ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1634/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 970/ PI din 18 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 1151/30/2007, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC U.T.R. SRL și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.M.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC U.R. SRL devenită SC C.C.D. SRL și SC U.T.R. SRL. În consecință, tribunalul a constatat rezilierea contractului nr. 107 din 21 aprilie 2005 și a dispus evacuarea SC U.R. SRL din spațiul situat în Timișoara str. Demetriade. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâta obligată nu a respectat prevederile contractului de închiriere nr. 107 din 21 aprilie 2005 înserate în capitolul „Condiții Generale” și că părțile au convenit, în raport de aceste dispoziții faptul că operează de drept sancțiunea rezilierii unilaterale a contractului.

Ca o consecință a admiterii acestui capăt de cererea a fost admisă și cererea de evacuare a pârâtei din spațiul arătat mai sus. Împotriva sentinței Tribunalului Timiș au declarat apel pârâtele SC U.T.R. SRL București și SC C.C.D. SRL București, iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 183 din 18 septembrie 2007, constatând că nu au fost aduse la îndeplinire obligațiile privind plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea celor două apeluri ca netimbrate. Împotriva deciziei nr. 183 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au declarat recurs pârâtele SC C.C.D.

SRL și SC U.T.R. SRL. În motivarea recursului cele două pârâte au invocat prevederile art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a susține că decizia recurată este nelegală întrucât s-a reținut în cuprinsul considerentelor că taxa de timbru și timbrul judiciar nu s-au achitat deși a comunicat dovezile de plată. În prezența acestor dovezi și a cererii de amânare a judecării apelului recurentele au considerat că soluția Curții de Apel este nelegală. Intimata prin întâmpinare a solicitat ca recursul să fie respins întrucât instanța de apel a reținut corect faptul că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu erau depuse la dosar . Mai mult, a arătat intimata, apelurile nu erau motivate, iar în ce privește recursul, a considerat că recurentele nu au respectat prevederile art. 302 1 raportat la art. 306 C. proc.

civ. Recursul este nefondat. Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia se poate solicita casarea deciziei atacate atunci când „prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. Se observă din argumentarea acestui motiv că recurentele nu au indicat care sunt actele care au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale care se impun a fi declarate nule pentru motivul că prin acestea le-a fost pricinuită o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective. Criticile aduse deciziei potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., ar putea fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., întrucât vizează aplicarea greșită a Legii nr. 146/1997 privind plata taxelor de timbru. Dacă se analizează recursul din această perspectivă a încălcării legii, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1) – (3) din Legea timbrului întrucât a constatat, pe de o parte, că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată anticipat, iar pe de altă parte, că plata nu a fost făcută nici până la primul termen de judecată deși apelantele au fost citate cu această mențiune. De asemenea, s-au aplicat corect și dispozițiile art. 7 din Normele Metodologice nr. 2083 din 2 decembrie 1997 de aplicare a O.G. nr. 32/1995 în privința modului de aplicare a timbrului judiciar.

În lipsa dovezii plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, apelantele nu puteau formula alte cereri așa încât și sub acest aspect soluția instanței de apel este legală. În consecință, criticile evocate se dovedesc art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC C.C.D. SRL BUCUREȘTI și SC U.T.R. SRL BUCUREȘTI prin administrator judiciar SC C.C. SPRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 183 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.