ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr.

9343/39/2005, reclamanta SC Q. SRL Răchiți, județul Botoșani, a solicitat, în

contradictoriu cu M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., anularea Deciziei nr. 356 din 14

octombrie 2005, emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării acesteia,

până la soluționarea cauzei.

Prin acțiunea înregistrată

la aceeași Instanță sub nr. 188 din 10 februarie 2006, reclamanta SC Q. SRL

Răchiți, județul Botoșani, a chemat în judecată aceeași pârâtă, pentru a se

dispune anularea atât a Deciziei nr. 356 din 14 octombrie 2005 cât și a

Deciziei nr. 446 din 20 decembrie 2005, decizie prin care i-a fost respinsă

contestația formulată.

În motivarea ambelor acțiuni,

reclamanta arată că prin Decizia nr. 356 din 14 octombrie 2005 pârâta a dispus

suspendarea autorizației de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2005, până la

soluționarea definitivă a cauzei penale, în baza art. 185 alin. (3) lit. b) din

Legea nr. 511/2003 privind C. fisc., urmare a adresei din 14 octombrie 2005

emisă de G.F. – C.G.

S-a arătat faptul că a fost

efectuat un control de către comisarii G.F.B.N., ocazie cu care a fost

formulată o sesizare penală referitoare la fapte incriminate ca infracțiuni la

regimul produselor accizabile.

Precizează reclamanta că nu

a săvârșit nici o infracțiune la regimul produselor accizabile, întrucât

alcoolul din autoutilitara care-l transporta nu este produs de ea și nefiind

proprietara produsului transportat nu-i sunt imputabile obligațiile prevăzute

de Titlul VII din C. fisc., a căror încălcare a stat la baza motivării Deciziei

nr. 356/2005.

Mai arată reclamanta că

fapta reținută în sarcina sa a fost considerată ca fiind contravenție,

aplicându-i-se sancțiunea corespunzătoare, așa încât nu poate fi sancționată de

două ori pentru aceeași faptă. Ca urmare, este nelegală și Decizia nr. 446/2005

prin care i s-a respins contestația formulată, cu atât mai mult cu cât a fost

emisă de același organ care a emis și Decizia contestată nr. 356/2005.

Prin încheierea de la data

de 10 mai 2006, Curtea de Apel Suceava a dispus conexarea dosarelor arătate,

pentru o mai bună administrare a justiției și pronunțarea unei soluții unitare

în ambele dosare, iar încheierea de ședință din 16 noiembrie 2005 a admis cererea reclamantei dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 356/2005.

Prin sentința nr. 190 din 12

iulie 2006 a fost admisă acțiunea reclamantei SC Q. SRL Botoșani.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța de Fond a reținut faptul că obiectul sesizării penale nu l-a

constituit o faptă incriminată ca infracțiune la regimul produselor accizabile,

pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării autorizației de

antrepozit fiscal, ci o faptă de evaziune fiscală.

Instanța de Fond a constatat

că nu este îndeplinită cerința legală imperativă prevăzută expres prin art. 185

alin. (3) lit. b) C. fisc., în concluzie, măsura luată prin Decizia nr.

356/2005 privind suspendarea autorizației de antrepozit fiscal ca urmare a sesizării

penale și respectiv a efectuării cercetărilor penale față de administratorul

reclamantei U.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 din

Legea nr. 241/2005, apare ca fiind nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs M.F.P. prin D.G.F.P.B., care a invocat prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că Instanța de fond a dat o hotărâre

nelegală și netemeinică, prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 185 alin.

(3

1

) lit. b) din C. fisc., apreciind în mod eronat că faptele penale

incriminate nu ar avea legătură cu regimul produselor accizabile.

Societatea comercială

reclamantă a depus întâmpinare prin care a susținut că soluția Instanței de Fond

este legală și temeinică, fapta comisă nefiind o infracțiune la regimul

produselor accizabile, așa cum sunt acestea incriminate în C. fisc., ci o

contravenție pentru care a și fost sancționată prin procesul - verbal din 11

octombrie 2005.

