ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 mai 2007 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, reclamanta SC P.G.

SRL – Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a solicitat instanței să dispună anularea: - deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006 prin care i-a fost suspendată autorizația de antrepozit fiscal din 30 septembrie 2004 până la soluționarea definitivă a cauzei penale vizând pe asociatul U.D.; - deciziei nr. 086 din 14 mai 2007 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006. Prin sentința civilă nr. 142 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006 și a deciziei nr. 086 din 14 mai 2004. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reținut, în esență, că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal a fost emisă în temeiul art. 185 C. fisc., deși nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a asociatului societății reclamante – U.D., pe de o parte, iar, pe de altă parte, decizia a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, întrucât măsura revocării nu a fost propusă de o comisie constituită în cadrul autorității pârâte, ci a fost luată în baza adresei D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistrița Năsăud. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. a Județului Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal a societății reclamante a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc. și că, întrucât legea nu face distincție între organele de control proprii ale Ministerului Economiei și Finanțelor și alte organe, în mod legal Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării a dispus măsura suspendării motivat de faptul că împotriva asociatului societății – U.D.

s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, fapte menționate în cuprinsul art. respectiv din C. fisc. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC P.G. SRL – Botoșani solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând că sentința atacată este legală și temeinică. În susținere, intimata-reclamantă reiterează argumentele prezentate în fața instanței de fond, referitoare la faptul că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal este nelegală întrucât nu a fost dispusă în urma unui control efectuat de organele de specialitate ale Ministerului Economiei și Finanțelor care să stabilească abateri concrete de natură fiscală și care pot genera obligații fiscale, ci în baza unei adrese a D.I.I.C.O.T.

– Biroul teritorial Bistrița Năsăud prin care se comunică începerea urmăririi penale, iar nu punerea în mișcare a acțiunii penale, așa cum prevede textul invocat din C. fisc. În probațiune, intimata-reclamantă a depus la data de 24 martie 2008, raportul de inspecție fiscală din 19 martie 2008, decizia de impunere din 19 martie 2008, decizia de nemodificare a bazei de impunere din 19 martie 2008 și dispoziția din 19 martie 2008 întocmite de D.G.F.P. a Județului Botoșani, precum și adresa din 24 ianuarie 2008 a D.N.A. – Serviciul teritorial Cluj privind Dosarul nr. 79/P/2007. Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin decizia din 07 decembrie 2006 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor a fost suspendată autorizația de antrepozit fiscal din 30 septembrie 2004 emisă în favoarea SC P.G. SRL – Botoșani până la soluționarea definitivă a cauzei penale vizând pe U.D., care are calitatea de asociat al persoanei juridice. Decizia respectivă a fost emisă în baza adreselor din 16 iunie 2006 și din 20 noiembrie 2006 emise de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Bistrița Năsăud din care rezultă faptul că a fost începută urmărirea penală față de numitul U.D. asociat al intimate-reclamante pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în faptul că acesta s-a sustras de la plata accizelor datorate pentru producerea și comercializarea unor cantități de alcool etilic alimentar pe care nu a înregistrat-o în contabilitatea societății. Potrivit art. 185 alin. (4) lit. b) din C. fisc. (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 343/2006): „(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizația pentru un antrepozit fiscal, astfel: b) până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de O.G.

nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de C. pen. al României, republicat, cu modificările și completările ulterioare”. Potrivit art. 185 alin. (3 1 ) lit. b) C. fisc., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 343/2006, text invocat drept temei al deciziei din 07 decembrie 2006: „Art. 185 – alin. (31) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizația pentru un antrepozit fiscal astfel: b) până la soluționarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile”.

Se observă că dispozițiile art. 185 alin. (3 1 ) lit. b) (în forma anterioară modificărilor aduse C. fisc. prin Legea nr. 343/2006) se regăsesc, în materialitatea lor în cuprinsul art. 185 alin. (4) lit. b) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 343/2006), astfel că decizia nr. 441 din 07 decembrie 2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Rezultă cu evidență faptul că dispozițiile legale incidente condiționează măsura suspendării autorizației de antrepozit fiscal de existența unei cauze penale referitoare la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile fără a exista o circumstanțiere expresă în funcție de organul de control. Potrivit pct. 12 1 alin. (1) din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), în aplicarea art. 185 alin. (4) și (8) din C. fisc., se prevede că: „Art. 121 alin. (1) În toate situațiile, cu excepția celei prevăzute la art. 244 din C. fisc., măsura suspendării, revocării sau anulării autorizațiilor se va dispune de către comisia instituită în cadrul autorității fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au constatat încălcări ale prevederilor legale. ” În raport de dispozițiile citate, Înalta Curte reține că, în mod corect, organul fiscal a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal în considerarea aspectelor semnalate de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistrița Năsăud, ca organ de specialitate.

În condițiile în care se constată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente, vor fi înlăturate ca lipsite de relevanță apărările intimatei-reclamante cu privire la faptul că U.D. ar fi fost cercetat penal pentru activitatea unei alte societăți la care este acționar, precum și cele cu privire la diferența dintre „punerea în mișcare” și „începerea” urmăririi penale și la aspectele reținute de organele fiscale de control în anul 2008, deci la mai bine de un an de la data emiterii actului de suspendare. Așa fiind, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată, pronunțată de Curtea de Apel, este nelegală în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc.

și ale pct. 12 1 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat. În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința casată și, în fond, va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL – Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 142 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, în fond, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL – Botoșani. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.