ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5353/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5353/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 94 din 8 aprilie 2010,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC

"C." SRL Răchiți, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția

generală de soluționare a contestațiilor, prin care solicita anularea Deciziei

nr. 413 din 10 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă

contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală din 26 iunie

2008 întocmit de către organele de inspecție fiscală ale A.F.P.M. Botoșani,

pentru suma de 4.858.138 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În baza raportului de

inspecție fiscală din 26 iunie 2008 a fost emisă decizia de impunere nr. 124

din 27 iunie 2008 de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.

Botoșani prin care s-a stabilit că reclamanta SC C. SRL Răchiți datorează suma

de 3.603.434 RON accize pentru alcool etilic și 1.254.704 RON majorări de întârziere

aferente acestei accize, urmare a revocării autorizației de antrepozit fiscal

emisă pe numele SC H. SRL.

Organele fiscale au

avut în vedere că:

SC H. SRL a fuzionat

cu SC C. SRL și a fost radiată de la O.R.C. Botoșani, așa cum reiese din

certificatul de radiere din 28 august 2007, în urma fuzionării, SC C. SRL

preluând întreg activul și pasivul societății absorbite, respectiv SC H. SRL.

Prin decizia Comisiei

pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din 14

octombrie 2005, s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă

societății comerciale SC H. SRL, decizie ce a fost contestată în fața instanței

de judecată, prin Sentința nr. 167 din 28 iunie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava dispunându-se anularea actelor administrative atacate (Decizia nr.

445 din 20 decembrie 2005 și Decizia nr. 354 din 14 octombrie 2005). În urma

recursului declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani în

numele M.F.P. - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a

Importurilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, prin Decizia nr. 1576 din

15 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus

casarea sentinței anterior menționate și, în urma rejudecării, s-a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, astfel că, de la această dată, a devenit

irevocabilă Decizia nr. 354 din 14 octombrie 2005, de revocare a autorizației

de antrepozit fiscal emisă pentru SC H. SRL, absorbită ulterior de SC C. SRL,

reclamanta din prezenta cauză.

În contestația depusă

în fața instanței, reclamanta arată că decizia de impunere din 12 august 2009

și raportul de inspecție fiscală din 26 iunie 2008 sunt lovite de nulitate

fiind emise de organe necompetente, față de prevederile art. 1 din Ordinul nr.

63 din 10 ianuarie 2008, privind modificarea și completarea Ordinului M.E.F.

nr. 487/2007 pentru aprobarea măsurilor tranzitorii, a etapelor și termenelor

de realizare a transferului competențelor și atribuțiilor privind administrarea

accizei către Autoritatea Națională a Vămilor.

Cu privire la această

apărare, instanța de fond a apreciat că nu poate fi primită față de art. 1 pct.

4 din Anexa nr. 1 a Ordinului M.E.F. nr. 487/2007, astfel cum a fost modificat

prin Ordinul M.E.F. nr. 939/2008 și care prevede că "Până la 1 mai 2008 se

va realiza transferul competențelor privind inspecția fiscală pentru accize

către structurile competente din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. Până

la această dată, inspecțiile fiscale pentru accize vor fi efectuate de echipe comune

ale organelor fiscale și ale organelor vamale, rapoartele de inspecție fiscală

vor fi întocmite și semnate de echipa comună de control, iar deciziile de

impunere aferente vor fi emise de organele fiscale începând cu data de 1 mai

2008, inspecția fiscală pentru accize se realizează la structurile competente

din cadrul Autorității Naționale a Vămilor".

Din cuprinsul acestor

dispoziții legale, prima instanță a reținut că, până la data de 01 mai 2008,

inspecțiile fiscale pentru accize vor fi efectuate de către echipe comune ale

organelor fiscale și ale organelor vamale, rapoartele de inspecție fiscală vor

fi întocmite și semnate de echipa comună de control, iar deciziile de impunere

aferente vor fi emise de către organele fiscale.

În cauză inspecția

fiscală efectuată de către echipe comune de control din cadrul D.G.F.P. și din

cadrul A.J.A.O.U. Botoșani a început la data de 24 martie 2008, fiind

finalizată la data de 26 iunie 2008, putându-se observa că, la data începerii

inspecției fiscale, echipa comună de control mixtă era competentă pentru

efectuarea controlului, problema în discuție fiind dacă aceasta era competentă

și după data de 1 mai 2008.