Recursul este întemeiat.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 356 din 14 octombrie

2005 emisă de Comisia competentă din cadrul M.F.P., s-a decis suspendarea

autorizației de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2003 emisă în favoarea

societății comerciale antrepozitare, până la soluționarea definitivă a cauzei

penale cu care G.F. – S.B.N. sesizase organul de urmărire penală competent.

Contestația formulată de

societatea comercială împotriva deciziei de suspendare a autorizației a fost

respinsă prin Decizia nr. 444 din 20 decembrie 2005 emisă de Comisia competentă

din cadrul M.F.P., care a reținut că măsura suspendării autorizației este

legală, organele de control financiar și de poliție, la verificarea efectuată la

data de 10 octombrie 2005, constatând că unitatea a transportat cantitatea de 4980 litri alcool etilic alimentar cu o tărie alcoolică de 96,2 grade în recipienți din plastic tip

PET/ 2 litri, fără ca recipienții și autovehiculul să poarte sigiliul supraveghetorului

fiscal și fără ca transportul să fie însoțit de documentele de însoțire legale,

fapte pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală competente,

fapte care nu sunt contestate.

Potrivit prevederilor art.

185 alin. (3

1

) lit. b) din C. fisc., în forma în vigoare la data

comiterii faptelor, la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală

competentă suspendă autorizația de antrepozit fiscal până la soluționarea

definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală

referitoare la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor

accizabile.

Societatea comercială a

susținut și Instanța a reținut că, organele de urmărire penală au început

urmărirea penală împotriva administratorului acestei unități pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală și de asociere pentru comiterea de

infracțiuni, fapte care nu sunt incriminate ca infracțiuni la regimul

produselor accizabile, așa cum sunt acestea reglementate la art. 296

1

din C. fisc., astfel că susținerea suspendării autorizației este lipsită de

temei legal, concluzie care este greșită.

Într-adevăr, din adresa din

29 mai 2006 a D.I.C.O.T. – B.T.B.N., rezultă că împotriva administratorului

societății comerciale a fost începută urmărirea penală la data de 7 aprilie

2006 pentru infracțiunile de urmărire fiscală și asociere pentru comiterea de

infracțiuni în legătură cu transportul de alcool din data de 10 octombrie 2005,

dar încadrarea juridică dată faptelor de către procuror nu are relevanță în

ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 185 alin. (3

1

) lit.

b) din C. fisc.

Astfel, este necontestat că

faptele pentru care s-a început urmărirea penală au fost săvârșite pentru și în

legătură cu transportul nelegal al unor produse accizabile: cantitatea de 4980 litri alcool etilic alimentar de 96,2 grade tărie alcoolică, fiind astfel încălcat regimul

juridic al produselor accizabile.

În aceste condiții, Înalta

Curte consideră că prevederile art. 185 alin. (3

1

) lit. b) din C.

fisc. trebuie interpretate teleologic, din perspectiva scopului urmărit de

legiuitor: eliminarea oricărui risc în ceea ce privește regimul de

antrepozitare a produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce rezultă ca

urmare a săvârșirii unor fapte penale de către antrepozitar, în legătură cu regimul

juridic al produselor accizabile.

De altfel, legiuitorul, pus

în situația unor susțineri de genul celei a societății comerciale intimate și a

unor interpretări de genul celei date de Instanța de Fond, pentru a elimina

orice îndoială în legătură cu scopul urmărit prin art. 185 alin. (3

1

)

din C. fisc., a reformulat acest text legal, în sensul concluziei Instanței de Recurs,

prin Legea nr. 343/2006, la infracțiunile prevăzute de C. fisc. fiind adăugate

și orice alte infracțiuni la regimul fiscal prevăzute de O.G. nr. 92/2003,

Legea nr. 86/2006, Legea nr. 241/2005, Legea nr. 82/1991, Legea nr. 31/1990 și

de C. pen. al României.

Astfel fiind, recursul va fi

admis, sentința atacată va fi casată și, pe fond, rejudecând cauza, acțiunea va

fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.F.P. prin D.G.F.P.B. împotriva sentinței nr. 190 din 12 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

pe fond, respinge acțiunea reclamantei SC Q. SRL Botoșani, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2007.