ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.

SRL – Răchiți, în contradictoriu cu A.N.V. – Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, a solicitat instanței, în

temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a efectelor deciziei nr. 055

din 22 februarie 2008 prin care a fost revocată autorizația de antrepozit

fiscal nr. RO0226907PP01 din 26 noiembrie 2007, precum și a deciziei nr. 116

din 27 august 2008 prin care a fost respinsă contestația formulată de

societate.

Prin sentința civilă nr. 112

din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal:

- a respins excepția

inadmisibilității cererii de suspendare;

- a admis cererea de

suspendare formulată de SC C. SRL – Răchiți;

- a dispus suspendarea

executării actelor administrative: decizia nr. 055 din 22 februarie  2008 și

decizia nr. 116 din 27 august 2008 emise de pârâtă, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ pentru

anularea acestora.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de pârâtă, Curtea de apel a

reținut că cererea este admisibilă, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr.

554/2004 și întrucât accesul la justiție este garantat.

Pe fondul cauzei, Curtea de

apel a constatat că autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0226907PP01 din 26

noiembrie 2007 emisă în favoarea reclamantei a fost suspendată prin decizia nr.

055 din 22 februarie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1)

lit. a) și j) C. fisc.

Contestația formulată de

societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 a fost respinsă de

pârâtă prin decizia nr. 116 din 27 august 2008.

Față de susținerile

reclamantei, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului

bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât, prin

revocarea autorizației de antrepozit fiscal a fost afectată activitatea

societății, de natură a-i aduce grave prejudicii, deoarece nu are posibilitatea

de a onora contractele încheiate cu partenerii și se află în imposibilitatea de

a restitui creditele bancare și de a plăti cei 28 de salariați.

Împotriva sentinței civile nr.

112 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V.

Iași, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie

și invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentele-pârâte susțin, în esență, că instanța nu a fost învestită cu o

acțiune în contencios administrativ, ci cu o cerere de suspendare a unui act, și

că în mod greșit instanța de fond a admis cererea, întrucât societatea

reclamantă a formulat contestație împotriva deciziei de revocare a autorizației

de antrepozit fiscal, în procedura administrativă, astfel că, potrivit

dispozițiilor art. 185 alin. (8) C. fisc., care sunt de strictă interpretare și

aplicare, contestarea atrage de drept suspendarea efectelor deciziei.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile

și jurisprudența în materie, Curtea îl va respinge pentru următoarele

considerente:

În raport cu motivele de

recurs, instanța de control judiciar constată că recurentele-pârâte critică

sentința Curții de apel numai sub aspectul respingerii excepției

inadmisibilității cererii de suspendare a executării deciziei de revocare a

autorizației de antrepozit fiscal.

Totodată, se constată că

recurentele-pârâte nu critică soluția instanței de fond sub aspectul

îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, referitoare la existența cazului bine

justificat și a prevenirii producerii unei pagube iminente.

Astfel fiind, instanța de

control judiciar va analiza legalitatea și temeinicia sentinței recurate numai

în privința criticilor din recurs referitoare la inadmisibilitatea cererii de

suspendare a executării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal cu privire la care a fost formulată contestație în procedura

administrativă.

În cauză, prin cererea de

chemare în judecată, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, reclamanta a solicitat suspendarea

executării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal și a

deciziei prin care autoritatea fiscală a respins contestația formulată

împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit.

Astfel fiind, temeinic și

legal, instanța de fond a analizat cererea cu care a fost învestită în raport

cu dispozițiile legale incidente, și anume cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul îndeplinirii

condițiilor referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea

producerii unei pagube iminente.

Înalta Curte reține că în

mod legal Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității cererii de

suspendare a executării celor două acte administrative, însă considerentele

sentinței recurate vor fi parțial substituite de instanța de recurs, după cum

urmează:

În primul rând, Înalta Curte

constată că cererea de suspendare a executării celor două decizii este

admisibilă în raport cu dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, întrucât vizează acte

administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

În al doilea rând, Înalta

Curte constată că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la

incidența suspendării de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a

autorizației de antrepozit fiscal, în temeiul art. 185 alin. (8) C. fisc.

Potrivit art. 185 alin. (6) -

(8) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare:

„

(6)

Antrepozitarul autorizat nemulțumit poate contesta decizia de suspendare,

revocare sau anulare a autorizației pentru un antrepozit fiscal, potrivit

legislației în vigoare.

(7) Decizia de

suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal produce

efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după

caz.

(8)

Contestarea

deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit

fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluționării

contestației în procedură administrativă

”.

Rezultă cu evidență faptul

că suspendarea de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a

autorizației de antrepozit fiscal operează în temeiul dispozițiilor citate

numai pe perioada soluționării contestației în procedura administrativă, care

se desfășoară în fața autorității fiscale, iar nu în fața instanței

judecatorești.

Or, în cauză, procedura

administrativă pe perioada căreia operează suspendarea de drept prevăzută de art.

185 alin. (8) C. fisc., s-a încheiat odată cu emiterea de către autoritatea

fiscală a deciziei nr. 116 din 27 august 2008 prin care a fost respinsă

contestația formulată de societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008

prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal.

Astfel fiind, odată epuizată

procedura administrativă de soluționare a contestației împotriva deciziei de

revocare a autorizației de antrepozit fiscal, persoana vătămată are deschisă

calea procedurii de suspendare a executării actului administrativ prevăzută de

Legea contenciosului administrativ, procedură pe care intimata-reclamantă a

urmat-o prin introducerea cererii de suspendare a executării celor două decizii

emise de autoritatea fiscală.

În consecință, în raport de

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.R.A.O.V. Iași, în numele și pentru A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 112

din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2009.