Totodată, din

conținutul art. 1 pct. 4 din Anexa 1 a Ordinului M.E.F. nr. 487/2007, astfel

cum a fost modificat prin Ordinul M.E.F. nr. 939/2008, reiese că inspecțiile

fiscale pentru accize începute după data de 1 mai 2008 sunt în competența

structurilor din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, inspecțiile începute

anterior acestei date de echipele mixte urmând a fi finalizate de acestea, cu

competența organelor fiscale de a emite deciziile de impunere; nu se poate

reține o altă interpretare a textului anterior menționat, în condițiile în care

nu s-a prevăzut în mod expres contrariul în cadrul măsurilor tranzitorii care

să deroge de la principiul luării în considerare al competenței de la data

învestirii comisiei mixte de control.

În aceste

circumstanțe, apreciază prima instanță, cum inspecția fiscală a început

anterior datei de 1 mai 2008, competența de finalizare a acestei operațiuni

aparține echipei mixte învestite cu realizarea acesteia, iar decizia de

impunere din 27 iunie 2008 a fost legal emisă de către organele fiscale din

cadrul A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Botoșani,

nefiind aplicabilă sancțiunea nulității raportului de inspecție fiscală din 26

iunie 2008 și a deciziei de impunere din 27 iunie 2008 pentru nerespectarea

normelor de competența în domeniul inspecției fiscale pentru accize.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

Argumentele aduse de

reclamantă în sprijinul contestației formulate, au fost grupate de

judecătorului fondului astfel:

- procesul-verbal de

contravenție din 26 iunie 2008 emis de organele de control a fost anulat de

instanța de judecată;

- prin rezoluția din

04 martie 2009, dată în Dosarul penal nr. 3565/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Botoșani s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.D.

- administratorul societății - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., astfel că soluția instanței penale are

autoritate de lucru judecat cu privire la pretențiile civile (în speță acciza

și accesoriile);

- reclamanta nu a

luat la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 1576 din 15 martie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție decât la data de 27 iunie

2007, astfel că autorizația de antrepozit fiscal și-a încetat efectele urmare a

renunțării reclamantei la aceasta, începând cu 30 mai 2007.

Raportat la

procesul-verbal de contravenție din 26 iunie 2008, prin care reclamanta a fost

sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 50.000 RON și confiscarea

sumei de 992.273 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 220

alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, se poate observa că prin Decizia nr.

936 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a dispus anularea

acestuia urmare a admiterii excepției prescrierii aplicării sancțiunii

contravenționale, astfel că, nefiind analizată temeinicia acestuia în fața instanței,

soluția de anulare nu poate avea vreo influență în soluționarea prezentei

cauze.

De asemenea, prin

rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani în Dosarul nr.

3565/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului

A.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 296 alin. (1) lit. b)

din C. fisc., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii

subiective.

În art. 22 alin. (1)

C. proc. pen. se arată că hotărârea definitivă a instanței penale are

autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea

civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a

vinovăției acesteia.

Aceste dispoziții

privesc hotărârile unei instanțe de judecată, iar nu soluțiile pronunțate de

procuror în faza premergătoare trimiterii în judecată a inculpatului, astfel că

nu pot fi primite apărările aduse de reclamantă cu privire la autoritatea de

lucru judecat a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror.

Mai mult, în cadrul procedurii anterior menționată nici nu a fost examinată

latura civilă a cauzei, soluția de neîncepere privind neconstituirea

infracțiunii sub aspectul laturii subiective (lipsa vinovăției sub forma

intenției).

Răspunzând motivului

prezentat de reclamantă cu privire la data la care a luat cunoștință de

conținutul Deciziei nr. 1576 din 15 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție și la data la care autorizația de antrepozit fiscal și-a

încetat efectele, prima instanță a reținut următoarele:

În art. 158 alin. (7)

din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, se arată că "Decizia de

suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal produce

efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după

caz".

Prin decizia Comisiei

pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor, armonizate din 14

octombrie 2005, comunicată reclamantei prin adresa din 21 octombrie 2005, s-a

dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă societății comerciale

SC H. SRL absorbită ulterior de către SC C. SRL Răchiți.

