ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii la instanța de fond. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.A. SRL Șcheia a formulat contestație împotriva deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de A.N.A.F., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată de societate împotriva deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor spirtoase și produselor intermediare.

Reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și anularea celor doua decizii contestate. La termenul de judecată din 5 decembrie 2008, apărătorul ales al reclamantei a pus concluzii de suspendare a executării doar în ceea ce privește decizia nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr.RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor spirtoase și produselor intermediare.

2.Soluția instanței de fond. Prin încheierea din 5 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, cerere formulată de reclamanta SC G.A. SRL Șcheia, și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 095 din 26 iunie 2008, A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a revocat autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor spirtoase și produselor intermediare, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 183 alin. (1) lit. c), i) și j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reținându-se că societatea a achiziționat la data de 10 octombrie 2005 încăperile 7 și 8 pentru activități de producție fără a anunța Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava cu privire la extinderea antrepozitului fiscal, iar în antrepozit a fost identificată o cantitate de 1.720 litri sirop alcoolizat, fără ca societatea să dețină documente legale de proveniență și fără ca această cantitate să fie evidențiată în documentele contabile.

A reținut Curtea de apel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența cazului bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, pe de o parte, pentru faptele care au stat la baza emiterii deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal au fost întocmite două procese-verbale de sancționare contravențională a societății care au fost contestate în instanță și se află pe rolul Judecătoriei Suceava, iar, pe de altă parte, măsura revocării autorizației aduce grave și serioase consecințe asupra cifrei de afaceri a societății, asupra cheltuielilor cu fondul de salarii și asupra posibilităților reale ale societății de a achita datoriile contractate.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru pârâta A.N.V. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii privind suspendarea. În motivele de recurs se arată că: - motivele temeinice pe care s-ar sprijini cererea de suspendare nu au fost dovedite de contestatoare, nefiind probe depuse la dosar în acest sens și nu putea fi avută în vedere numai simpla invocare a unor motive temeinice atâta timp cât acestea nu au fost dovedite. - nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 215 din O.G. nr. 92/2003, art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 1169 C. civ. Intimata SC G.A. SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. 4.Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii.

La instanța de fond s-a solicitat suspendarea Deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.V., Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate și a Deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de aceeași comisie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor decizii, care sunt acte administrativ-fiscale. Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege în art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2005, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă. Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la această condiție se constată că nu este îndeplinită în speță pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări de fapt și de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ atacat, chiar dacă nu se poate cere instanței care are de soluționat suspendarea să facă o analiză a legalității actului administrativ. Instanța de fond nu a indicat care ar fi împrejurările de fapt și de drept care ar putea constitui „cazul bine justificat” ci a făcut referiri numai la contestarea unor procese verbale de contravenție de către reclamantă care nu pot fi considerate asemenea împrejurări care să ducă la suspendarea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal. Tot în legea contenciosului administrativ modificată, a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă. Simplele afirmații ale intimatei-reclamante referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul obținut, personalul angajat al societății, datoriile contractate ale societății, iar instanța de fond s-a referit numai la faptul că măsura revocării antrepozitului fiscal ar „aduce grave și serioase consecințe”.

Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită în cauză nici condiția „pagubei iminente” pentru a se dispune suspendarea actului administrativ fiscal. Oricum instanța de fond a făcut referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea efectelor până la pronunțarea instanței de fond, deși cererea a fost întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă fiind finalizată la data formulării cererii de suspendare. În motivele de recurs au fost indicate și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., dar nu au fost dezvoltate aceste motive. Însă, chiar dacă sentința instanței de fond este lapidar motivată nu se poate spune că aceasta nu este motivată pentru a considera incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. și nici nu a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății pentru a fi aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Cum în cauză nu s-a făcut dovada că cele două condiții cerute de Legea nr. 554/2004 ar fi îndeplinite, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi modificată încheierea atacată în sensul că va fi respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A.N.V. împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.