ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 31 mai 2007 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, reclamanta SC P.G. SRL – Botoșani, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor

fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a solicitat instanței

să dispună anularea:

- deciziei nr. 441

din 07 decembrie 2006 prin care i-a fost suspendată autorizația de antrepozit fiscal

din 30 septembrie 2004 până la soluționarea definitivă a cauzei penale vizând pe

asociatul U.D.;

- deciziei nr. 086

din 14 mai 2007 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei

nr. 441 din 07 decembrie 2006.

Prin sentința civilă

nr. 142 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei

nr. 441 din 07 decembrie 2006 și a deciziei nr. 086 din 14 mai 2004.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel, a reținut, în esență, că decizia de suspendare a autorizației de

antrepozit fiscal a fost emisă în temeiul art. 185 C. fisc., deși nu exista o hotărâre

judecătorească definitivă de condamnare a asociatului societății reclamante – U.D.,

pe de o parte, iar, pe de altă parte, decizia a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor

art. 12 din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, întrucât

măsura revocării nu a fost propusă de o comisie constituită în cadrul autorității

pârâte, ci a fost luată în baza adresei D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistrița

Năsăud.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și

Finanțelor, prin D.G.F.P. a Județului Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin motivele de recurs,

recurentul-pârât susține că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal

a societății reclamante a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 185

alin. (4) lit. b) C. fisc. și că, întrucât legea nu face distincție între organele

de control proprii ale Ministerului Economiei și Finanțelor și alte organe, în mod

legal Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse

accizabile supuse marcării a dispus măsura suspendării motivat de faptul că împotriva

asociatului societății – U.D. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea

infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și evaziune fiscală,

respectiv complicitate la evaziune fiscală, fapte menționate în cuprinsul art. respectiv

din C. fisc.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

SC P.G. SRL – Botoșani solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând că

sentința atacată este legală și temeinică.

În susținere, intimata-reclamantă

reiterează argumentele prezentate în fața instanței de fond, referitoare la faptul

că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal este nelegală întrucât

nu a fost dispusă în urma unui control efectuat de organele de specialitate ale

Ministerului Economiei și Finanțelor care să stabilească abateri concrete de natură

fiscală și care pot genera obligații fiscale, ci în baza unei adrese a D.I.I.C.O.T.

– Biroul teritorial Bistrița Năsăud prin care se comunică începerea urmăririi penale,

iar nu punerea în mișcare a acțiunii penale, așa cum prevede textul invocat din

C. fisc.

În probațiune, intimata-reclamantă

a depus la data de 24 martie 2008, raportul de inspecție fiscală din 19 martie 2008,

decizia de impunere din 19 martie 2008, decizia de nemodificare a bazei de impunere

din 19 martie 2008 și dispoziția din 19 martie 2008 întocmite de D.G.F.P. a Județului

Botoșani, precum și adresa din 24 ianuarie 2008 a D.N.A. – Serviciul teritorial

Cluj privind Dosarul nr. 79/P/2007.

Analizând recursul declarat

de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma motivelor invocate,

în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată

că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia din 07

decembrie 2006 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor

de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor

a fost suspendată autorizația de antrepozit fiscal din 30 septembrie 2004 emisă

în favoarea SC P.G. SRL – Botoșani până la soluționarea definitivă a cauzei penale

vizând pe U.D., care are calitatea de asociat al persoanei juridice.

Decizia respectivă a fost

emisă în baza adreselor din 16 iunie 2006 și din 20 noiembrie 2006 emise de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Bistrița Năsăud din care rezultă faptul că a fost începută urmărirea

penală față de numitul U.D. asociat al intimate-reclamante pentru comiterea infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând

în faptul că acesta s-a sustras de la plata accizelor datorate pentru producerea

și comercializarea unor cantități de alcool etilic alimentar pe care nu a înregistrat-o

în contabilitatea societății.

Potrivit art. 185

alin. (4) lit. b) din C. fisc. (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate,

ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 343/2006):

„(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă

poate suspenda autorizația pentru un antrepozit fiscal, astfel:

b) până la

soluționarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mișcare

acțiunea penală pentru o infracțiune dintre cele reglementate de prezentul cod,

de O.G. nr. 92/2003

, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea

nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea

nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau pentru

orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de C. pen. al României, republicat,

cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit

art. 185 alin. (3

1

)

lit. b) C. fisc.,

în forma anterioară

modificărilor

aduse prin Legea nr. 343/2006,

text invocat drept temei

al deciziei

din 07 decembrie 2006:

„Art. 185 – alin. (31)

La propunerea

organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizația pentru

un antrepozit fiscal astfel:

b)

până la soluționarea

definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare

la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile”.

Se observă

că dispozițiile

art.

185 alin. (3

1

) lit. b) (în forma anterioară modificărilor aduse C.

fisc. prin Legea nr. 343/2006) se regăsesc, în materialitatea lor în cuprinsul

art. 185 alin. (4) lit. b) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 343/2006),

astfel că decizia nr. 441 din 07 decembrie 2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

legale incidente.

Rezultă cu evidență faptul

că dispozițiile legale incidente condiționează măsura suspendării autorizației de

antrepozit fiscal de existența unei cauze penale

referitoare

la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile

fără

a exista o circumstanțiere expresă în funcție de organul de control.

Potrivit pct. 12

1

alin. (1) din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004 (în

forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), în aplicarea art. 185

alin. (4) și (8) din C. fisc., se prevede că:

„Art. 121 alin. (1) În toate situațiile, cu excepția celei

prevăzute la art. 244 din C. fisc., măsura suspendării, revocării sau anulării autorizațiilor

se va dispune de către comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale,

în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au constatat

încălcări ale prevederilor legale.

”

În raport de dispozițiile

citate, Înalta Curte reține că, în mod corect, organul fiscal a dispus suspendarea

autorizației de antrepozit fiscal în considerarea aspectelor semnalate de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Bistrița Năsăud, ca organ de specialitate.

În condițiile în care

se constată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale

incidente, vor fi înlăturate ca lipsite de relevanță apărările intimatei-reclamante

cu privire la faptul că U.D. ar fi fost cercetat penal pentru activitatea unei alte

societăți la care este acționar, precum și cele cu privire la diferența dintre „punerea

în mișcare” și „începerea” urmăririi penale și la aspectele reținute de organele

fiscale de control în anul 2008, deci la mai bine de un an de la data emiterii actului

de suspendare.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că sentința civilă atacată, pronunțată de Curtea de Apel, este nelegală

în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc. și ale pct. 12

1

alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în vigoare la momentul emiterii

actului administrativ contestat.

În consecință, în raport

de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința

casată și, în fond, va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC P.G. SRL – Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva

sentinței civile nr. 142 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și, în fond, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC

P.G. SRL – Botoșani.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.