ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cu cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2007,

SC H SRL Rădăuți a solicitat ca în contradictoriu cu M.F.P. - Comisia pentru

autorizarea antrepozitelor de produse accizabile supuse marcării și cu D.G.F.P.

a județului Botoșani să se dispună suspendarea executării Deciziilor nr. 354

din 14 octombrie 2005 și nr. 445 din 20 decembrie 2005, emise de prima pârâtă,

până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 167 din 28 iunie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 354 din 14 octombrie 2005 a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal, iar prin Decizia nr. 445 din 20 decembrie 2005

i s-a respins contestația formulată împotriva primei decizii.

De asemenea, a precizat că

deși prin sentința civilă nr. 439 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava

a dispus suspendarea executării ambelor acte administrative până la

soluționarea în fond a cauzei, la data sesizării Instanței cu a doua cerere de

suspendare se afla din nou sub incidența deciziei de revocare a autorizației, întrucât

hotărârea judecătorească mai sus menționată nu rămăsese irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 10

din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că motivele care au determinat admiterea cererii

de suspendare inițială subzistă, în sensul că încetarea activității reclamantei

i-ar produce prejudicii însemnate, chiar ireparabile. Că, societatea ar fi pusă

în imposibilitatea de a-și onora contractele aflate în derulare, de a-și achita

creditele bancare și de a-și îndeplini obligațiile bugetare, cu consecința disponibilizării

personalului angajat și impactul social inerent.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Botoșani.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima Instanță a admis cea de a doua cerere de suspendare formulată

de reclamantă deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 167 din 28

iunie 2006 are un caracter suspensiv de executare și se judecă de urgență.

Introducerea noii cereri de

suspendare nu se justifică și pentru motivul că potrivit art. 15 din aceeași lege

organică, reclamanta a avut posibilitatea exercitării acestui drept doar până

la soluționarea în fond a acțiunii pentru anularea actelor administrative, nu

și în ipoteza în care litigiul se afla pe rolul Instanței de Recurs.

Recursul este fondat.

Prin dispozițiile art. 15 al

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a prevăzut că suspendarea

executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și

prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau în

parte, a actului atacat. În acest caz, Instanța va putea dispune suspendarea

actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

În speță, nu se contestă

faptul că printr-o hotărâre judecătorească anterioară (sentința civilă nr. 439

din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, s-a dispus, la cererea SC H. SRL Rădăuți, suspendarea executării Deciziei

nr. 354 din 14 octombrie 2005, emisă de M.F.P. - Comisia pentru autorizarea

antrepozitelor de produse fiscale supuse marcării, până la soluționarea în fond

a acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 167

din 28 iunie 2006, aceeași Instanță de Fond a admis acțiunea reclamantei și a

anulat Deciziile nr. 445 din 20 decembrie 2005 și nr. 354 din 14 octombrie 2005,

emise de prima pârâtă.

Rezultă deci, că efectele

acestor acte juridice au fost suspendate până la data soluționării litigiului

în fond, iar recursul declarat de pârâta D.G.F.P. a județului Botoșani în

numele M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a

importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a avut un efect suspensiv

de executare, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia civilă nr. 1576

din 15 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta secundă în numele

M.F.P. și a casat sentința civilă nr. 167/2006 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, iar pe fond, a respins acțiunea

introdusă de reclamantă ca neîntemeiată. Hotărârea respectivă a fost anexată ca

act nou în recurs.

Având în vedere aceste

considerente și apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în art. 15

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

și va dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de

suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P.B. împotriva sentinței civile nr. 10 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

respinge cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 354/2005 și nr. 445/2005

emise de pârâte, formulată de reclamanta SC H. SRL Rădăuți, județul Botoșani,

ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 mai 2007.