ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 771/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 771/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC A.P. SRL Suceava a solicitat în
temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, suspendarea
executării deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004, emisă de Comisia pentru
autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile,
supuse marcării, prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr.
189 din 23 decembrie 2003, pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 180
și 183 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 12 octombrie
2004, a admis cererea și a suspendat executarea deciziei, până la soluționarea
definitivă a acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Suceava, susținând că este netemeinică și
nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea formelor prevăzute sub sancțiunea
nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece judecata s-a făcut
fără citarea pârâtului și cu aplicarea greșită a legii, deoarece incidența în
cauză a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, nu este justificată.
Recursul este fondat.
În adevăr, în cazuri bine
justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul
poate cere instanței, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990,
suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.
Or, în cauză, simpla afirmație a
reclamantei, în sensul că „măsura este prea gravă”, nu satisface cerințele
textului mai sus arătat.
De altfel, prima instanță nici nu
evocă această susținere și nu face nici referiri la dovezi din care să rezulte
pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, în cazul executării
deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004.
Așa fiind, cum din actele dosarului
nu rezultă îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990,
soluția adoptată este nelegală și netemeinică.
În consecință, urmează a se admite recursul,
a se casa hotărârea atacată și a se respinge cererea reclamantei, ca nefondată.
În ce privește critica referitoare
la necitarea pârâtului, la judecată, aceasta este nerelevantă, în raport cu
soluția dată recursului și cu prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990,
potrivit cărora cererea de suspendare se soluționează „de urgență, chiar și
fără citarea părților”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de reprezentantă
a Ministerului Finanțelor Publice, împotriva încheierii din 12 august 2004,
pronunțată în dosarul nr. 5491/2004, de Curtea de Apel Suceava, secția de
contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată și în fond,
respinge cererea de suspendare.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 februarie 2005.