ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SRL – Răchiți, în contradictoriu cu A.N.V. – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, a solicitat instanței, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a efectelor deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0226907PP01 din 26 noiembrie 2007, precum și a deciziei nr. 116 din 27 august 2008 prin care a fost respinsă contestația formulată de societate.

Prin sentința civilă nr. 112 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare; - a admis cererea de suspendare formulată de SC C. SRL – Răchiți; - a dispus suspendarea executării actelor administrative: decizia nr. 055 din 22 februarie 2008 și decizia nr. 116 din 27 august 2008 emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ pentru anularea acestora. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâtă, Curtea de apel a reținut că cererea este admisibilă, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și întrucât accesul la justiție este garantat.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0226907PP01 din 26 noiembrie 2007 emisă în favoarea reclamantei a fost suspendată prin decizia nr. 055 din 22 februarie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) și j) C. fisc.

Contestația formulată de societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr. 116 din 27 august 2008. Față de susținerile reclamantei, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât, prin revocarea autorizației de antrepozit fiscal a fost afectată activitatea societății, de natură a-i aduce grave prejudicii, deoarece nu are posibilitatea de a onora contractele încheiate cu partenerii și se află în imposibilitatea de a restitui creditele bancare și de a plăti cei 28 de salariați. Împotriva sentinței civile nr. 112 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V.

Iași, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentele-pârâte susțin, în esență, că instanța nu a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ, ci cu o cerere de suspendare a unui act, și că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, întrucât societatea reclamantă a formulat contestație împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, în procedura administrativă, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (8) C. fisc., care sunt de strictă interpretare și aplicare, contestarea atrage de drept suspendarea efectelor deciziei.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile și jurisprudența în materie, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: În raport cu motivele de recurs, instanța de control judiciar constată că recurentele-pârâte critică sentința Curții de apel numai sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal. Totodată, se constată că recurentele-pârâte nu critică soluția instanței de fond sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la existența cazului bine justificat și a prevenirii producerii unei pagube iminente.

Astfel fiind, instanța de control judiciar va analiza legalitatea și temeinicia sentinței recurate numai în privința criticilor din recurs referitoare la inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal cu privire la care a fost formulată contestație în procedura administrativă. În cauză, prin cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal și a deciziei prin care autoritatea fiscală a respins contestația formulată împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit.

Astfel fiind, temeinic și legal, instanța de fond a analizat cererea cu care a fost învestită în raport cu dispozițiile legale incidente, și anume cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul îndeplinirii condițiilor referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Înalta Curte reține că în mod legal Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării celor două acte administrative, însă considerentele sentinței recurate vor fi parțial substituite de instanța de recurs, după cum urmează: În primul rând, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării celor două decizii este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât vizează acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la incidența suspendării de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, în temeiul art. 185 alin. (8) C. fisc. Potrivit art. 185 alin. (6) - (8) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare: „ (6) Antrepozitarul autorizat nemulțumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislației în vigoare. (7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluționării contestației în procedură administrativă ”. Rezultă cu evidență faptul că suspendarea de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal operează în temeiul dispozițiilor citate numai pe perioada soluționării contestației în procedura administrativă, care se desfășoară în fața autorității fiscale, iar nu în fața instanței judecatorești. Or, în cauză, procedura administrativă pe perioada căreia operează suspendarea de drept prevăzută de art. 185 alin. (8) C. fisc., s-a încheiat odată cu emiterea de către autoritatea fiscală a deciziei nr. 116 din 27 august 2008 prin care a fost respinsă contestația formulată de societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal.

Astfel fiind, odată epuizată procedura administrativă de soluționare a contestației împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, persoana vătămată are deschisă calea procedurii de suspendare a executării actului administrativ prevăzută de Legea contenciosului administrativ, procedură pe care intimata-reclamantă a urmat-o prin introducerea cererii de suspendare a executării celor două decizii emise de autoritatea fiscală. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Iași, în numele și pentru A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 112 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.