ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresară Curții de Apel Suceava,

reclamanta SC P.G. SRL Botoșani în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor

– Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse

accizabile supuse marcării a solicitat anularea deciziilor din 14 mai 2007 și din

7 decembrie 2006 emise de pârâtă și suspendarea executării actelor administrative

atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii de

chemare în judecată s-a arătat că în mod greșit autoritatea pârâtă a suspendat autorizația

din 5 decembrie 2003 de antrepozit fiscal a SC P.G. SRL Botoșani, pe considerentul

„începerii urmăririi penale față de U.D. pentru comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005”.

S-a precizat, totodată,

de către reclamantă că faptele pentru care s-a dispus suspendarea autorizației nu

sunt incriminate de lege ca infracțiuni la regimul produselor accizabile. Reclamanta

a criticat faptul că pârâtul a aplicat o dispoziție legală existentă la data soluționării

contestației prin decizia nr. 440/2006, cu nerespectarea acestor prevederi, arătând

că autosesizarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism Bistrița nu reprezintă o sesizare, conform prevederilor

C. pen., condiție prevăzută de textul legal aplicat, precum și faptul că infracțiunea

cu privire la care s-a formulat autosesizarea nu este o infracțiune la regimul produselor

accizabile.

Prin încheierea de ședință

de la data de 27 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admisă cererea de suspendare

a actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Prin sentința civilă

nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a apreciat faptul că termenul de sesizare penală include

atât autosesizarea, cât și denunțul sau plângerea, situație în care critica reclamantei

cu privire la acest aspect, nu este întemeiată.

Referitor la infracțiunea

reținută, care a dus la suspendarea autorizației de antrepozit fiscal deținută de

reclamantă, și anume, infracțiunea de evaziune fiscală, instanța de fond a reținut

că legea specială aplicabilă cauzei (C. fisc.) nu o include printre faptele care

constituie infracțiuni la regimul produselor accizabile, astfel încât autoritatea

pârâtă în mod greșit a dispus suspendarea autorizației reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, în termen legal, pârâta, care a solicitat modificarea

acesteia și respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac,

recurenta arată că sentința este nelegală, întrucât, conform prevederilor art. 185

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., la propunerea organelor

de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizația pentru un

antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care

a fost pusă în mișcare acțiunea penală, pentru o infracțiune din cele reglementate

de prezentul Cod, de O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare,

de Legea nr. 31/1990, republicată sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal,

reglementat de C. pen., modificat.

Recurenta susține că împotriva

asociatului U.D. a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor

de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și evaziune fiscală, respectiv

complicitate la evaziune fiscală, fapt adus la cunoștința Comisiei de către Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. De asemenea,

arată recurenta, în vederea soluționării dosarului penal nr. 22/D/P/2005, Serviciul

de Combatere a Crimei Organizate Bistrița-Năsăud a solicitat Gărzii Financiare Bistrița-Năsăud

completarea procesului-verbal din data de 10 iunie 2006, în sensul că din probatoriul

administrat în cauză rezultă că alcoolul etilic menționat în adresa Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. XX/D/P/2005

din 09 iunie 2006 provine din antrepozite fiscale de producere a alcoolului care

își desfășoară activitatea în cadrul societăților comerciale la care este asociat

și administrator numitul U.D.

Intimata a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Sentința criticată este

legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau

art. 304

1

C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.

Astfel, la momentul emiterii

deciziei contestate (07 decembrie 2006) regimul produselor accizabile era reglementat

în principal de C. fisc. care, prin Titlul IX

1

, nou introdus, încrimina

faptele care constituie infracțiuni la regimul produselor accizabile, fără a prevedea

printre acestea și evaziunea fiscală, având în vedere definiția acestei infracțiuni

dată prin Legea nr. 87/1994: „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau

în parte de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de

stat (...)”.

Așadar, în mod corect

prima instanță a concluzionat în sensul că o sesizare penală cu privire la săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală nu se poate încadra în prevederile art. 185 alin.

(3

1

)  C. fisc. și, pe cale de consecință, nu poate îndreptăți Comisia

să suspende autorizația de antrepozit fiscal.

Prin urmare, pentru considerentele

anterior expuse, apreciind că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Botoșani împotriva sentinței civile nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.