Conform dispozițiilor

art. 158 alin. (7) din Legea nr. 571/2003, se arată în considerentele

sentinței, această decizie își produce efectele de la data comunicării acesteia

(respectiv 21 octombrie 2005), însă, urmare a contestării de către SC H. SRL a

acesteia, în baza art. 158 alin. (8) din Legea nr. 571/2003, efectele juridice

ale acesteia sunt suspendate pe perioada soluționării contestației în procedura

administrativă.

În contestația

formulată în fața instanței de către reclamantă împotriva deciziei din 20

decembrie 2005 emisă de pârâtă (prin care s-a respins contestația în procedură

administrativă împotriva deciziei din 14 octombrie 2005 - de revocare a

autorizației de antrepozit fiscal), instanța de judecată - Curtea de Apel

Suceava - a dispus suspendarea actului administrativ atacat până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții,

reține prima instanță, efectul suspensiv al deciziei de revocare a autorizației

de antrepozit fiscal durează până la soluționarea irevocabilă a cauzei conform

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv până la soluționarea

recursului, ce a avut loc la data de 15 martie 2007. De la această dată decizia

din 14 octombrie 2005, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal își

produce efectele, nefiind necesară o nouă comunicare, argumentele de text fiind

date de dispozițiile art. 185 alin. (7) și (8) din Legea nr. 571/2003 și art.

15 din Legea nr. 554/2004, această decizie producându-și efectele de drept.

S-a considerat a fi

irelevant faptul că la data de 13 februarie 2007 SC H. SRL comunică intenția de

renunțare la autorizația de antrepozit fiscal întrucât renunțarea presupune

existența unei autorizații valabile (care nu a fost revocată sau anulată) pe

întreaga perioadă a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 185 alin. (9) din

Legea nr. 571/2003; o altă interpretare a acestui text nu poate fi primită

întrucât ar da posibilitatea antrepozitarului de a eluda dispoziții imperative

ale legii ce privesc revocarea sau anularea autorizării, prin depunerea unei

cereri de renunțare cu puțin timp înainte de încetarea efectului suspensiv al

deciziei de revocare/anulare obținut în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Nu a fost primită

nici invocarea de către reclamantă a Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 571/2003, cu referire la art. 185 din Lege, în condițiile în care

valorificarea produselor înregistrate în stoc până la data la care își produce

efectele decizia de revocare/suspendare se face de către alte antrepozite

fiscale, în regim suspensiv de accize sau de către alți operatori economici, la

prețuri cu accize.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

SC C. SRL.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., în

motivarea ei arătându-se în esență, că soluția primei instanțe est greșită atât

în privința excepției nulității absolute a deciziei de impunere din 27 iunie

2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului (A.F.P.M.)

Botoșani - Activitatea de Inspecție Fiscală, cât și în privința fondului pricinii.

Astfel:

Recurenta a precizat

că în sprijinul admiterii excepției vin prevederile Ordinului Ministerul

Finanțelor Publice (M.F.P.) nr. 939/2008 care limitează emiterea deciziilor de

impunere de către organele fiscale, respectiv de A.F.P.M. Botoșani - Activitatea

de Inspecție Fiscală, doar până la 1 mai 2008, dată la care competența de

emitere a deciziilor de impunere revine structurilor din cadrul Autoritatea

Națională a Vămilor, respectiv D.R.A.O.V. Iași prin A.J.A.O.V. Botoșani, aspect

confirmat chiar de către Direcția Generală a Finanțelor Publice (D.G.F.P.)

Botoșani prin adresa de răspuns din 11 mai 2010.

Pe fond, s-a arătat

că în urma fuziunii prin absorbție, SC C. SRL a preluat activul și pasivul SC

H. SRL (conform actului adițional din 10 august 2007), iar din documentele

anexate la dosar rezultă că autorizația de antrepozit fiscal a SC H. SRL a fost

revocată prin decizia din 14 octombrie 2005, că efectele acestei decizii au

fost suspendate de Curtea de Apel Suceava, însă prin decizia din 15 martie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de D.G.F.P.

Botoșani, casând sentința și respingând contestația SC H. SRL. Această

societate comercială nu a fost reprezentată la termenul de judecată din 15

martie 2007, neluând cunoștință de soluția Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Neavând cunoștință de

decizia instanței supreme, s-a comunicat D.G.F.P. Botoșani, prin adresa din 13

februarie 2007, hotărârea de renunțare la autorizația de antrepozit fiscal

conform art. 185 alin. (6) din C. fisc. în vigoare la acea dată, autoritatea

administrativ fiscală luând act de această renunțare și comunicând societății

că îi va asigura supraveghere fiscală permanentă pentru lichidarea stocurilor

de materii prime, semifabricate și produse finite, indiferent de modul în care

va soluționa Înalta Curte de Casație și Justiție recursul împotriva Sentinței

civile nr. 167/2006 a Curții de Apel Suceava.

