ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 771/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC A.P. SRL Suceava a solicitat în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, suspendarea executării deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004, emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile, supuse marcării, prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. 189 din 23 decembrie 2003, pentru nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 180 și 183 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 12 octombrie 2004, a admis cererea și a suspendat executarea deciziei, până la soluționarea definitivă a acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea formelor prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece judecata s-a făcut fără citarea pârâtului și cu aplicarea greșită a legii, deoarece incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, nu este justificată. Recursul este fondat. În adevăr, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Or, în cauză, simpla afirmație a reclamantei, în sensul că „măsura este prea gravă”, nu satisface cerințele textului mai sus arătat. De altfel, prima instanță nici nu evocă această susținere și nu face nici referiri la dovezi din care să rezulte pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, în cazul executării deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004. Așa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată este nelegală și netemeinică. În consecință, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată și a se respinge cererea reclamantei, ca nefondată. În ce privește critica referitoare la necitarea pârâtului, la judecată, aceasta este nerelevantă, în raport cu soluția dată recursului și cu prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora cererea de suspendare se soluționează „de urgență, chiar și fără citarea părților”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, împotriva încheierii din 12 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 5491/2004, de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și în fond, respinge cererea de suspendare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.