ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresară Curții de Apel Suceava, reclamanta SC P.G. SRL Botoșani în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării a solicitat anularea deciziilor din 14 mai 2007 și din 7 decembrie 2006 emise de pârâtă și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod greșit autoritatea pârâtă a suspendat autorizația din 5 decembrie 2003 de antrepozit fiscal a SC P.G. SRL Botoșani, pe considerentul „începerii urmăririi penale față de U.D.

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005”. S-a precizat, totodată, de către reclamantă că faptele pentru care s-a dispus suspendarea autorizației nu sunt incriminate de lege ca infracțiuni la regimul produselor accizabile. Reclamanta a criticat faptul că pârâtul a aplicat o dispoziție legală existentă la data soluționării contestației prin decizia nr. 440/2006, cu nerespectarea acestor prevederi, arătând că autosesizarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Bistrița nu reprezintă o sesizare, conform prevederilor C. pen., condiție prevăzută de textul legal aplicat, precum și faptul că infracțiunea cu privire la care s-a formulat autosesizarea nu este o infracțiune la regimul produselor accizabile.

Prin încheierea de ședință de la data de 27 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admisă cererea de suspendare a actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin sentința civilă nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admisă acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat faptul că termenul de sesizare penală include atât autosesizarea, cât și denunțul sau plângerea, situație în care critica reclamantei cu privire la acest aspect, nu este întemeiată.

Referitor la infracțiunea reținută, care a dus la suspendarea autorizației de antrepozit fiscal deținută de reclamantă, și anume, infracțiunea de evaziune fiscală, instanța de fond a reținut că legea specială aplicabilă cauzei (C. fisc.) nu o include printre faptele care constituie infracțiuni la regimul produselor accizabile, astfel încât autoritatea pârâtă în mod greșit a dispus suspendarea autorizației reclamantei. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, în termen legal, pârâta, care a solicitat modificarea acesteia și respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta arată că sentința este nelegală, întrucât, conform prevederilor art. 185 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., la propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizația pentru un antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, pentru o infracțiune din cele reglementate de prezentul Cod, de O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementat de C. pen., modificat. Recurenta susține că împotriva asociatului U.D.

a fost începută urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, fapt adus la cunoștința Comisiei de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. De asemenea, arată recurenta, în vederea soluționării dosarului penal nr. 22/D/P/2005, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Bistrița-Năsăud a solicitat Gărzii Financiare Bistrița-Năsăud completarea procesului-verbal din data de 10 iunie 2006, în sensul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că alcoolul etilic menționat în adresa Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. XX/D/P/2005 din 09 iunie 2006 provine din antrepozite fiscale de producere a alcoolului care își desfășoară activitatea în cadrul societăților comerciale la care este asociat și administrator numitul U.D.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat. Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii. Astfel, la momentul emiterii deciziei contestate (07 decembrie 2006) regimul produselor accizabile era reglementat în principal de C. fisc.

care, prin Titlul IX 1 , nou introdus, încrimina faptele care constituie infracțiuni la regimul produselor accizabile, fără a prevedea printre acestea și evaziunea fiscală, având în vedere definiția acestei infracțiuni dată prin Legea nr. 87/1994: „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat (...)”. Așadar, în mod corect prima instanță a concluzionat în sensul că o sesizare penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală nu se poate încadra în prevederile art. 185 alin. (3 1 ) C. fisc. și, pe cale de consecință, nu poate îndreptăți Comisia să suspende autorizația de antrepozit fiscal. Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva sentinței civile nr. 138 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.