Prin renunțarea la

autorizația de antrepozit fiscal SC H. SRL a valorificat stocurile de materii

prime, semifabricate și produse finite cu bună-credință, având convingerea că

autorizația de antrepozit este validă și că respectă legislația în vigoare la

acea dată, astfel considerându-se că sentința recurată este neîntemeiată.

Până la verificarea

din 26 iunie 2007 SC H. SRL a mai fost verificată de organele de control

competente, acestea stabilind că până la data de 31 mai 2007 societatea a

lucrat legal, autorizația de antrepozit fiscal figurând validă la Ministerul

Finanțelor Publice, sub supraveghere fiscală în baza unui program de lucru

aprobat, toate documentele fiind avizate de D.G.F.P. Botoșani, dar instanța de

fond nu a analizat actele de control anterioare.

De altfel, în opinia

recurentei, instanța fondului nu a luat în considerare nici decizia din 9 noiembrie

2009 a Tribunalului Botoșani prin care s-a anulat procesul-verbal din 26 iunie

2008 întocmit de inspectorii fiscali în baza Raportului de inspecție fiscală

din 26 iunie 2008, nici ordonanțele Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani

și care incriminează Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Botoșani despre necomunicarea Deciziei nr. 1576/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție și neluarea măsurilor legale începând cu

15 martie 2007 (data pronunțării hotărârii instanței supreme), D.G.F.P.

Botoșani asigurând până la 31 mai 2009 supraveghere permanentă, avizând toate

documentele privind activitatea de producție până la acea dată.

Recursul este

nefondat.

Așa cum se poate

observa cea mai mare parte a motivării căii de atac nu cuprinde critici

propriu-zise aduse soluției recurate, ci reiterarea susținerilor făcute și în

fața primei instanțe și care au fost examinate de aceasta.

Din perspectiva art.

304

1

C. proc. civ. care permite examinarea cauzei sub toate

aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea/modificarea Sentinței nr. 94 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

SC C. SRL a contestat

pe calea contenciosului administrativ Decizia nr. 413 din 10 noiembrie 2009

prin care A.N.A.F. (ANAF) - Direcția de soluționare a contestațiilor a respins

contestația împotriva deciziei de impunere din 27 iunie 2008 emisă de A.F.P.M.

Botoșani ca urmare a raportului de inspecție fiscală din 26 iunie 2008 întocmit

de organele fiscale ale A.F.P.M. Botoșani reprezentând accize pentru alcool

etilic și majorări de întârziere aferente.

Se observă că,

inițial, prin Decizia nr. 412/2009 A.N.A.F. - Direcția de soluționare a

contestațiilor a suspendat soluționarea contestației împotriva deciziei de

impunere nr. 124/2008 până la pronunțarea soluției definitive pe latură penală,

iar urmare Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 4 martie 2009 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani și urmare adresei contestatoarei

din 12 august 2009 a fost emisă decizia din 10 noiembrie 2009 de către A.N.A.F.

Judecătorul fondului

a argumentat în fapt și în drept concluzia la care a ajuns atât sub aspectul

nulității absolute a deciziei de impunere din 27 iunie 2008 invocată și

fundamentată de societatea reclamantă pe nerespectarea normelor de competență

în domeniul inspecției fiscale pentru accize, cât și sub aspectul cererii în

anulare a Deciziei A.N.A.F. din perspectiva tuturor apărărilor contestatoarei,

pe baza probatoriului administrat și a normelor legale incidente.

Inspecția fiscală a

fost efectuată în cauză de organele competente pentru accize, respectiv de

echipa comună (mixtă) de control din cadrul D.G.F.P. și din cadrul A.J.A.O.U.

Botoșani, iar critica recurentei privind nulitatea absolută a deciziei de

impunere din 27 iunie 2008 nu are suport legal.

