată este nelegală întrucât s-a reținut în cuprinsul
considerentelor că taxa de timbru și timbrul judiciar nu s-au achitat deși a
comunicat dovezile de plată. În prezența acestor dovezi și a cererii de amânare
a judecării apelului recurentele au considerat că soluția Curții de Apel este
nelegală.
Intimata prin întâmpinare a solicitat ca
recursul să fie respins întrucât instanța de apel a reținut corect faptul că
taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu erau depuse la dosar . Mai
mult, a arătat intimata, apelurile nu erau motivate, iar în ce privește
recursul, a considerat că recurentele nu au respectat prevederile art. 302
1
raportat la art. 306 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut
de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia se poate solicita casarea
deciziei atacate atunci când „prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele
de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ.”. Se observă din argumentarea acestui motiv că recurentele nu au indicat
care sunt actele care au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale care
se impun a fi declarate nule pentru motivul că prin acestea le-a fost pricinuită
o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective.
Criticile aduse deciziei potrivit art.
306 alin. (3) C. proc. civ., ar putea fi încadrate în motivul de recurs
prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea
greșită a Legii nr. 146/1997 privind plata taxelor de timbru. Dacă se
analizează recursul din această perspectivă a încălcării legii, se constată că
instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1) –
(3) din Legea timbrului întrucât a constatat, pe de o parte, că taxa judiciară
de timbru nu a fost achitată anticipat, iar pe de altă parte, că plata nu a fost
făcută nici până la primul termen de judecată deși apelantele au fost citate cu
această mențiune. De asemenea, s-au aplicat corect și dispozițiile art. 7 din
Normele Metodologice nr. 2083 din 2 decembrie 1997 de aplicare a O.G. nr. 32/1995
în privința modului de aplicare a timbrului judiciar. În lipsa dovezii plății
taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, apelantele nu puteau formula
alte cereri așa încât și sub acest aspect soluția instanței de apel este
legală.
În consecință, criticile evocate se
dovedesc art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtele
SC C.C.D. SRL BUCUREȘTI și SC U.T.R. SRL BUCUREȘTI prin administrator judiciar SC
C.C. SPRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 183 din 18 septembrie 2007 a Curții
de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
mai 2008.