ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

fond.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC G.A. SRL Șcheia a formulat contestație

împotriva deciziei nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de A.N.A.F., Comisia

pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin

care s-a respins plângerea prealabilă formulată de societate împotriva deciziei

nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată

autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în

favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor

spirtoase și produselor intermediare.

Reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea actelor

administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei, în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004,

precum și anularea celor doua decizii contestate.

La

termenul de judecată din 5 decembrie 2008, apărătorul ales al reclamantei a pus concluzii de suspendare a executării doar în ceea ce privește decizia nr. 095

din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care a fost revocată

autorizația de antrepozit fiscal nr.RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în

favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor

spirtoase și produselor intermediare.

2.Soluția instanței de fond.

Prin încheierea din 5 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a

executării actului administrativ, cerere formulată de reclamanta SC G.A. SRL Șcheia,

și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.A.F.,

A.N.V., Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor

armonizate, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin

decizia nr. 095 din 26 iunie 2008, A.N.A.F., A.N.V., Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a revocat autorizația de

antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea

reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor spirtoase și

produselor intermediare, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 183

alin. (1)

lit. c), i) și j) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, reținându-se că societatea a achiziționat la data de 10 octombrie 2005 încăperile 7 și 8 pentru activități de producție fără a anunța Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava cu privire la extinderea

antrepozitului fiscal, iar în antrepozit a fost identificată o cantitate de

1.720 litri sirop alcoolizat, fără ca societatea să dețină documente legale de

proveniență și fără ca această cantitate să fie evidențiată în documentele

contabile.

A

reținut Curtea de apel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, referitoare la existența cazului bine justificat și la

prevenirea unei pagube iminente, întrucât, pe de o parte, pentru faptele care

au stat la baza emiterii deciziei de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal au fost întocmite două procese-verbale de sancționare contravențională a

societății care au fost contestate în instanță și se află pe rolul Judecătoriei

Suceava, iar, pe de altă parte, măsura revocării autorizației aduce grave și

serioase consecințe asupra cifrei de afaceri a societății, asupra cheltuielilor

cu fondul de salarii și asupra posibilităților reale ale societății de a achita

datoriile contractate.

3.

Calea de atac exercitată.

Împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru

pârâta A.N.V.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în

sensul respingerii cererii privind suspendarea.

În motivele de recurs se arată că:

- motivele temeinice pe

care s-ar sprijini cererea de suspendare nu au fost dovedite de contestatoare,

nefiind probe depuse la dosar în acest sens și nu putea fi avută în vedere

numai simpla invocare a unor motive temeinice atâta timp cât acestea nu au fost

dovedite.

- nu s-a făcut dovada

îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În drept au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 215 din O.G. nr.

92/2003, art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004 și art. 1169 C. civ.

Intimata SC G.A. SRL a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

4.Soluția

instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Actul administrativ unilateral cu

caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu

executoriu.

Suspendarea actelor administrative

reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora

și ea este o situație de excepție care se poate dispune numai în condițiile

legii.

La instanța de fond s-a solicitat

suspendarea Deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de A.N.V., Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate și a Deciziei

nr. 131 din 18 septembrie 2008 emisă de aceeași comisie până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor decizii, care sunt

acte administrativ-fiscale.

Suspendarea nu se poate dispune

decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege în art. 14 și art.

15 din Legea nr. 554/2005, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Legea contenciosului administrativ a

definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările

legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la această condiție se

constată că nu este îndeplinită în speță pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări

de fapt și de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ

atacat, chiar dacă nu se poate cere instanței care are de soluționat suspendarea

să facă o analiză a legalității actului administrativ.

Instanța de fond nu a indicat care

ar fi împrejurările de fapt și de drept care ar putea constitui „cazul bine

justificat” ci a făcut referiri numai la contestarea unor procese verbale de

contravenție de către reclamantă care nu pot fi considerate asemenea

împrejurări care să ducă la suspendarea deciziei de revocare a autorizației de

antrepozit fiscal.

Tot în legea contenciosului

administrativ modificată, a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1)

lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public.

Pentru a dispune suspendarea

executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de

care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminența producerii

prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.

Simplele afirmații ale

intimatei-reclamante referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare

a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în

lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul obținut, personalul

angajat al societății, datoriile contractate ale societății, iar instanța de

fond s-a referit numai la faptul că măsura revocării antrepozitului fiscal ar „aduce

grave și serioase consecințe”.

Toate acestea dovedesc că nu este

îndeplinită în cauză nici condiția „pagubei iminente” pentru a se dispune

suspendarea actului administrativ fiscal.

Oricum instanța de fond a făcut

referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea efectelor

până la pronunțarea instanței de fond, deși cererea a fost întemeiată pe art.

15 din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă fiind finalizată la data

formulării cererii de suspendare.

În motivele de recurs au fost indicate

și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., dar nu au fost dezvoltate

aceste motive.

Însă, chiar dacă sentința instanței

de fond este lapidar motivată nu se poate spune că aceasta nu este motivată

pentru a considera incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. și nici nu a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății

pentru a fi aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că

cele două condiții cerute de Legea nr. 554/2004 ar fi îndeplinite, în baza art.

312 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi modificată încheierea atacată în

sensul că va fi respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A.N.V.

împotriva încheierii din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată în sensul că

respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.