În mod corect prima

instanță și-a motivat soluția, pe acest aspect, pe dispozițiile art. 1 pct. 4

din Anexa nr. 1 a Ordinului M.E.F. nr. 487/2007 astfel cum a fost modificat

prin Ordinul M.E.F. nr. 939/2008, reținând că inspecția fiscală începută la 24

iunie 2008 a fost efectuată de echipa comună de control care și-a păstrat

competența să își finalizeze această operațiune la data de 26 iunie 2008, în

condițiile în care ordinul arătat nu cuprinde măsuri tranzitorii care să deroge

de la principiul luării în considerare al competenței de la data învestirii

comisiei mixte de control. Rezultă din dispoziția art. 1 pct. 4 din Anexa nr. 1

a Ordinului nr. 487/2007 modificat prin Ordinul nr. 939/2008 că numai

inspecțiile fiscale pentru accize începute după data de 1 mai 2008 sunt de

competența structurilor din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Conform aceluiași

ordin M.E.F. deciziile de impunere aferente sunt emise de organele fiscale

începând cu data de 1 mai 2008, în concret decizia de impunere din 27 iunie

2008 a fost emisă de organul fiscal competent - A.F.P.M. Botoșani.

În privința fondului

pricinii care vizează verificarea legalității Deciziei nr. 413 din 10 noiembrie

2009 emisă de A.N.A.F., instanța de fond a răspuns tuturor argumentelor

prezentate de contestatoare, reiterate și în cuprinsul cererii de recurs,

înlăturându-se și ajungând la concluzia corectă și legală a respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

Au fost analizate

susținerile recurentei-reclamante privind semnificația Deciziei nr. 936 din 9

noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani prin care s-a anulat procesul-verbal de

contravenție din 26 iunie 2008 întocmit pentru săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, remarcându-se că

tribunalul nu a analizat temeinicia măsurii sancțiunii contravenționale ci a

anulat procesul-verbal de contravenție ca urmare a prescrierii aplicării

sancțiunii contravenționale, astfel că această apărare nu prezintă relevanță în

litigiul de față.

Prin rezoluția dată

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani în Dosarul nr. 3565/P/2008 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului A.D. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub

aspectul laturii subiective.

Din cuprinsul acestei

rezoluții rezultă că nu a fost examinată latura civilă a cauzei și, ceea ce

este mai important, nu este posibil a pune în discuție o eventuală autoritate

de lucru judecat în raport de soluțiile pronunțate de procuror.

Nu poate fi primită

nici critica ce vizează necomunicarea către recurentă a Deciziei nr. 1576 din

15 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu consecința

valabilității autorizației de antrepozit fiscal potrivit raționamentului expus

în cererea de recurs.

Prin Decizia nr. 354

din 14 octombrie 2005, comunicată recurentei-reclamante la 21 octombrie 2005,

Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

a revocat autorizația de antrepozit fiscal emisă SC H. SRL absorbită ulterior

de SC C. SRL.

Urmare contestării

acestei decizii de către SC H. SRL, efectele juridice ale acesteia au fost

suspendate pe perioada soluționării contestației în procedura administrativă,

în conformitate cu art. 158 alin. (8) din Legea nr. 571/2003, iar Decizia nr.

445 din 20 decembrie 2005 prin care s-a respins contestația în procedura

administrativă a fost cenzurată la cererea părții interesate de Curtea de Apel

Suceava care în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a suspendat executarea

actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Soluționarea

irevocabilă a intervenit la 15 martie 2007 prin admiterea de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a recursului

declarat de D.G.F.P. Botoșani împotriva Sentinței civile nr. 167 din 28 iunie

2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, care a fost casată, în fond fiind respinsă acțiunea SC H. SRL pentru

anularea Deciziilor nr. 445/2005 și 354/2005.

În acest context,

este evident că Decizia nr. 354 din 14 octombrie 2005 (de revocare a

autorizației de antrepozit fiscal), își produce efectele începând cu data de 15

martie 2007, nefiind necesară o nouă comunicare (art. 185 alin. (7) și (8) din

C. fisc. și art. 15 din Legea nr. 554/2004).

Împrejurarea că SC H.

SRL nu a fost reprezentată la termenul de judecată din 15 martie 2007 și nu a

avut cunoștință de soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție este

nerelevantă față de obiectul prezentului litigiu, nerelevantă fiind și apărarea

privind intenția de renunțare la autorizația de antrepozit fiscal, o astfel de

renunțare implicând existența unei autorizații valide.

Pentru cele expuse,

văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC "C." S.R.L. Răchiți împotriva Sentinței nr.

94 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.